Locaţia curentă este: Prima pagină / Știri / Conferința preoțească de primăvară în Protopopiatul Beiuș

Conferința preoțească de primăvară în Protopopiatul Beiuș

Cu binecuvântarea şi în prezenţa Preasfinţitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, preoţii parohi şi coslujitori, preoţii misionari şi de caritate din cadrul Protopopiatului Beiuş s-au reunit marţi, 16 mai 2023, în cadrul conferinţei preoţeşti pastoral-misionare de primăvară, care a avut în centru tema: „Anul omagial al pastorației persoanelor vârstnice”.

Conferinţa a fost precedată de săvârşirea Sfintei Liturghii și a slujbei de Te Deum în biserica cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir”, Paraclis Episcopal, din municipiul Beiuş, de către soborul alcătuit din Părintele Filaret-Petru Fiț, delegatul Preasfințitului Părinte Sofronie al Oradiei și consilier economic și financiar la Centrul Eparhial, Părintele Marian-Vasile Popa, Protopopul Beiuşului și Părintele Florin-Ovidiu Stan, secretar protopopesc și parohul enoriei Beiuș II.  La finele programului liturgic, Părintele Viorel-Cristian Popa, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă „Episcop Dr. Vasile Coman” din Oradea, a oferit protopopului Beiușului medalia și diploma aniversară a centenarului Facultății de Teologie din Oradea, ca semn al prețuirii preoților din Țara Beiușului și al recunoașterii frumoasei colaborări care există între protopopiat și facultatea orădeană.

În continuare, preoții s-au deplasat la sediul protopopiatului, în sala festivă, unde s-au desfășurat lucrările conferinței. După cuvântul introductiv al Părintelui protopop Marian-Vasile Popa, Părintele consilier Filaret-Petru Fiț a dat citire lucrării „2023 – Anul omagial al pastorației persoanelor vârstnice. Exigențe misionare în cadrul pastorației persoanelor vârstnice” întocmite de Părintele Vasile-Cosmin Popa, preot paroh la Parohia Paleu, Protopopiatul Oradea, spre a servi ca meditație principală a conferințelor preoțești din această sesiune.

La sfârșitul conferinței, Chiriarhul Oradiei a ținut o alocuțiune ocazională, mulțumind preoților pentru prezență și pentru lucrarea lor pastoral-misionară pe care o desfășoară în parohiile încredințate spre păstorire. De asemenea, Preasfinția Sa a atras atenția asupra duhului anarhic, iubitor de calomnie și răfuială al lumii, căruia Biserica nu trebuie să i se potrivească, întrucât principiile directoare ale vieții în Hristos sunt diametral opuse: ordinea și ierarhia valorii, iubirea totală – față de aproapele și inclusiv față de vrăjmași – și pacea care este mai mare decât dreptatea căutată cu orice preț. „Să nu uităm Cărui Dumnezeu slujim! De aceea, trebuie să avem foarte mare grijă, întrucât ochii sunt ațintiți spre Biserică și pentru lume suntem adesea ca un os de pește în gât. Prin urmare, avem nevoie de disciplină, de răbdare, de îngăduință, de solidaritate și mai ales de smerenie, căci pe aceasta nu o pot suporta diavolii. Bunătatea o arătăm în relația cu aproapele care are nevoie de noi, în primul rând cei bătrâni, bolnavi, singuri, părăsiți, ajunși în pragul deznădejdii. Nu sunteți preoți în comunități uriașe, de aceea vă cunoașteți credincioșii și știți unde sunt oamenii cu lipsuri și trebuie să-i ajutăm. Dragostea este cea care mereu este biruitoare, iar Biserica nu face nimic cu emfază, cu pompă, în lumina reflectoarelor. Nu târâm televiziunile după noi ca să ne batem apoi cu pumnul în piept și nici nu ne fotografiem cu săracii la masă, făcând, de fapt, toate acestea din banii Bisericii și nu din salariul propriu. Dumnezeu nu vrea asta de la noi, ci discreție și sinceritate. Nu pentru un profit, fie el și un câștig de imagine pentru Biserică. Nu de câștig de imagine are nevoie Biserica, ci să-și păstreze umanitatea, care înseamnă să fii îngăduitor cu neputințele oamenilor, nu să le pui sarcini în plus și să te comporți ca un căpcăun acolo unde este multă durere și lipsuri. De aceea, trebuie să ne îngăduim și să ne  răbdăm, așa cum Dumnezeu ne îngăduie și ne rabdă. Știți prea bine că mântuirea nu se dobândește prin glorie câștigată de la oameni, pentru că noi, preoții, la judecată, o să avem greu răspuns de dat înaintea lui Dumnezeu, căci nu răspundem doar pentru noi înșine, ci și pentru sufletele care ne-au fost încredințate spre păstorire.