La începutul celei de a treia săptămâni a Postului Crăciunului, cu prilejul mult îndrăgitei sărbători închinate Sfântului Apostol Andrei cel Întâichemat, Ocrotitorul României și Sfântului Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei, marți, 30 noiembrie 2021, Ierarhul Oradiei, Preasfințitul Părinte Sofronie, a slujit Dumnezeiasca Liturghie în biserica Sfântul Apostol Andrei și Duminica Sfinților Români din Oradea, unde comunitatea parohială și-a serbat hramul principal. La bucuria serbării Sfântului ocrotitor al frumosului lăcaș de cult s-a adăugat aniversarea celor douăzeci de ani de la sfințirea paraclisului de la demisolul bisericii.

După citirea pericopei evanghelice rânduite zilei de prăznuire a celui Întâichemat la apostolat (Ioan 1, 35-51), Episcopul Oradiei a rostit o predică în care le-a vorbit credincioșilor despre amprenta hristică pe care a lăsat-o Sfântul Apostol Andrei pe teritoriul țării noastre, poporul român adăpându-se direct de la cel care a cunoscut îndeaproape Izvorul Vieții,pe Domnul nostru Iisus Hristos,motiv pentru carecreștinismul poporului româneste de origine apostolică.

La începutul cuvântului de învățătură, Preasfinția Sa a conturat succint istoricul vastelor călătorii misionare ale Sfântului Apostol Andrei, care a fost rânduit de Providența divină ca încreștinător al peticului de lume în care s-a regăsit și parte din teritoriul actual al țării noastre.  Atunci când Ucenicii Domnului, după Pogorârea Duhului Sfânt, au tras la sorți ca să vadă fiecare unde să propovăduiască cuvântul Evangheliei spre mântuirea și luminarea popoarelor, Sfântului Apostol Andrei i-a fost rânduit să propovăduiască în Sciția, dar nu numai. Propovăduind în Sciția, Sfântul Andrei a ajuns și în pământul care, astăzi, face parte din țara noastră, mai precis în provincia istorică Dobrogea și la Dunărea de Jos. Galileeanul Andrei, cel cu nume de bărbăție, a propovăduit la multe popoare din vechime, la sciți, la daci, la sarmați, la populația romanică și elenizată care se afla în părțile Sciției, dar și la alte popoare vechi. Dacă a propovăduit în Dacia Pontică, predica apostolică s-a răspândit apoi în toate provinciile cu numele „Dacia”, în Dacia Pontică, Dacia Felix, Dacia Ripensis, Dacia Mediterranea, Dardania și în toate celelalte părți locuite de strămoșii noștri daci, de daco-romani și, mai apoi, de protoromâni și străromâni. Propovăduind la nordul Mării Negre, avea să ducă cuvântul Evangheliei în ceea ce, mai târziu, avea să fie teritoriul Rusiei kieviene și, ulterior, teritoriul tuturor Rusiilor. Așa se face că Sfântul Galileean, care are mormântul în Patras și care a propovăduit de la Byzantion, ce avea să fie cetatea Marelui Constantin, și până în Sciția, este ocrotitor și al Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol și al Bisericii României și al Bisericii Rusiei, el, cel ceeste originar din Țara Sfântă și are mormântul în Elada. Sfântul Andrei este și ocrotitorul Britaniei, nu întâmplător, căci acolo Sfântul Constantin cel Mare a fost cezar, el născându-se la Naisus, în Dacia sud-dunăreană și care, prin memoria spirituală și culturală a poporului Daciei sud-dunărene, a păstrat cu scumpătate amintirea propovăduirii apostolice prin Sfântul Apostol Andrei.

Astfel, putem vedea fără prea mult efort felul în care cuvântul lui Dumnezeu aduce unitate și armonizează popoarele, Sfântul Apostol Andrei punând temeliile strașnice ale unei civilizații care dăinuie până astăzi, favorizând dialogul interetnic și convivialitatea euharistică. Prin urmare, Sfântul Andrei este un Sfânt care unește popoarele ortodoxe și, prin extensie, toate popoarele creștine care Îl iubesc pe Mântuitorul, cinstesc memoria Sfinților și cinstesc memoria Bisericii, care este întemeiată pe propovăduirea Sfinților Apostoli. Galileeanul Andrei, care este punte de legătură între popoarele creștine și un Sfânt care ne unește în zi de sărbătoare pe toți, are o însemnătate deosebită pentru poporul român.

Chiriarhul locului a evidențiat evlavia aparte pe care neamul românesc o are față de cel care a sădit sămânța roditoare de mântuire a Veștii celei Bune, urmele pașilor fratelui Sfântului Apostol Petru rămânând puternic gravați în conștiința strămoșilor noștri, care l-au cinstit oferind numele său copiilor, bisericilor și locurilor din proximitatea propovăduirii sale, ca pecete identitară și sfințitoare. Memoria Sfântului Andrei a fost cultivată cu scumpătate de poporul nostru încă de la începuturi, mai înainte de venirea popoarelor migratoare. Această memorie spirituală s-a consolidat după venirea valurilor de migrație, când s-a cristalizat definitiv poporul nostru român, un popor care i-a păstrat amintirea sfântă, dovedită în primul rând prin evlavia pe care o are față de Sfânt, reflectată și în mulțimea numelor, căci sunt foarte mulți dintre fiii și fiicele neamului nostru care îi poartă numele, dar și prin mulțimea lăcașurilor de cult închinate în cinstea celui Întâichemat la propovăduire. Sfântul Apostol Andrei a inspirat în multe privințe și toponimia și hidronimia, locurile și apele din țara noastră, care, în special în părțile Dobrogei și ale Dunării de Jos, abundă, de pildă, Peștera Sfântului Apostol Andrei, unde se înalță o frumoasă mănăstire și multe alte locuri ce amintesc de trecerea sa prin părțile acelea și propovăduirea  cuvântului lui Dumnezeu.

Mulți dintre fiii neamului nostru, care l-au avut ca ocrotitor pe Sfântul Apostol Andrei, au fost oameni care au făcut istorie în cursul veacurilor. Preasfințitul Părinte Sofronie l-a amintit în chip deosebit pe Sfântul Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei, de la a cărui canonizare serbăm un deceniu, față de care poporul român din spațiul intracarpatic, dar nu numai, are o evlavie specială. Dintre cei care au purtat și poartă numele Sfântului Apostol Andrei sunt și mulți sfinți, chiar din poporul nostru, dintre care un sfânt prăznuit astăzi, care a însemnat mult pentru poporul român din Transilvania și Ungaria. Este vorba despre Sfântul Ierarh Andrei Șaguna, Mitropolitul Transilvaniei, născut în colonia macedoromână de la Mișcolț, din nordul Ungariei și care s-a învrednicit a fi Ierarhul în timpul căruia a fost restabilită și reașezată în drepturile ei istorice străvechea Mitropolie ortodoxă a românilor ardeleni. Atunci când a fost proclamată oficial canonizarea sa de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, s-a hotărât ca ziua de pomenire a Sfântului Apostol Andrei să fie și ziua de pomenire a Sfântului Ierarh Andrei, Mitropolitul românilor ortodocși din Transilvania și Ungaria.

În încheiere, Preasfinția Sa a evidențiat frumoasa rânduială pe care au stabilit-o înaintașii noștri, prăznuirea Sfântului Apostol Andrei situându-se în ajunul Zilei Naționale a României, 1 Decembrie, fapt care ne îndeamnă la conștientizarea valorilor spirituale fundamentale care au zidit coloana vertebrală a neamului nostru.Ziua de astăzi este o sărbătoare bisericească națională, care ne pregătește să înțelegem mai bine ce sărbătorim mâine. La 1 Decembrie nu este pur și simplu Ziua Națională a României, ci este Ziua unității românești, adică serbăm unitatea dintre noi. La unitate nu putem ajunge dacă ne dezbinăm, dacă ne disprețuim și dacă ne defăimăm unii pe alții. La unitate ajungem doar dacă lepădăm egoismul, ne îngăduim, ne respectăm, pentru a putea ajunge, apoi, să ne putem iubi unii pe alții, așa cum așteaptă Domnul, pentru ca, iubindu-ne, într-un gând să putem să-L mărturisim pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Treimea cea deoființă și nedespărțită.

În cadrul Sfintei Liturghii au fost pomeniți slujitorii, ctitorii și binefăcătorii bisericii parohiale, trecuți la cele veșnice, în frunte cu vrednicul de pomenire Episcop Ioan al Oradiei, Bihorului și Sălajului, care au avut o contribuție esențială la înălțarea și înfrumusețarea sfântului lăcaș.

La sfârșitul sfintei slujbe, Ierarhul Oradiei a citit și rugăciunea care se rostește cu ocazia Zilei Naționale a României, prăznuirea Ocrotitorului spiritual al României reprezentând o frumoasă prefață pentru sărbătoarea Marii Uniri de la 1 Decembrie.

Îndată după încheierea programului liturgic, Părintele paroh Vasile Bota a rostit o cuvântare ocazională în care a adus mulțumiri Preabunului Dumnezeu pentru frumoasa zi de hram și pentru binecuvântarea de a trăi bucuria jubileului celor douăzeci de ani de la târnosirea paraclisului de la demisol, un prilej de aducere aminte a dificultăților întâmpinate, a ostenelii depuse, dar și prilej de recunoștință față de toți credincioșii care au fost alături de slujitorii Sfântului Altar în tot acest timp. De asemenea, preotul paroh a mulțumit Chiriarhului locului pentru aleasa slujire arhierească și pentru dragostea părintească pe care o poartă față de slujitorii și credincioșii acestei sfinte biserici. În semn de recunoștință, din partea întregii comunități, parohul a oferit Preasfinției Sale o frumoasă candelă, simbol al rugăciunii veghetoare și jertfelnice.

În continuare, Episcopul cetății de pe malurile Crișului Repede a mulțumit părinților slujitori și credincioșilor prezenți pentru călduroasa primire, felicitându-i pentru deosebita împreună-lucrare pe care o desfășoară, Parohia Sfântul Apostol Andrei fiind una dintre fruntașele Eparhiei, derulând o bogată activitate pastoral-misionară și social-filantropică. La plecare, Ierarhul le-a urat de bine tuturor celor prezenți, dorindu-le mulți și binecuvântați ani și un post cu mult folos duhovnicesc.

Diac. Andi Constantin Bacter