În Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci, 17 septembrie 2023, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a slujit Dumnezeiasca Liturghie alături de un sobor de preoți și diaconi la biserica Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință, a Parohiei Feneriș, Protopopiatul Beiuș.

Citirea pericopei evanghelice ne-a adus în atenție ineschivabilele îndemnuri hristice la luarea crucii și urmarea lui Hristos (Marcu 8, 34-38, 9,1). Succedând solemnei lecturi scripturistice, Episcopul cetății Oradiei Mari a rostit un cuvânt de folos duhovnicesc în care meditat asupra identității creștinului, care se definește în mod autentic numai în parametrii condiției de „răstignit” pentru lume, de dragul lui Hristos, singura cale prin care omul poate să experieze chiar din lumea aceasta situarea în pridvorul Împărăției cerurilor.

După ce a făcut un rezumat explicativ al răstimpului liturgic special închinat Sfintei Cruci în care ne aflăm, în deschiderea predicii, Ierarhul Oradiei le-a vorbit despre lecția duhovnicească fundamentală pe care Domnul Hristos ne-o îmbie spre asumare deplină în pericopa duminicală. În Duminica de astăzi ni se pune înainte primirea, luarea, asumarea și purtarea cu demnitate a propriei cruci. Cu toate că Duminica de astăzi marchează o încheiere de sărbătoare, pentru noi, creștinii, este o Duminică de început, început al înțelegerii tainei vieții creștine, început al înțelegerii și asumării cu deplină conștiință, din voie proprie creștină, a condiției de creștin în lume. Care este aceasta? Condiția de răstignit. Este o Duminică ce ne deșteaptă din adormirea noastră, din amăgirea în care am ajuns să trăim din cauza ispitelor lumii și capcanelor pe care lumea ni le pune înainte și care ne îndeamnă spre succes, spre faimă, spre strălucire în fața oamenilor și a lumii. Dincolo de luarea propriei cruci și de asumare, creștinul înțelege că nu trăiește în lume ca să își facă faimă, să fie sub lumina reflectoarelor și să-l laude lumea. Și, de fapt, prin toată această amăgire ni se ascunde în mod tainic misterul vieții creștine, crucificarea. Nu putem ajunge să gustăm Învierea și să urmăm Celui Întâi-Născut din morți în Împărăția Sa dacă nu trecem și prin Moartea Sa pe Cruce. Numai că această cruce este adaptată fiecărui suflet în parte. Fiecare creștin are propria lui cruce de purtat. Astăzi suntem invitați să înțelegem nu doar că avem de purtat o cruce, ca și creștini, ci trebuie să o primim cu inimă bună și să Îi mulțumim lui Dumnezeu, pentru că prin ea ne mântuim! Cum? Ne mântuim din moarte și din păcat, întrucât Crucea răstignește în noi păcatele noastre.

Deși discursul despre purtarea necazurilor, suferințelor și provocărilor vieții cu seninătate poate să pară unul idealist, în fapt, în viața omului care înțelege că realitatea ultimă este cea spirituală, povara purtării este ușurată și preluată de Cel Care a recapitulat în Crucea Lui toate „crucile” umanității. Viața creștinului este o viață pe cruce. Numai că această cruce este, totuși, ușor de purtat! Nu numai că fiecare dintre noi are crucea personalizată, ci cine e chemat să plinească o anumită cruce de la Dumnezeu, primește cruce pe măsura misiunii sale. Dar mai este o taină la mijloc, pe care ne-o destăinuie Sfântul Apostol Pavel în epistola către creștinii galateni din pericopa Apostolului de astăzi. Aici aflăm că noi, asemenea Apostolului neamurilor, odată ce am fost botezați, nu mai trăim noi, ci Hristos trăiește în noi. Și, dragii mei, nu noi suntem răstigniți, practic, pe crucea pe care o avem de purtat, ci Însuși Hristos este răstignit în noi, fraților! De aceea, crucea este ușor de purtat! De fapt, nu noi o purtăm, noi doar ne plângem păcatele noastre, căci Cel Care cu adevărat poartă crucea noastră este Hristos! El este Cel răstignit, umilit și batjocorit în noi. Sigur, mândria noastră este terfelită! Dar așa și trebuie, pentru că nu prin mândrie și slavă deșartă ajungem în Împărăția cerurilor, căci pe aceasta o caută cei care sunt sub influența demonilor. Cine caută gloria lumii, și o mai și primește, este clar cui slujește și cui i se închină.

În partea de sfârșit a predicii, Chiriarhul locului i-a încurajat pe credincioși în purtarea cu demnitate și bărbăție creștinească a poverii propriilor încercări și neajunsuri din viață, sfătuindu-i să nu se lase timorați de răul pe care îl primesc în lume, ci să își aducă aminte că, mai înainte de noi, Domnul Hristos, Cel fără de păcat, a fost Cel urât și răstignit de cei cărora a venit să le aducă mântuirea. Biserica Îl are pe Hristos în centrul vieții ei, gata să ne curețe și să ne spele de păcate. Și El ne cheamă să ne primim cu demnitate Crucea, să ne lăsăm umiliți, răstigniți, batjocoriți pentru Hristos. Pentru că tot El ne spune: „Fericiți veți fi când vă vor ocărî și vă vor prigoni și vor spune tot cuvântul rău mințind împotriva voastră din pricina mea. Bucurați-vă și vă veseliți, că plata voastră multă este în ceruri!” Asta este perspectiva creștină, dragii mei! Nu avem nevoie de hristoși mincinoși, Îl avem pe Hristos al nostru, Cel răstignit și înviat! Și noi alături, răstigniți împreună cu El în nădejdea învierii. Nu fugiți de propria cruce! Da, sunt suferințe, sunt dureri, sunt neputințe! Da, trecem prin ele, ajungem să și închidem ochii și să murim! Dar nu e sfârșitul! Nu e sfârșitul. Viața continuă! Și ne-o dăruiește Cel Care a murit pe Cruce pentru noi și e Întâi-Născut din morți! Nu mai este moarte, ci doar adormire, iar trupurile se strică până la înviere. Și vor învia, și vom învia cu nădejdea în Domnul Iisus Hristos Care ne va dărui din Dragostea Sa nețărmurită și necondiționată, în pofida dorinței diavolului și a uneltelor sale. E Împărăția pe care a pregătit-o celor care cred, Îl iubesc și își asumă crucea și nu se rușinează de Crucea Domnului! Vai de cei care se rușinează de Crucea Domnului urmărind și căutând slava deșartă și gloria lumii. De ea vor avea parte, dar nu de Împărăția lui Hristos.

La finalul programului liturgic, Părintele Marian-Vasile Popa, Protopopul Beiușului, a rostit un cuvânt de mulțumire la adresa Chiriarhului Oradiei. În continuare, preotul paroh Marius-Ciprian Pordea și-a manifestat recunoștința pentru ziua de sărbătoare pe care a prilejuit-o prezența harică și învățătorească a Ierarhului acestor locuri. În semn de apreciere, Chiriarhul a primit în dar o icoană cu Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, ocrotitorul sfântului lăcaș, zugrăvită pe lemn de fiica părintelui paroh.

Încheind șirul cuvântărilor festive, Preasfințitul Părinte Sofronie a adus mulțumirile cuvenite și, în siajul celor rostite la predică, i-a îndemnat pe credincioși să introducă în viețile lor obiceiul de a zâmbi cât mai mult și de a fi cât mai senini, mai ales în momentele de cumpănă din viață, întrucât pe chipul omului zâmbitor în fața greutăților se oglindește Bunătatea lui Dumnezeu Care este și rămâne alături de noi până la sfârșitul timpului.