În Duminica a cincea din Sfântul și Marele Post, a Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, 5 aprilie 2020, Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ierarh Vasile cel Mare în paraclisul ocrotit de Sfinții Ierarhi Ilie Iorest, Sava Brancovici și Simion Ștefan, Mitropoliții Transilvaniei de la Reședința Episcopală din Oradea..

După citirea celor două pericope evanghelice rânduite, de la Sfinţii Evanghelişti Marcu şi Luca, Preasfințitul Părinte Sofronie al Oradiei a rostit un bogat cuvânt de învățătură în care a vorbit despre exemplele vii de pocăință ale Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca și femeii păcătoase din cea de-a doua pericopă evanghelică din această zi, pe care suntem chemați să le urmăm în urcușul duhovnicesc spre Împărăția cerurilor:

„Sfânta Biserică se află în cea de-a cincea duminică din Sfântul și Marele Post, cunoscută ca Duminica Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, chip al pocăinței și al rugăciunii. Ea este un model al păcătosului care se pocăiește din tot sufletul și se întoarce la Domnul, rămânând, în special pentru noi și în zilele noastre exemplul de urmat dacă dorim să moștenim și să primim de la Domnul ceea ce El a venit să ne aducă în dar: viața cea veșnică. Căci Hristos Domnul nu a venit ca să pedepsească și să osândească lumea, ci ca să o ierte, să ierte păcatele, și să o mântuiască, cu condiția ca și lumea să dorească lucrul acesta.”

„Și pentru că se întâmplă ca lumea să uite de ce Tatăl L-a trimis pe Fiul din cer pe pământ să Se facă Om, să moară și să învieze pentru a ne dărui nouă învierea și viața veșnică, Dumnezeu îngăduie ca în lumea aceasta a suferințelor prin care trecem cu toții să se întâmple, din când în când, câte o cercetare mai aspră, pentru ca omul să își aducă aminte că nimic nu este fără Dumnezeu și că toți avem nevoie de El pentru mântuirea noastră. Toate sunt cunoscute în înțelepciunea lui Dumnezeu, toate sunt știute de Dumnezeu Atotțiitorul și Atotștiutorul, lucru ce ne este descoperit și din cea dintâi pericopă evanghelică de astăzi, când Mântuitorul Iisus Hristos, stând împreună cu ucenicii Săi, le vestește că va fi prins, va fi judecat, condamnat la moarte, dar a treia zi după moarte va învia, căci El știa că va pătimi și nu a vrut să îi lase pe ucenici în necunoștință, profețind despre Sine și arătând mai înainte cele ce aveau să fie. Dumnezeu, așadar, le știe pe toate și le cunoaște pe toate și le îngăduie pentru întoarcerea noastră, a păcătoșilor.”

„Dumnezeu ne aduce aminte nouă tuturor că El este Stăpânul și Domnul, și nu noi, oricât de bogați sau de inteligenți am fi, iar Dumnezeu ne dă în această vreme ocazia să devenim înțelepți, adică să înțelegem care este rostul tainic al lumii, lumea trecătoare chemată însă la o altă viață, mai adevărată decât cea de aici. Este vreme de cugetare, de adâncire în rugăciune, în ceea ce înseamnă cunoașterea adâncurilor vieții noastre omenești, spre a putea înțelege cât de neputincioși suntem, ce slabi suntem și cât de ușor ne putem prăpădi, ce ușor se poate nimici viața noastră și cât de multă nevoie avem de Dumnezeu. Vor trece și încercările acestea, dar nădăjduim, ca oameni credincioși, că poporul lui Dumnezeu se va întoarce, cu mai multă râvnă, la Domnul. Și acum, când Biserica luptătoare este pusă la încercare, se vede cât de neavenite și cât de lipsite de rațiune sunt atacurile la adresa Bisericii. Acum, când sfintele lăcașuri sunt închise și când spitalele sunt în primejdie, oamenii pot să înțeleagă, lipsindu-le biserica, ce mare nevoie au sufletele de spitalul duhovnicesc care este Biserica.”

„Trebuie să înțelegem că fără Dumnezeu suntem nimic, trebuie să înțelegem cât de păcătoși suntem și ce mare nevoie avem de pocăință și să primim timpul pe care Dumnezeu ni-l mai oferă ca vreme de întoarcere. Dar vremea întoarcerii este, înainte de toate, vremea bunătății, a iertării, a redescoperirii umanității noastre, dacă nu vrem ca lumea să se sfârșească și să ne aducă Dumnezeu pe toți la înfricoșătorul Său scaun de judecată mai înainte de vreme. Dar privind la exemplul luminos al Sfintei Maria Egipteanca, care ne arată că omul aflat în multe întinări poate să ajungă, prin pocăință, la o mare măsură a sfințeniei, precum și la exemplul femeii celei păcătoase din cea de-a doua pericopă evanghelică de astăzi, putem vedea și pricepe că Dumnezeu nu vrea să ne piardă, ci că și aceste vremuri de încercare pe care le străbatem sunt ocazia să ne comparăm cu ceea ce suntem de fapt, iar nu cu ceea ce am vrea noi să fim sau să creadă lumea despre noi că suntem, și anume să ne comparăm cu aceste frumoase și luminoase exemple, vii, de oameni care au păcătuit, dar care, prin pocăință, s-au întors la Dumnezeu.”

„Încercările prin care trecem acum nu sunt în zadar și ele pot fi și s-ar cuveni să fie folosite, de către fiecare dintre noi, ca să ne întoarcem, cu sinceritate, la Dumnezeu, iar întoarcerea la Dumnezeu ne va aduce pace, liniște, bucurie și multă și mare mângâiere duhovnicească.”

În cadrul Sfintei Liturghii, la Ectenia mare și la Ectenia întreită Ierarhul a citit cereri speciale pentru cei bolnavi și aflați în suferință, iar la finalul Sfintei Liturghii a cântat rugăciunea Tatăl nostru, condacul Apărătoare Doamnă și a citit Rugăciunea specială pentru încetarea noii epidemii și Rugăciunile la moarte năprasnică pricinuită de boli molipsitoare din Molitfelnic.

La ora 12 clopotele de la toate bisericile parohiale și mănăstirești din Episcopia Oradiei au fost trase timp de două minute.

Pr. Cristian Rus