La Catedrala Episcopală „Învierea Domnului” din Oradea, în joia de dinaintea praznicului împărătesc al Intrării Domnului în Ierusalim, 25 aprilie 2024, ziua de prăznuire a Sfântului Evanghelist Marcu și a Sfântului Cuvios Vasile de la Poiana Mărului, a avut loc tradiționalul concert prepascal „La umbra Crucii, în Lumina Învierii”, la care au luat parte Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, slujitori ai Sfintelor Altare și mulți credincioși.

Îndată după finalizarea programului liturgic al zilei, slujba vesperală a Pavecerniței Mari, Părintele Laurențiu-Florin Brîndaș, consilier pentru cateheză și activități cu tineretul, a rostit un cuvânt introductiv și a prezentat corurile care, de pe soleea catedrală, urmau să încânte auditoriul cu armonii polifonice, menite să sensibilizeze și să creeze atmosfera lăuntrică pregătitoare pentru Săptămâna cea Mare a Sfintelor și Dumnezeieștilor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos. Astfel, Corul „Diacon Nicolae Firu” al Liceului Ortodox din Oradea – dirijat de pr. prof. Ștefan-Alexandru Lakatos, Corul „Psalmodia Varadiensis” al Facultății de Teologie din Oradea – dirijat de pr.conf.univ.dr.habil. Mihai Brie și Corul Protopopiatului Ortodox Român Oradea – dirijat de pr. prof. Ștefan-Alexandru Lakatos au fost cele care au teologhisit prin cânt și s-au străduit să transmită din trăirile pe care un creștin se cuvine să le găzduiască mereu în sufletul său, mai ales în perioada premergătoare Sfintelor Paști.

Întru încununarea frumosului concert prepascal, Chiriarhul meleagurilor bihorene a rostit un cuvânt de folos duhovnicesc în care a descris evenimentul muzical din seara aceasta ca fiind o împlinire a îndemnului hristic – de a vesti Moartea Domnului Iisus Hristos și a mărturisi Învierea Lui – prin calea rugăciunii cântate și a comuniunii de taină. În seara de acum, am fost cu toții în stare de priveghere, în așteptarea sărbătorii care se apropie și care ne pregătește pe toți pentru Taina cea mare, care ne așteaptă pe toți, prin biruința asupra morții a Celui Întâi-Născut din morți, Domnul nostru Iisus Hristos. Întregul rezumat al credinței noastre creștine, mărturisitoare este vestirea înaintea lumii a Morții pe Cruce a Fiului lui Dumnezeu Înomenit și, deopotrivă, mărturisirea Învierii Sale. Și aceasta s-a întâmplat și în seara de acum, pusă sub semnul Morții și Învierii Domnului. Este rugăciunea de comuniune întreolaltă, sfântă, profundă, dar mai ales unificatoare, comuniune cu Dumnezeu, cu Cerul, cu Sfinții. Pentru că rugăciunea nu desparte, rugăciunea nu dezbină, rugăciunea nu distruge. Rugăciunea zidește, unește, strânge risipirile fiilor lui Adam și fiicelor Evei. Este comuniunea cu Cel venit pentru noi, oamenii, ca să moară pentru noi și să învieze, tot pentru noi; comuniune cu Sfinții care I-au urmat, începând cu cea care s-a învrednicit să-L dăruiască lumii, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu; comuniune cu toate generațiile de Sfinți și de creștini care au trăit și s-au mântuit, iar acum, de dincolo, nevăzut, dar prin Hristos – Cel înviat a treia zi din morți – prezenți aici, împreună cu noi, în comuniune, în rugăciune sfântă.

Asemenea momente de comuniune și rugăciune, înnobilate o dată în plus de cântul polifonic, arată structura lăuntrică a creștinului, care rămâne în lume, dar departe de cele ale lumii și în neîncetat dialog cu Cel Care a biruit-o. Rugăciunea și comuniunea sunt o mărturisire a credinței noastre puternice în biruința lui Dumnezeu, a Binelui și Dreptății Sale asupra tuturor răutăților din lume. Da, lângă noi se varsă sânge, mor oameni, se întâmplă atâtea catastrofe. Este scandalos ce se petrece! Este un dezastru pentru întreaga omenire ceea ce se întâmplă de la un capăt la altul al pământului. Dar, dragii mei, în mijlocul pustiirii și al catastrofei ne vedem o mână de oameni, lăsând toate la o parte: și buletinele de știri, și problemele cotidiene, și grija zilei de mâine. Și venim la biserică, să fim împreună, să ne rugăm, să fim în comuniune, să mărturisim credința și atașamentul nostru față de valorile pe care le-am moștenit, redate atât de frumos în Rugăciunea Anaforalei liturgice a Sfântului Vasile cel Mare, când, repetând și folosind chiar cuvintele Mântuitorului, spunem: „moartea Mea veți vesti, învierea Mea veți mărturisi”. Asta am făcut și astăzi și asta facem, cu toate neputințele și neajunsurile noastre, prin simplul fapt că suntem altfel decât lumea. Nu răspundem răului cu rău, nu ne răzvrătim, nu ne războim, nu cădem în plasa ispititorului și a uneltelor sale, nu ne lăsăm manipulați, nu ne lăsăm sufletul omorât prin răutate, prin sete de răzbunare, prin dorință de stăpânire, ci învățăm de la Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Cel blând și smerit cu inima, să ne smerim, să primim cu seninătate și demnitate propria cruce, știind că în ea stă ascunsă puterea Învierii Celui Care a murit răstignit pe ea.

În sfârșitul alocuțiunii, Ierarhul a adresat doriri de bine și sărbători cu pace tuturor celor prezenți, în viața cărora să se sălășluiască dragostea Mântuitorului Iisus Hristos și mântuirea adusă de El în lume.  Să ne ajute Bunul Dumnezeu să ne putem bucura în pace și liniște de darurile Sale cele bogate! Pacea să se așeze pe fața pământului și să nu pierdem niciodată conștiința că nimic nu e pierdut înaintea lui Dumnezeu și că, deși omul ajunge să distrugă mult, Dumnezeu face să răsară biruința chiar din ruine, așa cum din Mormânt ne-a răsărit Viața, din Mormântul gol al Domnului nostru Iisus Hristos. Post binecuvântat în continuare tuturor și sărbători fericite, pline de lumină și de har!

pr. Andi-Constantin Bacter