În Duminica a douăzeci şi cincea după Rusalii, 11 noiembrie 2012, clerul şi credincioşii noii Catedrale Episcopale „Învierea Domnului” şi „Sfântul Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei” din Oradea, în frunte cu Întâistătătorul Eparhiei Oradiei, Preasfinţitul Părinte Sofronie, au înălţat rugăciuni către Bunul Dumnezeu prin săvârşirea Sfintei Liturghii arhiereşti, în catedrala propriu-zisă.

În frumosul şi bogatul cuvânt de învăţătură rostit după citirea pericopei evanghelice, Chiriarhul Oradiei a arătat semnificaţiile teologice şi duhovniceşti ce se desprind din pilda samarineanului milostiv:

„Samarineanul milostiv, care a dat şi numele pildei pe care am ascultat-o în această Duminică, este modelul omului bun, care îl iubeşte şi îl ajută pe semenul său aflat în nevoi. Din punct de vedere duhovnicesc, dincolo de chipul, de înfăţişarea samarineanului celui milostiv, care dovedeşte cu adevărat că îşi iubeşte aproapele, mai mult decât cei de la care am aştepta să facă acest lucru, ajutându-l atunci când este în încercare, noi trebuie să mergem mai în adânc şi să vedem ascuns în chipul călătorului străin pe Cel Care este cu adevărat bun şi milostiv, Fiul lui Dumnezeu înomenit, Domnul nostru Iisus Hristos.”

„Mântuitorul Iisus Hristos alege chipul samarineanului pentru a vorbi despre iubirea milostivă a Lui Dumnezeu faţă de omul căzut, rănit şi bolnav, pentru că doreşte să arate că nu trebuie să ne luăm după aparenţe, că nu putem înţelege foarte multe dacă privim doar la literă, la litera Legii, şi nu mergem mai departe, dincolo de perdeaua cuvintelor, acolo unde harul lui Dumnezeu lucrează şi ne destăinuie tainele vieţii celei de veci.”

„Fiecare dintre noi, în viaţa noastră, suntem răniţi de tâlharii văzuţi şi nevăzuţi, de duhurile necurate, de patimile trupeşti, de păcatele noastre, de răutatea şi egoismul care creşte în lume, într-o adevărată spirală a întunericului, ce ne lasă aproape morţi din punct de vedere sufletesc. Astfel că, toţi avem nevoie de acest Aproape al nostru, Care este Cuvântul lui Dumnezeu întrupat, Domnul nostru Iisus Hristos, ca să ne ridice din bolile sufleteşti şi cele trupeşti.”

„Nu întâmplător, imaginea pildei pe care am ascultat-o astăzi cu toţii, a samarineanului milostiv, a fost aleasă de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al României ca imagine generică, ce a fost transpusă şi în icoană, ca simbol al acestui an, Anul omagial al Tainei Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor în întreaga Patriarhie Română. Aşadar modelul samarineanului milostiv este modelul după care să ne călăuzim, nu doar în acest an, 2012, ci şi în toţi ceilalţi ani ce vin, astfel încât viaţa noastră pământească să o transfomăm într-o continuă milostenie faţă de cei aflaţi în suferinţe, în boli şi în neputinţe.”

Prin grija permanentă a Preasfinţitului Părinte Sofronie, lucrările la noua Catedrală Episcopală din Oradea, aflată în construcţie din anul 1995, continuă într-un ritm susţinut. După ce la începutul lunii aprilie a acestui an au fost montate geamurile catedralei şi uşile de la intrare, din lemn masiv, copie după uşile catedralei „Sfânta Sofia” din Constantinopol, iar deasupra icoanei în mozaic reprezentând Învierea Domnului de pe faţadă, copie după originalul de la Mănăstirea „Nea Moni” din Grecia, a fost pus un frumos vitraliu cu monograma Mântuitorului Iisus Hristos, în exterior se află în plină desfăşurare lucrările de placare a catedralei cu marmură roşie şi piatră de Podeni. De asemenea, în interior, catedrala este tencuită, pregătită pentru pictură, fiind montat un iconostas provizoriu, din fier forjat, în care s-au pus icoane pictate în atelierele de pictură de la Mănăstirea Izbuc, din Eparhia Oradiei.

Începând cu praznicul Învierii Domnului din acest an s-a început şi slujirea în spaţiul liturgic din catedrala propriu-zisă, în duminici şi sărbători, sfintele slujbe din restul zilelor de peste săptămână fiind oficiate în paraclisul „Sfinţii Ierarhi Nicolae, Spiridon şi Nectarie” de la demisol.