Praznicul Întâmpinării Domnului din acest an, 2 februarie 2017, a fost un prilej de aleasă bucurie duhovnicească pentru clerul şi credincioşii care au luat parte la această sărbătoare împărătească în Catedrala Episcopală Învierea Domnului şi Sfântul Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei din Oradea. Preasfinţitul Părinte Sofronie, Chiriarhul Oradiei, înconjurat de un sobor de ieromonahi, preoți și diaconi, a săvârşit Sfânta Liturghie arhierească, în prezența a numeroși dreptmăritori creștini din urbea de pe malurile Crișului Repede.

În cuvânt de învăţătură rostit după citirea pericopei evanghelice de la Sfântul Evanghelist Luca, Întâistătătorul Eparhiei Oradiei a subliniat importanţa şi bogăţia duhovnicească a praznicului Întâmpinării Domnului:

„Sărbătoarea Întâmpinării Domnului sau a Streteniei, cum este cunoscută în popor, este o sărbătoare legată de întruparea Mântuitorului Iisus Hristos, un eveniment cu deosebite semnificații ce a avut loc la patruzeci de zile după ce Domnul nostru Iisus Hristos S-a născut în Betleemul din Iudeea, când ne amintim de împlinirea poruncilor Legii celei vechi de către Fiul lui Dumnezeu întrupat, anume ca orice întâi născut de parte bărbătească să fie dus la Templul din Ierusalim pentru a fi închinat lui Dumnezeu. Numai că Cel adus de Sfânta Fecioară și logodnicul ei, Dreptul Iosif, nu este orice prunc, ci este Însuși Fiul lui Dumnezeu, trimis de Tatăl în lume ca să mântuiască lumea.”

„Este adus la templul neînsuflețit din Ierusalim Fiul lui Dumnezeu, Care, făcându-Se Om, a sfințit pântecele Fecioarei, arătând-o pe Fecioara chivot însuflețit în care Dumnezeu S-a odihnit. Dacă la templul din Ierusalim se afla, în Sfânta Sfintelor, Chivotul Legii, în care se păstrau tablele Legii, toiagul lui Aaron și năstrapa cu mana, acestea toate fiind semnele prezenței lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său, aducerea la templul neînsuflețit a Fiului lui Dumnezeu întrupat este cea mai de seamă arătare, cea mai importantă prezență a lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său.”

„Dreptul Simeon de la templu, care aștepta să vadă mântuirea, fiind plin de Duhul Sfânt, Îl vede și Îl recunoaște pe Pruncul adus de Maica Sa la templu că este Fiul lui Dumnezeu întrupat, venit în lume pentru a aduce mântuire poporului lui Dumnezeu, dar și ca să lumineze toate neamurile, ca să descopere neamurilor păgâne din afara Israelului celui vechi lumina cunoașterii lui Dumnezeu, prezența lui Dumnezeu în lume. De aceea, în rugăciunea spusă, Dreptul Simeon se referă tocmai la luminarea neamurilor, «lumină spre descoperire», spre luminare, spre a le arăta oamenilor lumina care a venit în lume și a chema neamurile la mântuire, împlinindu-se, astfel, proorocia pe care Fecioara Maria a făcut-o atunci când, întâlnindu-se cu verișoara ei Elisabeta, a rostit frumoasa rugăciune «Mărește suflete al meu pe Domnul» în care a arătat că «de-acum mă vor ferici toate neamurile».”

„Toate neamurile pământului, așadar, în mod simbolic, prin rugăciunea Dreptului Simeon, sunt chemate la templul din Ierusalim pentru a se închina Celui Care a venit pentru ca templul însuși, cel neînsuflețit, să I se închine Lui, Fiului lui Dumnezeu întrupat, Domnului nostru Iisus Hristos.”

În cadrul Sfintei Liturghii, la Ectenia pentru cei adormiți, s-a făcut pomenirea robului lui Dumnezeu Ştefan, bunicul patern al Preasfinției Sale, de la a cărui mutare la cele veşnice s-au împlinit 36 de ani, dimpreună cu toţi cei adormiţi din neamul său.

La finalul slujbei, toţi credincioşii s-au închinat şi au sărutat racla, aflată în tezaurul catedralei, ce adăpostește părticele din sfintele moaşte ale Sfântului Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei și ale Sfântului Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei.