În Duminica întâi după Rusalii, a Tuturor Sfinţilor, 15 iunie 2014, Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat în cadrul comunităţii dreptmăritorilor creştini din parohia Beiuş IV, Protopopiatul Beiuş, săvârşind Sfânta Liturghie arhierească, în sobor de ieromonahi, preoţi şi diaconi, în paraclisul provizoriu amenajat pentru slujire, situat în vecinătatea noii bisericii parohiale cu hramurile „Înălţarea Domnului” şi „Acoperământul Maicii Domnului”, aflată în construcţie.

În cadrul Sfintei Liturghii, după momentul citirii pericopei evanghelice de la Sfântul Evanghelist Matei, Întâistătătorul Eparhiei Oradiei a rostit o predică deosebit de bogată în conţinut, în care a ţinut să sublinieze importanţa prăznuirii în această Duminică a tuturor sfinţilor, din toate timpurile şi din toate locurile, între care sunt şi foarte mulţi strămoşi ai noştri:

„Sfânta Biserică Ortodoxă, de la o margine până la cealaltă a pământului sărbătoreşte astăzi, în cea dintâi Duminică după praznicul Cincizecimii, al Pogorârii Duhului Sfânt sau al Rusaliilor, pe Toţi Sfinţii, ştiuţi şi neştiuţi, mulţimea sfinţilor ale căror nume sunt cuprinse în calendarele şi sinaxarele Bisericii, dar şi mulţimea fără număr a celor care s-au mântuit şi au devenit sfinţi în Împărăţia Cerurilor fără ca noi să le ştim numele, pentru că Dumnezeu nu uită pe nimeni şi, mai ales, nu-i uită pe Sfinţii Săi, care mult au pătimit pe pământ.”

„Dumnezeu-Tatăl L-a trimis pe Fiul Său, Domnul nostru Iisus Hristos, în lume ca să mântuiască prin El lumea. Dumnezeu-Fiul a murit pe Cruce, a înviat şi S-a înălţat la ceruri, de unde L-a trimis pe Duhul Sfânt, Care din Tatăl purcede, şi Care  a venit în chip de limbi de foc peste Sfinţii Apostoli, întemeind Biserica. Atunci s-au botezat primele mii de creştini, iar după ei mulţi alţii au intrat, rând pe rând, generaţie după generaţie, în marea familie sfântă a Bisericii. Toţi cei care s-au mântuit au devenit sfinţi, dar la sfinţenie suntem chemaţi toţi cei care suntem botezaţi în numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt.”

„Este cât se poate de firesc ca, în prima Duminică după Pogorârea Duhului Sfânt, să fie prăznuiţi Toţi Sfinţii, pentru că sfinţii sunt rodul cel mai de preţ al Bisericii, rezultatul lucrării Duhului Sfânt în Biserică, roada cea mai vizibilă, cea mai cunoscută şi de netăgăduit, sfinţenia umană, lucrată în Biserică prin harul Duhului Sfânt. Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său ca să mântuiască lumea dinăuntru, şi nu din afară, căci Şi-a luat trup omenesc, ca şi al nostru, pe care l-a îndumnezeit. La fel ne cheamă Domnul Iisus Hristos şi pe noi, prin lucrarea Duhului Sfânt, să ne îndumnezeim, să ne transformăm în sfinţi, devenind din oameni de carne, oameni ai duhului, născuţi din nou din apă şi din Duh, prin Taina Sfântului Botez şi, împodobiţi fiind cu virtuţile, să ajungem, apoi, la sfinţenie, aşa cum vrea Dumnezeu.”

„A merge, însă, pe calea sfinţeniei nu este uşor, căci ceea ce este în comun tuturor sfinţilor este crucea, pe care fiecare şi-a luat-o, şi-a asumat-o, şi-a purtat-o cu demnitate în viaţa sa, murind fie de moarte martirică, la fel ca majoritatea Sfinţilor Apostoli şi a cohortelor de martiri ai Bisericii, sau prin martiriul lent, de zi cu zi, al cuvioşilor, pustnicilor şi dreptcredincioşilor creştini care, prin multe încercări şi suferinţe, şi-au mântuit sufletele lor, ajungând, astfel, cetăţeni în Împărăţia Cerurilor. Suferinţa, necazurile lumii acesteia, crucea, jertfa, sacrificiul sunt tot atâtea cuvinte prin care desemnăm un singur factor comun pentru toţi sfinţii lui Dumnezeu. Au avut suferinţe pe pământ pentru că au avut curajul mărturisirii, curajul de a-L mărturisi pe Cel Care, din dragoste pentru noi, a murit pe Cruce, dăruindu-ne Crucea Sa ca armă împotriva tuturor duhurilor necurate, a păcatelor şi a patimilor, a egoismului nostru.”

„Sfinţenia, prin urmare, este un act de multă iubire jertfelnică, un act de dăruire totală. Pe de o parte, Dumnezeu Unul Sfântul, Unul Domn Iisus Hristos, ni Se dăruieşte nouă, Se jertfeşte pentru noi, moare pe Cruce, pentru a omorî, odată pentru totdeauna, păcatele omenirii. Pe de altă parte, ne invită pe noi să ne luăm crucea cu curaj, dacă vrem să Îi urmăm Lui, să ne lepădăm de toate cele rele dinlăuntrul nostru, de egoismul nostru, aşa cum am auzit în fragmentul scripturistic de astăzi prin cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos, Care îi invită pe cei care vor să Îl urmeze să lase ţarini, case, familie chiar, pentru El şi pentru Evanghelie. Este o invitaţie pentru renunţarea la egoismul nostru, deoarece a-L iubi pe Dumnezeu mai mult decât pe părinţii trupeşti, înseamnă că, atunci când eşti pus la încercare, să alegi între a rămâne în viaţă, împreună cu părinţii, şi a te lepăda de Hristos, de credinţa creştină, sau să alegi să mărturiseşti până la capăt, cu preţul vieţii, credinţa în Mântuitorul Hristos Iisus, alegi credinţa.”

„Vă felicităm cinstiţi părinţi şi iubiţi credincioşi ai acestei parohii din municipiul Beiuş, împreună cu onoratele oficialităţi locale, pentru că aţi purces la drumul greu al mărturisirii, ridicând aici o biserică în numele Mântuitorului Iisus Hristos. Şi ştiţi cu toţii, mai ales cei implicaţi direct în zidirea sfântului locaş, câte necazuri, câte greutăţi, câte ispite, câte piedici, câte obstacole se ridică, pentru că duhurile necurate nu pot suporta atunci când se construieşte o nouă biserică, spital al mântuirii, unde oamenii vin să se vindece de durerile sufleteşti şi chiar de neputinţele trupeşti, unde vin să se mântuiască, să scape de patimi, să se lumineze cu lumina lui Hristos şi să ajungă la îndumnezeirea cea după har, adică să intre în cetele sfinţilor.”

Părintele Ioan Nat Balint, Protopopul Beiuşului, Seghiştei şi Şteiului, a rostit un cuvânt de bun venit adresat Ierarhului, în care a mulţumit Preasfinţitului Părinte Sofronie pentru dragostea şi grija neobosită arătată faţă de toate parohiile din cuprinsul Protopopiatului Beiuş, subliniind importanţa construirii noii biserici.

Părintele paroh Dorel Varga şi Părintele Cosmin Tripon, preot coslujitor, în cuvântările ţinute au prezentat etapele construirii noului sfânt locaş, care în doar patru ani au ajuns la cupolă, a cărui piatră de temelie a fost sfinţită de către Preasfinţitul Părinte Sofronie în urmă cu patru ani de zile, la 20 iunie 2010, adresând mulţumiri Chiriarhului pentru încrederea acordată în vederea zidirii bisericii dar şi pentru oferirea modelului după care s-a ridicat aceasta, respectiv biserica Mănăstirii Samurcăşeşti din Arhiepiscopia Bucureştilor.

La final, Preasfinţitul Părinte Sofronie a rostit un cuvânt ocazional în care a arătat frumoasa lucrare ctitoricească ce se desfăşoară în Eparhia Oradiei, un număr de 54 de biserici noi aflându-se în diferite faze de construcţie, şi a felicitat pe cei doi preoţi şi pe bunii credincioşi de la parohia Beiuş IV pentru curajul de a purcede la construirea noii biserici, dar şi pentru rodnicele lucrări efectuate până în prezent. De asemenea, Chiriarhul a subliniat frumoasa colaborare dintre autorităţile locale şi noua parohie, adresând îndemnul ca lucrările de construcţie să fie continuate în acelaşi ritm, şi pe mai departe, până la finalizarea acestora.

După Sfânta Liturghie, Chiriarhul Oradiei, împreună cu oficialităţile locale şi centrale prezente la slujbă, a vizitat şantierul noii biserici parohiale dar şi biserica aflată în construcţie din incinta spitalului vechi din Beiuş, aflat vecinătate, cu hramurile „Naşterea Maicii Domnului” şi „Sfântul Mare Mucenic Haralambie”.