În Duminica dinaintea Nașterii după trup a Domnului nostru Iisus Hristos, închinată Sfinților Părinți după trup ai Domnului, 18 decembrie 2022, când în Biserica noastră Autocefală se face aleasa prăznuire a marelui dascăl al pustiei Moldovei, Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a efectuat o vizită pastorală în comunitatea Parohiei Beiuș I, săvârșind Dumnezeiasca Liturghie și pregătind prin cuvânt poporul binecredincios pentru praznicul împărătesc al Crăciunului.

Sfânta slujbă a găzduit pericopa evanghelică a Genealogiei Mântuitorului în varianta mateiană (Mt. 1, 1-25), partea de debut a acestei scrieri sinoptice care, dincolo de aparenta ariditate a unei înșiruiri de nume, în fapt ne ține cu sufletul la gură, având privilegiul binecuvântat de a vedea cu ochii noștri „Taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută” împlinită în Fiul lui Dumnezeu întrupat, Fiul Fecioarei și „al teslarului”, Noul Adam și Mântuitorul lumii.

Pornind de la genealogia relatată de cel dintâi evanghelist, Chiriarhul meleagurilor bihorene a ținut un cuvânt de învățătură, în cadrul căruia a atras atenția credincioșilor asupra minunatei purtări de grijă a lui Dumnezeu față de întreaga umanitate, pe care a adus-o la cunoștința adevărului prin lucrarea poporului ales, vechiul Israel, pregătit și îndelung pregătit de Dumnezeu pentru ca în sânul său să Se nască Mântuitorul lumii din Preasfânta Fecioară Maria, îngrijiți și protejați fiind de tatăl adoptiv al Domnului Hristos, Sfântul și Dreptul Iosif, care, trecând dincolo de orice obiecție limitativă a propriei rațiuni, a reușit să înțeleagă Taina ce s-a lucrat și să contribuie decisiv la ducerea la îndeplinire a planului de mântuire a lumii.

În partea de început a cuvântului de învățătură, Ierarhul Oradiei a subliniat șirurile de secole și de generații omenești care au trebuit să se scurgă de la izgonirea celor dintâi oameni din grădina Edenului, pentru ca umanitatea, „întregul Adam”, să cunoască răstimpul „plinirii vremii” și să fie pregătită să afle din nou zorii mântuirii. Patriarhul Avraam, părintele tuturor celor născuți în credință, și Regele David, cel din seminția căruia urma să urce pe tronul Împărăției veșnice din ceruri, apar ca figuri strălucitoare în această genealogie, în care vedem cum Dumnezeu a pregătit generație după generație, neam după neam, pentru ca în lume să poată interveni direct Tatăl Cel din ceruri, trimițându-Și Fiul Cel Unul-Născut în lume ca să spele pe Adam și pe urmașii săi de păcate, ca să ne purifice pe toți oamenii, făcându-Se Om, Fiul Omului, fără de păcat, Biruitorul morții, pentru a ne salva pe noi din moarte. Ca să vină Mesia a trebuit să vină generații întregi. Atât de multe șiruri de oameni au trebuit să treacă până când să se nască un om drept, Iosif. El este cel care a primit ca logodnică pe Maria, cea care s-a învrednicit să fie Născătoarea de Dumnezeu, Fecioara care a avut în pântece, Fecioara care devine Maică rămânând fecioară – așa cum a văzut-o prin descoperire dumnezeiască Prorocul Isaia.

Cinstind în această Duminică în chip special pe Sfinții Părinți trupești ai Domnului, Preasfinția Sa a ținut să aducă lumină și înțelegere, dezambiguizând posibilele îndoieli legate de textul aparent echivoc al Scripturii sau interogații raționale cu privire la zămislirea supranaturală a Domnului Hristos prin lucrarea Sfântului Duh în Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Fecioara Maria a fost pregătită de Dumnezeu din fragedă pruncie, fiind dăruită de Dumnezeu părinților săi Ioachim și Ana la bătrânețe, iar aceștia, știind că au primit-o în dar de la Dumnezeu, I-au oferit-o și au dus-o spre închinare la Templul din Ierusalim, așa cum era străvechiul obicei iudaic. Numai că, acolo, prunca s-a oferit pe sine însăși lui Dumnezeu, luând asupra sa un lucru rar, dar nu nemaiîntâlnit în poporul Israel, votul fecioriei, ceea ce în tradiția iudaică se numește naziratul. Este vorba despre votul castității, bărbați și femei care alegeau să trăiască pentru Dumnezeu, mărturisind credința lor puternică înaintea întregului popor. Potrivit tradiției iudaice, pentru protecția femeilor, inclusiv a fecioarelor, ele erau oferite spre protecție bărbaților care le luau în grijă. În poporul evreu era tradiția că dacă o femeie și-a luat votul fecioriei, bărbatul o poate dezlega de acest vot, trebuie doar să mărturisească aceasta deschis, iar dacă nu, înseamnă că acceptă ca soția sa să locuiască sub același acoperiș, dar să-i păzească fecioria, ceea ce Iosif a făcut. El s-a logodit cu Maria, dar nu a luat-o în casa lui. La Nazaret Maria era în casa părinților ei atunci când a venit Sfântul Arhanghel Gavriil ca să-i aducă Vestea cea Bună și Mare pentru ea și întreaga umanitate, ea fiind Fecioara pe care a văzut-o cu Duhul mai înainte Profetul Isaia spunând că „Fecioara va lua în pântece și va naște Fiu”.

Înțelegând acestea, ajungem să vedem cu alți ochi rolul cu totul special pe care l-a avut de îndeplinit Sfântul și Dreptul Iosif în iconomia mântuirii, admirând și meditând la adâncul de smerenie și de jertfelnicie ale acestui blând teslar din Nazaretul Galileii. Astfel, Iosif înțelege că logodnica lui, deși nu o luase la sine, a rămas însărcinată și vroia pe ascuns, fiind drept, să o lase. Dar același Înger al Domnului îi descoperă să nu se teamă, pentru că Cel Care este zămislit în ea este de la Duhul Sfânt. Atunci, Iosif a luat-o în casa lui. Aceasta înseamnă că logodnica i-a devenit soție. Repet, nu e vorba despre sensul literal al cuvântului, nu o cunoaște în înțelesul biblic, ci îi respectă fecioria. Luând-o la casa lui înseamnă că, de fapt, o arată public că este soția sa. Chiar și așa, îi respectă fecioria, mai ales că Îngerul lui Dumnezeu i-a descoperit că Cel al Cărui tată adoptiv va fi este de fapt Fiul lui Dumnezeu. „Și nu a cunoscut-o pe ea până ce L-a născut pe Iisus” – aceasta nu înseamnă că după ce Maria L-a născut pe Cel Care i S-a descoperit că este Fiul lui Dumnezeu, ar fi îndrăznit Dreptul și Sfântul Iosif să calce cumva votul fecioriei celei care s-a afierosit lui Dumnezeu. Cu atât mai mult, cu cât Cel născut din ea S-a născut fără a-i pricinui mamei Sale dureri, căci Fecioara Maria a născut pe cale suprafirească, așa cum tot suprafiresc S-a zămislit în pântecele ei Cel prin Care toată firea a fost creată; adică ea este fecioară înainte de naștere, fecioară însărcinată, fecioară în timpul nașterii și fecioară după naștere. Cu pecețile fecioriei nestricate, nu avea cum Dreptul Iosif să gândească că se poate apropia de cea care este Mireasa tainică a lui Dumnezeu.

În încheiere, Chiriarhul locului a făcut apel la conștiința creștină a tuturor celor prezenți, îndemnându-i la credința nezdruncinată în Atotînțelepciunea lui Dumnezeu, a Cărui „strategie” de mântuire a omului s-a dovedit și se dovedește în continuare a fi desăvârșită, în ciuda tuturor obiecțiilor frivole și a contestațiilor lipsite de profunzime pe care omul recent le ridică împotriva Lui. Astfel, pregătindu-ne să întâmpinăm Nașterea după trup a Domnului, se cuvine cu adevărat întâi de toate să o fericim pe cea plină de dar, care s-a învrednicit să fie Născătoare de Dumnezeu și care L-a dăruit lumii pe Mântuitorul ei. Înțelegând cele minunate ce s-au petrecut în urmă cu mii de ani în urmă, să-L rugăm pe Bunul Dumnezeu ca pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfântului și Dreptului Iosif, ale Sfântului Rege și Profet David, ale Sfântului Patriarh Avraam și ale tuturor Sfinților să ne dăruiască tuturor sărbători fericite și binecuvântate, pline de bucurie și de har, cu liniște și pace, atât de necesare într-o lume tulburată, zbuciumată, înstrăinată și foarte, foarte uitucă. Măcar noi, creștinii, să mai ținem aprinsă candela făgăduințelor lui Dumnezeu pentru mântuirea omului. Să nu obosim și să nu ne încruntăm, nici să ne îndoim de planul lui Dumnezeu de mântuire a lumii.

La momentul liturgic rânduit, Episcopul Oradiei l-a hirotonit întru preot pe diaconul Sergiu-Vasile Lăzuran, oferindu-i deopotrivă și hirotesia întru duhovnic, spre a le fi povățuitor duhovnicesc enoriașilor Parohiei Valea de Sus, Protopopiatul Beiuș.

Îndată după încheierea Sfintei Liturghii, Părintele Marian-Vasile Popa, Protopopul Beiușului, a ținut o alocuțiune festivă, mulțumind Ierarhului Oradiei pentru bucuria de a-l avea în mijlocul comunității, binecuvântând, învățând și pregătind sufletele credincioșilor pentru întâlnirea de taină cu Pruncul Dumnezeiesc, de care ne mai desparte doar o săptămână.

La sfârșit, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, le-a mulțumit celor prezenți pentru căldura duhovnicească cu care a fost primit, adresându-le îndătinatele urări sărbătorești. Referindu-se la entuziasmul cu care așteptăm sărbătorile, Preasfinția Sa i-a sfătuit cu stăruință pe credincioși să vadă dincolo de mesele îmbelșugate, beculețele și podoabele exterioare, încercând să guste într-adevăr din harul netrecător al Împărăției lui Dumnezeu pe care Fiul a deschis-o și o deschide pentru noi. De asemenea, Ierarhul a evidențiat capacitatea extraordinară a praznicului Nașterii Domnului de a sensibiliza sufletul omenesc, reușind ca, indiferent de vârstă, prin intermediul tradițiilor strămoșești, colindelor, amintirilor și unității întru iubire la care suntem chemați de Crăciun, să trezim sufletul de copil din noi, retrăind puritatea de odinioară, fără de care Împărăția cerurilor rămâne inaccesibilă omului.

Pr. Andi-Constantin Bacter