Locaţia curentă este: Prima pagină / Știri / Conferința preoțească semestrială de toamnă în Protopopiatul Oradea

Conferința preoțească semestrială de toamnă în Protopopiatul Oradea

Cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, luni, 19 septembrie 2022, clerul dreptmăritor circumscris din punct de vedere administrativ Protopopiatului Ortodox Român Oradea s-a întrunit cu prilejul organizării conferinței preoțești semestriale – sesiunea de toamnă –, având ca tematică principală „Anul comemorativ al sfinților isihaști Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama și Paisie de la Neamț”, așa cum a fost consacrat anul 2022 de către Sfântul Sinod al Bisericii noastre în Patriarhia Română, la care se adaugă omagierea în chip deosebit a rugăciunii în viața Bisericii și a creștinului.

Programul zilei dedicate conferinței a debutat la biserica cu hramul „Izvorul Tămăduirii” din Oradea, unde Părintele prof. Radu-Valer Rus, vicar eparhial, dimpreună cu Părintele Aurel-Simion Goga, Protopopul Oradiei, și Părintele Andi-Constantin Bacter, consilier eparhial, au oficiat Dumnezeiasca Liturghie. Îndată a urmat, apoi, îndătinata slujbă de Te Deum, aducând prinos de mulțumire pentru binefacerile revărsate asupra slujitorilor prezenți și credincioșilor încredințați spre păstorire.

După încheierea programului liturgic, în sala festivă de la sediul protoieriei orădene s-au desfășurat lucrările propriu-zise ale conferinței, prezidată de Chiriarhul Oradiei Mari.

În deschiderea conferinței, Părintele Protoiereu Aurel-Simion Goga a ținut o cuvântare inaugurală, urând bun venit tuturor și mulțumind Ierarhului Oradiei  pentru binecuvântarea arhierească și pentru bucuria de a fi împreună alături de clerul Protopopiatului Oradea, în duh de rugăciune, pentru a omagia valoarea inestimabilă a rugăciunii și a-i comemora cu solemnitate pe marii rugători ai Bisericii noastre strămoșești.

În continuare, Preasfințitul Părinte Sofronie a rostit un cuvânt de folos duhovnicesc, care a constituit predoslovia conferinței închinate sfinților isihaști amintiți. Preasfinția Sa a accentuat valoarea inestimabilă a rugăciunii în viața slujitorilor Sfintelor Altare, fără de care lucrarea misionară a Bisericii este vlăguită și fățarnică: „Misiunea noastră, a celor chemați prin Duhul Sfânt la slujirea sacerdotală, este de neconceput în afara rugăciunii. Cu rugăciune începem și cu rugăciune sfârșim fiecare zi a vieții noastre. De aceea, avem datoria să înmulțim rugăciunea pentru ca misiunea noastră să fie eficientă. Altfel, fără rugăciune nu avem cum să dobândim puterea de Sus, căci pentru noi, ceea ce suntem și ceea ce facem este din darul lui Dumnezeu. Prin rugăciune avem mângâierea și certitudinea că Dumnezeu ne ajută și ne inspiră, oferindu-ne putere, har și curaj să propovăduim Evanghelia Păcii nu doar credincioșilor noștri, ci chiar lumii întregi!”. De aceea, datorită dinamicii harice pe care rugăciunea o conferă Bisericii, Chiriarhul i-a îndemnat pe preoți să învețe meșteșugul sufletesc al dialogării continue cu Dumnezeu de la înalții și, totodată, smeriții magiștrii ai nevoințelor isihaste: „Pentru ca rugăciunea să poată ajunge în inimă, pentru a o încălzi și pentru a revărsa harul lui Dumnezeu în viața noastră, avem nevoie de dascăli în rugăciune, de Părinți duhovnicești care să ne învețe cum să ne rugăm. Modelele prin excelență sunt marii sfinți isihaști pe care-i comemorăm anul acesta în chip special, care s-au îmbrăcat cu harul Duhului Sfânt prin chemarea stăruitoare a ajutorului lui Dumnezeu în viața lor și a întregii lumi. Ei ne sunt adevărate borne, pietre de hotar în propriul nostru urcuș duhovnicesc. Astfel, recunoscându-i ca dascăli ai rugăciunii pentru întreaga lume, de fapt îi chemăm în ajutor ca să ne întărească în slabele noastre rugăciuni și să fortifice puținele noastre puteri ca să putem să-L chemăm cu stăruință pe Dumnezeu. În acest fel, noi, cei ce-I slujim lui Dumnezeu din darul și mila Lui, ne ajutăm de rugăciunile lor irezistibile înaintea Tronului Mielului lui Dumnezeu în smeritul nostru parcurs duhovnicesc spre Împărăția cerurilor, pentru ca Evanghelia pe care o propovăduim să ajungă cu putere la inimile cât mai multor oameni”.

În cele ce au urmat, Părintele vicar Radu-Valer Rus a dat citire referatului intitulat „Sfinții isihaști Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama și Paisie de la Neamț - modele de viețuire pentru monahul și creștinul contemporan”, întocmit, din încredințarea Episcopului Oradiei, de către Părintele ieromonah Silvestru Vid, viețuitor la Mănăstirea Izbuc. În studiul lecturat au fost reliefate viața, activitatea și scrierile celor trei pionieri ai Ortodoxiei universale și ai rugăciunii minții coborâte în adâncul de taină al inimii – locul de întâlnire al omului cu Dumnezeu –, aleși povățuitori și călăuzitori ai poporului lui Dumnezeu aflat pe calea cea strâmtă care duce la mântuire.

La finele conferinței, Preasfințitul Părinte Sofronie a mulțumit slujitorilor pentru prezență, lăsând un mesaj conclusiv spre reflectare și „mânare întru adânc”. „În zilele noastre remarcăm cât de greu poate omul contemporan să se adune pentru rugăciune. Dacă vom compara starea noastră actuală, reală, fără „machiaj” și cosmetizări, cu ceea ce încercau Sfinții pentru a ajunge la rugăciune, ne dăm seama ce distanță este între ei și noi. Nu facem aceasta pentru a ne descuraja, deprima sau a intra în depresie – ceea ce se întâmplă cu cei care nu se mai spovedesc și care au uitat de rugăciune –, ci pentru a redescoperi nevoia de smerenie. Căci nu suntem noi «cineva»! Suntem foarte mici și foarte mărunți, chiar dacă avem o părere foarte bună despre noi și, din păcate, foarte proastă despre aproapele, pe care-l judecăm și condamnă la nesfârșit. Unde suntem noi față de măsura Sfinților cei mari, care întrebau, nu retoric, ci ontologic: « Ți s-a făcut ocara ca cinstea?». Din păcate, ne-am învățat să ne placă să fim înconjurați de zgomot, de zarvă; trăim în ea și ne place să o și cultivăm! Ne place să ne complacem în gălăgie și am ajuns să nu-i mai înțelegem pe Sfinți. De aceea, fără a ne descuraja, trebuie să înțelegem că altă cale nu avem, decât să înțelegem care ne este locul, să primim cu smerenie toate încercările și să urmăm exemplul sfinților isihaști, făcând din voința lui Dumnezeu voința noastră, iar aceasta numai prin rugăciune se poate”.

Pr. Andi-Constantin Bacter