În cea de a cincea Duminică după Praznicul Sfintei Învieri, 18 mai 2025, Preasfințitul Părinte Sofronie al Oradiei, în sobor de preoți și diaconi, a oficiat Dumnezeiasca Liturghie în biserica parohială din localitatea Bicaci, Protopopiatul Tinca, prilej cu care a săvârșit și slujba de sfințire a noului iconostas și a lucrărilor de restaurare și înfrumusețare efectuate la sfântul lăcaș. Prezența misionară a Episcopului Oradiei din această Duminică reprezintă un eveniment istoric pentru comunitatea parohială, fiind cea dintâi vizită a unui arhiereu în ultimii patruzeci de ani.

Sfânta slujbă a găzduit și citirea pericopei evanghelice tematice a acestei Duminici (Ioan 4, 5-42), prin care am rememorat neașteptatul dialog dintre Domnul Iisus Hristos și femeia samarineancă, celebru pentru densitatea conținutului teologic. Îndată după evocarea pasajului ioaneic, Chiriarhul meleagurilor bihorene a rostit un cuvânt de folos duhovnicesc, referindu-se la setea adâncă a sufletului omenesc după Adevăr și la felul în care Hristos Se revelează treptat, cu blândețe și înțelepciune, fără judecăți aspre, celor care Îl caută sincer.

Preasfinția Sa a surprins, în partea introductivă a predicii, mesajul de fond al acestei Duminici, faptul că suntem chemați să pătrundem dincolo de cuvinte, spre înțelesul adânc al unei convorbiri ce descoperă universalitatea mântuirii și setea profundă a omului după Adevăr și Sens. Întâlnirea Mântuitorului Iisus Hristos cu femeia samarineancă ne trimite pe toți cu gândul la înțelegerea universalității mântuirii și ne vorbește despre ceva cu mult mai adânc. Da, mântuirea ne privește pe toți. Hristos vine pentru toți. Mesia este al tuturor și nu Îl poate confisca niciun popor. Oricâte minți mai puțin strălucite ar încerca să Îl confiște pe Mesia, nu reușesc. Nimeni nu are dreptul să-L confiște pe Mesia! Este al tuturor! Și al iudeilor, și al samarinenilor; și al românilor, și al ungurilor; și al germanilor, și al francezilor; și al americanilor, și al ucrainenilor. Hristos este al tuturor! Dar Cine este Mesia? Fiul lui Dumnezeu Înomenit. Unde are loc întâlnirea? La fântână. Este miezul zilei, arșița binecunoscută din Orient, când oamenii însetează. Noi putem rezista, ca oameni, fără apă? Organismul nostru este alcătuit în mare parte din apă, iar fără apă nu putem supraviețui. Așadar, Domnul Se întâlnește cu femeia la fântână, dar vine să pomenească și să vorbească despre o altă apă, Apa cea vie. Cum e Apa cea vie? E o apă miraculoasă? E un elixir? O poțiune pe care dacă o guști nu mai mori? Un elixir al tinereții? Despre așa ceva este vorba? Nu, nici pomeneală de așa ceva.  

Dialogul dintre Domnul Hristos și femeia samarineancă este mai mult decât o coincidentă întâlnire la fântână, este o lecție de răbdare, milostivire și descoperire treptată a adevărului mântuitor, în care setea omului după sens se împletește armonios cu darul dumnezeiesc al Harului. Dialogul între Domnul Hristos și femeia samarineancă are loc într-un mod pedagogic. Încetul cu încetul, Domnul o pregătește pe femeie să afle Cine este El de fapt, iar ea constată, prin aceea că îi povestește succint rezumatul întregii ei vieți, că El este Mesia. Deși îi arată că știe cine e, Mântuitorul nu o judecă, iar în felul acesta o cucerește pentru Împărăția cerurilor. Cum știm asta? Femeia samarineancă devine misionară și merge în cetate și-L mărturisește pe Domnul Hristos. Poate că știți, ulterior, după întemeierea Bisericii, femeia samarineancă s-a botezat și a devenit creștină, primind numele Fotini – care, în limba română, înseamnă „Luminița”. Deci  cele care poartă acest nume să știe că o au ca ocrotitoare pe femeia samarineancă. Prin urmare, când femeia Îi cere Domnului să Îi dea Apa care o va face să nu mai înseteze niciodată, ea află că nu este o poțiune magică. Nu despre asta este vorba, ci despre Apa Harului, iar cine „bea” din aceasta, izvoare de apă vie vor curge în lăuntrul său spre viața cea veșnică. Dacă apa e necesară pentru viața de aici, Apele cele nevăzute ale Duhului Sfânt, Apele Harului, sunt vitale pentru viața cea veșnică. Noi primim viața veșnică prin Cel Care a venit să ne-o dăruiască, Dumnezeu ne dă viață, dar pentru că ne-am înstrăinat și am ales să ne înjugăm cu moartea, Tatăl Îl trimite pe Fiul Său să Se facă Unul dintre noi, să ne dăruiască nouă Apa cea vie, pentru viața cea veșnică. Ce sunt Izvoarele de Apă vie? Izvoarele Harului Duhului Sfânt. Despre Harul Duhului Sfânt ne vorbește Domnul Iisus Hristos.

În concluzie, credincioșii au înțeles că Duminica Samarinencei ne înalță cu gândul spre lucrarea Duhului Sfânt, pregătindu-ne pentru Praznicul Cincizecimii celei Noi, dar mai ales ne cheamă să redescoperim lucrarea harului deja sădit în noi, singurul care ne poate conduce la idealul adevăratei unități, celei hristice. Duminica a cincea după Sfintele Paști, așadar, ne pregătește pentru Marele Praznic al Rusaliilor, pentru lucrarea tainică a Harului Duhului Sfânt pe care Îl avem deja din Taina Sfântului Botez. Însă, din păcate, de prea puține ori în cursul vieții noastre suntem conștienți că Harul lui Dumnezeu lucrează în noi și ne luminează și ne descoperă când greșim, când păcătuim, ne arată că nu facem bine. Și atunci când ne înstrăinăm, când ne dușmănim unii cu alții, când ne învrăjbim, Dumnezeu – Care este Dumnezeul Păcii și al Unității – ne arată că nu facem bine și că nu dezbinându-ne, izolându-ne și marginalizându-ne unii pe alții suntem în Lumina lui Dumnezeu. Când facem așa ceva, arătăm că aparținem lumii Turnului din Babilon, când Dumnezeu a încurcat limbile oamenilor, de nu s-au mai înțeles și s-au certat și au ajuns la războaie. Când lăsăm Harul Duhului Sfânt să lucreze în noi, descoperim Duhul Păcii și al Unității, al Unității în diversitate, pentru că suntem diferiți unii de alții. Toate neamurile pământului sunt chemate la mântuire, căci Hristos a venit pentru toți. Despre aceasta este vorba în Evanghelia de astăzi – Universalitatea mântuirii, care ne privește pe noi, la fel ca pe frații noștri de dincolo de frontieră; ca și pe cei cu care Dumnezeu a rânduit să viețuim pe același teritoriu. În pace, în bună înțelegere, fiecare preamărindu-L pe Dumnezeu și fiecare, din toți cei botezați, cu nădejde la înviere și la viața cea veșnică. Pentru aceasta, bineînțeles, trebuie rugăciune multă și, mai ales, smerenie – singura care ne face, cu adevărat, următori ai lui Hristos.

La finele Sfintei Liturghii, în semn de recunoaștere a remarcabilei lucrări pastoral-misionare și administrativ-bisericești, Ierarhul l-a hirotesit pe Părintele paroh Ioan-Mihael Trip întru iconom-stavrofor.

Sfârșitul programului liturgic a fost marcat de cuvântul festiv al Părintelui Călin-Ovidiu Popa, Protopopul Tincăi, care apoi a dat citire unei scrisori pastorale a Episcopului Oradiei, intitulate „Îndemn părintesc la rugăciune și responsabilitate civică” și citite în fiecare lăcaș de cult din Eparhia Oradiei în această Duminică, cu prilejul organizării turului al doilea pentru alegerile prezidențiale. În continuare, preotul paroh a adresat câteva gânduri de mulțumire față de Chiriarhul locului și față de bunii credincioși ai parohiei încredințate spre păstorire.

În încheiere, Preasfinția Sa a ținut un cuvânt de binecuvântare, manifestându-și bucuria de a fi prezent în mijlocul credincioșilor acestei enorii și reiterând îndemnul adresat prin circulara eparhială, de a fi buni cetățeni, chemați la exercitarea concretă a datoriei morale de a lua parte la procesul fundamental al alegerii unui nou președinte al țării, în deplină cunoștință și informare, evitând pe cât posibil dezinformarea și manipularea mediatică.

Nu în ultimul rând, Preasfințitul Părinte Sofronie a oferit diplome de apreciere credincioșilor care s-au remarcat prin implicarea deosebită în viața comunității parohiale, sprijinind lucrările de restaurare și înfrumusețare a lăcașului de închinare.

pr. Andi-Constantin Bacter