Locaţia curentă este: Prima pagină / Știri / Chiriarhul Oradiei în orașul Beiuș la praznicul Intrării Domnului în Ierusalim

Chiriarhul Oradiei în orașul Beiuș la praznicul Intrării Domnului în Ierusalim

La praznicul Intrării Domnului în Ierusalim, Duminica a şasea din Sfântul şi Marele Post, Duminica Floriilor, 21 aprilie 2019, Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a săvârşit Sfânta Liturghie arhierească, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, în biserica cu hramul Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, Paraclis Episcopal, din orașul Beiuș, în prezența a numeroși credincioși și a unor oficialități centrale și locale.

Răspunsurile liturgice au fost date de către corul Armonia al bisericii, dirijat de Domnul Prof. Petru Gavriș.

În predica rostită la această mare sărbătoare a Bisericii, după citirea pericopei evanghelice rânduite, Preasfinţitul Părinte Sofronie a reliefat semnificaţiile duhovniceşti ale praznicului Floriilor, subliniind că Intrarea Domnului în Ierusalim deschide drumul pătimirilor şi a morţii Fiului lui Dumnezeu înomenit, spre Învierea Sa, cea de a treia zi:

„În această zi sfântă a Floriilor, prăznuită de credincioși cu multă bucurie și sărbătorită cu mare fast de Biserică, ne aducem cu toții aminte de intrarea triumfală a Domnului Iisus Hristos în Ierusalim, căci a fost întâmpinat de pruncii iudeilor și de mulțime mare de popor care strigau «Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!». Dar, în același timp, a fost și o intrare smerită, plină de umilință, pentru că Împăratul nu venea într-un car triumfal, într-o cvadrigă trasă de patru cai sau cu alai mare de oștire, ci în chip smerit, umil, călare pe mânzul asinei, plin de blândețe și de dragoste către fiica Sionului, cum s-a proorocit.”

„Cine este fiica Sionului? Biserica. Biserica este fiica Sionului. Iar din Biserică fac parte toți cei botezați. Biserica este Mireasa lui Hristos. Spre Mireasa sa vine Mirele și Împăratul ca să îi dăruiască Împărăția. Dar nu o împărăție din lumea aceasta. Mulțimile care au venit să Îi cânte acum osanale Fiului lui Dumnezeu întrupat, după câteva zile aveau să strige «Ia-L, Ia-L, răstignește-L!», deoarece acești oameni au fost dezamăgiți, crezând că Împăratul Care vine, vine să instaureze o împărăție aici pe pământ, să îi elibereze pe iudei de sub stăpânirea romană și să instaureze o împărăție în care poporul ales să împărățească peste popoarele lumii. Căci așa au înțeles ei, că Împărăția lui Dumnezeu este din lumea aceasta. Însă lucrurile nu stau așa: Împărăția lui Dumnezeu nu este din lumea aceasta și Împăratul ei, Domnul nostru Iisus Hristos, nu seamănă cu niciunul dintre împărații, conducătorii sau puternicii lumii acesteia trecătoare.”

„Împărăția cerurilor nu trece, este netrecătoare, este veșnică, este Împărăția păcii, a bucuriei, în lumina sfințeniei lui Dumnezeu, în care drepții vor străluci ca soarele, prin lumina Soarelui necreat, prin lumina Domnului nostru Iisus Hristos, în lumina harului Duhului Sfânt. Împărăția cerurilor, așadar, pe care a venit să o inaugureze Mântuitorul Iisus Hristos, este o Împărăție nevăzută acum, dar la sfârșitul veacurilor se va arăta cu putere. Și totuși, deși nevăzută, ea este prezentă în lume prin Sfânta Biserică. Este motivul pentru care noi începem și Sfânta Liturghie și toate Tainele Bisericii cu binecuvântarea Împărăției cerurilor: «Binecuvântată este Împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh», ceea ce înseamnă că, în timpul liturgic este timpul Bisericii, timpul Împărăției cerurilor și atunci când intrăm în biserică, nu doar în mod formal să lăsăm toată grija cea lumească deoparte, ci în mod real intrăm, în chip tainic, în Împărăția cerurilor pe care o binecuvântăm prin cuvântul preotului care dă binecuvântarea de început a Sfintei Liturghii, la fel ca și la Sfintele Taine.”

„Împărăția cerurilor se întemeiază pe jertfa Domnului nostru Iisus Hristos. Este motivul pentru care Domnul Hristos intră în Ierusalim nu ca să domnească, ci ca să Se jertfească, merge înainte spre Pătimire, spre Sacrificiu, aclamat de mulțimi, fiind trădat de Iuda, vândut celor care Îi doreau moartea, dar nu numai Lui, însă, ci și lui Lazăr, pe care îl înviase Domnul Hristos, care murise de patru zile.

Apoi I s-a înscenat procesul, a fost umilit înaintea poporului la arhiereii Ana și Caiafa, a fost scuipat, pălmuit, s-au adus martori mincinoși împotriva Lui, I s-au răstălmăcit cuvintele, a fost dat pe mâna romanilor, judecat de Pilat, guvernatorul Iudeii, a fost trimis și la Irod, iar soldații I-au adăugat umilințe în plus. Deși Pilat nu găsea nicio vină în El, mulțimile, instigate de conducătorii lor, I-au cerut moartea și eliberarea, în schimb, a unui tâlhar, Baraba. A urmat condamnarea la moarte, urmată de alte batjocoriri, umilință extremă, fiind îmbrăcat într-o haină roșie și punându-I o trestie în mâini, L-au încoronat cu o cunună de spini, iar umilințele au continuat și pe Drumul Crucii. Fiind răstignit pe Cruce, Domnul Hristos moare. Coborât de pe Cruce este așezat în mormântul nou din grădină, iar a treia zi El înviază, pentru că este Fiul lui Dumnezeu. Înviază Fiul lui Dumnezeu și Mirele Bisericii, Domnul și Împăratul Împărăției cerurilor.”

„Astfel, prin rânduiala lui Dumnezeu, sărbătoarea de astăzi ne pregătește pentru Săptămâna Pătimirilor Domnului și pentru Sfânta și Luminata Lui Înviere. Dar nu numai Învierea Domnului o trăim cu intensitate în aceste zile, începând de ieri, din Sâmbăta lui Lazăr, ci, așa cum troparul Floriilor spune, «învierea cea de obște mai înainte de Patima Ta încredințându-o, pe Lazăr din morți L-ai înviat», ceea ce înseamnă, cu alte cuvinte, că noi, în această zi, ne pregătim și de învierea cea de obște, de învierea morților, așa cum mărturisim în Crez, de învierea noastră, a tuturor, în Ziua cea de Apoi, când lumea aceasta se va sfârși și Împărăția cerurilor se va instala în toată strălucirea ei dumnezeiască.”

În cadrul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Sofronie a hirotonit în treapta preoției pe diaconul Costel Condrea, pe pe seama schitului Schimbarea la Față a Domnului din Vârtop, dependent de Mănăstirea Izbuc, iar pe teologul Gheorghe Florin Indrie întru diacon pe seama schitului Intrarea în Biserică a Maicii Domnului din Valea lui Mihai, dependent de Mănăstirea Izbuc. Noul preot hirotonit a primit și hirotesia întru duhovnic.

La finalul Sfintei Liturghii, Ierarhul a citit rugăciunea de binecuvântare a ramurilor de salcie, ce au fost stropite cu apă sfinţită, iar apoi împărţite, după Sfânta Liturghie, numărului mare de credincioşi dreptmăritori beiușeni care au participat cu bucurie şi cu dragoste la prăznuirea Intrării Domnului în Ierusalim.

Părintele Protopop Marian Vasile Popa a rostit un cuvânt de bun venit Ierarhului, iar Părintele paroh Florin Ovidiu Stan, care îndeplinește și ascultarea de secretar la Protopopiatul Beiuș, a mulțumit pentru bucuria vizitei pastorale a Chiriarhului Oradiei în parohia Beiuș II.