Cu binecuvântarea şi în prezenţa Preasfinţitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, preoţii parohi şi coslujitori, preoţii misionari şi de caritate din cadrul Protopopiatului Beiuş s-au reunit marţi, 20 septembrie 2022, în cadrul conferinţei preoţeşti pastoral-misionare de toamnă, care a avut în centru tema: „Anul comemorativ al Sfinților isihaști Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama și Paisie de la Neamț”.

Conferinţa a fost precedată de săvârşirea Sfintei Liturghii și a slujbei de Te Deum în biserica cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir”, Paraclis Episcopal, din municipiul Beiuş, de către soborul alcătuit din Părintele Filaret-Petru Fiț, consilier economic și financiar la Centrul Eparhial, Părinte Marian-Vasile Popa, Protopopul Beiuşului și Părintele Florin-Ovidiu Stan, secretar protopopesc și parohul enoriei Beiuș II.

Lucrările conferinţei s-au desfăşurat în sala festivă a Protopopiatului Beiuş. Părintele Protopop Marian-Vasile Popa a rostit cuvântul de deschidere a conferinței, mulţumind Chiriarhului Oradiei pentru aleasa purtare de grijă și dragostea părintească pe care le arată faţă de clerul şi credincioşii de la parohiile Protopopiatului Beiuş.

În cele ce au urmat, Părintele consilier Filaret-Petru Fiț a prezentat referatul cu titlul „Sfinții isihaști Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama și Paisie de la Neamț - modele de viețuire pentru monahul și creștinul contemporan”, întocmit de către ieromonahul Silvestru Vid, viețuitor la Mănăstirea Izbuc.

În încheierea conferinței, Ierarhul Oradiei  a rostit un cuvânt de binecuvântare și povățuire pentru întreg cinul preoțesc prezent, punând în lumină subtilitatea războiului nevăzut pe care omul și, mai ales sacerdoțiul, îl au de purtat împotriva propriilor gânduri și, în chip special, împotriva torentului de stimuli și curse izvorât din invidia diavolului, leul netrupesc care răcnește și caută necontenit pe cine să „înghită”.

Pe câmpul conflagrației lăuntrice, una din armele cele mai redutabile ale preotului este rugăciunea, care este și armă și scut, elemente duhovnicești de care diavolul vrea să ne lipsească pe toate căile și în varii coregrafii sardonice, năvălind din toate direcțiile și încercând să ne lase goi, înfricoșați, dezorientați și, în cele din urmă, indiferenți față de foloasele prețioase ale rugăciunii: „Lucrarea harului lui Dumnezeu este adesea adumbrită din cauza păcatelor noastre, a neputințelor și neglijențelor noastre. Datorită neglijenței și grijilor prea multe ajungem de multe ori să nu ne mai rugăm, ceea ce este o pagubă consistentă pentru suflet. Cu atât mai mult, noi, ca păstori și slujitori ai poporului lui Dumnezeu, care avem marea responsabilitate de a călăuzi sufletele spre limanul mântuirii, nu putem veni în fața oamenilor și să le vorbim despre rugăciune, iar noi nu ne rugăm sau nu o facem suficient. Este drept, un suflet scrupulos cu sine însuși poate să își pună problema că nu avem rugăciune curată, dar aceasta nu trebuie să ne descurajeze, căci sunt ispite care vin tot de la necuratul ca să zădărnicească efortul nostru de rugăciune. «Dacă tot nu este rugăciunea curată și nu e primită, de ce să mă mai rog?»; «Nu cumva…? Dar dacă…? N-ar fi mai bine…?» – acestea toate sunt idei pe care le strecoară șarpele cel înțelegător pentru a picura îndoiala și tot felul de sugestii păcătoase în minte. Toată pierzarea omului pleacă de la minte, de acolo încep toate relele, căci de la minte se pogoară în inimă și, ulterior, din prisosința inimii iese și cuvântul, iar, apoi, mai este un pas până la faptă. Este un noian întreg de șerpi care «foșgăie» la suprafața sufletului –  o imagine plastică care arată mișcarea continuă, viermele care nu doarme, neadormirea duhurilor care nu se odihnesc și n-au nevoie de liniște. De aceea, să fim vigilenți și înțelepți, pentru că oricât de înaintați am fi în ani și în experiență, suntem doar niște copii față de duhuri, fie ele bune sau rele, chiar și strămoșul nostru Adam, privind istoric înapoi la primii oameni, căci lumea nevăzută, a îngerilor, a fost creată dintâi”.

Episcopul Oradiei a mai subliniat faptul că este îngrijorător că omul modern, în filozofările sale sterile și tot mai decadente, refuză să accepte sau măcar să ia în calcul realitatea existenței diavolului și a lucrărilor demonice, ceea ce generează sincope fundamentale în înțelegerea și cunoașterea lumii, a vieții spirituale și a celor nevăzute. De asemenea, i-a îndemnat pe preoți să nu treacă cu vederea caracterul misionar excepțional pe care îl comportă Taina Sfintei Spovedanii în iconomia unei pastorații depline: „Una dintre cursele vrăjmașului, o capcană foarte periculoasă pentru omul contemporan, este că «nu mai e ca înainte, lumea s-a modernizat, a evoluat… nu mai trebuie să ne luăm după legende din Evul mediu». O impostură demonică  foarte perversă este aceea în care diavolul, deși a căzut din mândrie, este dispus să accepte cum că el nu ar exista, pentru a-și pune în îndeplinire planul de zădărnicire a lucrării de mântuire a lui Dumnezeu. Într-o astfel de perspectivă, omul nu-și mai pune problema atacurilor demonice, ci înclină să ia ca niște axiome esențiale pentru viață principiile psihanalizei freudiene. Atunci, la atacurile și mișcările duhurilor necurate, în loc ca omul să meargă la duhovnic, în lipsa catehezei și propovăduirii din lenea și lipsa noastră de sacrificiu pentru poporul lui Dumnezeu, se duc la psihiatru. Atunci să nu ne mirăm că depresia că este una dintre bolile secolului. Omul contemporan ușor cade în depresie și este dispus să-și cheltuie toată averea pentru niște consultații; când, de fapt, dacă ar merge la un duhovnic iscusit – martorul lui Dumnezeu – și ar vărsa ce e în inima lui înaintea lui Dumnezeu, El, cu puterea și harul Său, oricât de nevrednic și păcătos ar fi preotul, îi dă cuvânt de folos și de mântuire, atâta vreme cât preotul se roagă, se smerește și Îl lasă pe Dumnezeu să lucreze, nu să-și pună ideile proprii, cunoștințele și experiența ieșită din lecturi neîncălzite de focul dragostei înaintea celui ce vine cu suferința lui și cu gând curat să-și mărturisească păcatele. În acest fel, omul pleacă îndreptat de la Sfânta Spovedanie și nu mai are nevoie de alte terapii.

Conferinţele preoţeşti semestriale de toamnă vor continua în zilele următoare şi în protopopiatele Marghita și Tinca din Eparhia Oradiei.

Pr. Andi-Constantin Bacter