Locaţia curentă este: Prima pagină / Știri / Duminica a treia din Postul Paștilor la Mănăstirea „Sfânta Cruce” din Oradea

Duminica a treia din Postul Paștilor la Mănăstirea „Sfânta Cruce” din Oradea

În Duminica a treia din Sfântul şi Marele Post al Păresimilor, a Sfintei Cruci, 23 martie 2014, Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat în mijlocul obştii monahale de la Mănăstirea „Sfânta Cruce” din Oradea, cel mai mare aşezământ monahal de maici din cuprinsul Episcopiei Oradiei, dar şi din întreaga Câmpie de Vest.

Cu acest prilej, Preasfinţia Sa a săvârşit Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, în sobor de ieromonahi, preoţi şi diaconi, în paraclisul de vară al mănăstirii, cu hramurile „Înălţarea Sfintei Cruci” și „Sfântul Sfințit Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi, Mitropolitul Moldovei”, în prezența obștii monahale a Mănăstirii „Sfânta Cruce” și unui mare număr de credincioși. În cadrul slujbei, diaconul Alin Florin Berce a fost hirotonit preot misionar pentru Protopopiatul Oradea, îmbisericit pe seama bisericii cu hramurile „Sfântul Ierarh Vasile cel Mare” și „Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon” din cadrul Centrului Ortodox „Vasiliada” al Parohiei Oradea-Velența I. Noul preot hirotonit a primit şi hirotesia întru duhovnic.

După citirea fragmentului scripturistic duminical, de la Sfântul Apostol și Evanghelist Marcu, Preasfinţitul Părinte Sofronie a rostit o predică deosebit de bogată, în care a subliniat valoarea Sfintei Cruci pentru întreaga creştinătate, dar şi pentru fiecare membru al Bisericii dreptmăritoare în parte:

„Sfânta Biserică Ortodoxă, cea de la o margine până la cealaltă a pământului, se află astăzi în cea de-a treia Duminică a Sfântului și Marelui Post, închinată Sfintei Cruci, pe care o prăznuim cu toții, duhovnicește, în atmosfera specifică Sfântului Post al Păresimilor, duminică ce marchează sfârșitul primelor douăzeci de zile din postul de patruzeci de zile, ce sunt urmate de Săptămâna Pătimirilor Mântuitorului Iisus Hristos.”

„Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, pe care o cinstim cu evlavie toți credincioșii creștini ortodocși, este Crucea pe care trebuie să o avem în vedere, cu toții, atunci când Dumnezeu ne invită, pe fiecare dintre noi, să ne asumăm propria noastră cruce, și să-I urmăm Domnului Hristos, Care S-a răstignit pentru noi, oamenii, și pentru păcatele noastre, pe Crucea înălțată pe Golgota, în mijlocul pământului, așa cum am auzit spunându-ni-se în stihul ce s-a citit după pericopa Apostolului zilei.”

„În mijlocul pământului a fost ridicat Altarul de Jertfă pe care a murit, pentru păcatele noastre, Cuvântul Veșnic al Tatălui, înomenit, Cel Care, la plinirea vremii, S-a născut din Fecioara Maria, unindu-Se cu noi oamenii, prin luarea asupră-Și a firii omenești, în toate făcându-Se asemenea nouă, afară de păcat. A murit, însă, pentru păcatele noastre, pe Cruce, răstignind păcatul umanității pe Altarul Jertfei Sale de pe Golgota. Pe Cruce au fost pironite, deci, păcatele toate ale întregii umanități. Jertfă unică, sângeroasă, pe care Biserica o repetă, nesângeros, la fiecare Sfântă Liturghie, după cuvintele pe care ni le-a lăsat, ca și poruncă, Însuși Mântuitorul Iisus Hristos: ‹‹Aceasta să o faceţi întru pomenirea Mea, că, ori de câte ori veţi mânca pâinea aceasta şi veţi bea paharul acesta, moartea Mea veţi vesti, învierea Mea veţi mărturisi.”

„Dumnezeu a pregătit pe urmașii lui Adam pentru Taina cea mare ce avea să se descopere, la plinirea vremii, prin venirea în lume a Fiului Cel Unul-Născut, născut din veci din Tatăl, după firea Sa dumnezeiască, și Care Se naște din Fecioara Maria, ce devine, astfel, Născătoare de Dumnezeu, Se naște ca Om din maică fără de tată, după firea Sa omenească, în toate făcându-Se asemenea nouă, afară de păcat, unind firea omenească, deșirată prin păcatul primilor oameni, cu firea dumnezeiască, în unicul Ipostas al Cuvântului lui Dumnezeu întrupat, Fiul Tatălui, Care Se face pe Sine Fiul Omului, Persoana unică a Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în Care cele două firi, divină și umană, sunt unite în chip neîmpărțit, nedespărțit, neamestecat și neschimbat.”

Chiriarhul Oradiei a reiterat, la finalul predicii, importanța săvârșirii faptelor de milostenie, mai ales în această perioadă a Sfântului și Marelui Post, îndemnând credincioșii prezenți la a se adăuga tuturor bunilor credincioși din întreaga Patriarhie Române și a contribui la colecta pentru Fondul Central Misionar. De asemenea, Ierarhul a anunțat, încă de pe acum, despre colecta ce urmează a avea loc în întreaga Biserică Ortodoxă Română, în primele trei Duminici după Sfintele Paști, pentru ajutorarea creștinilor dreptmăritori din Siria, arătând că nu trebuie să fim indiferenți la suferințele fraților și surorilor noștri din Patriarhia Antiohiei, ci avem datoria de a fi solidari cu aceștia, atât prin rugăciune, cât și prin fapte concrete.

În cuvântul de la finalul Sfintei Liturghii, Preasfinţia Sa a felicitat pe vieţuitoarele mănăstirii şi a mulţumit obştii monahale, în frunte cu Preacuvioasa Maică Stareță Mina, şi preacuvioșilor părinţi slujitori, pentru misiunea binecuvântată pe care o desfăşoară atât în metropola de pe malurile Crișului Repede, dar şi în întreaga Eparhie a Oradiei.

Mânăstirea „Sfânta Cruce” este o adevărată oază duhovnicească pentru toţi pelerinii care îi trec pragul, dar mai ales pentru locuitorii municipiului Oradea. Edificarea Mânăstirii „Sfânta Cruce” a început, din voia lui Dumnezeu, în anul 1992, la iniţiativa şi cu binecuvântarea Episcopului de pie memorie Dr. Vasile Coman al Oradiei, lucrările fiind încredinţate monahiei Mina Bădilă. Dacă în anul 1993 a fost adusă aici, din satul Corbeşti, judeţul Bihor, prima bisericuţă de lemn, monument istoric, cu hramurile „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” şi „Cuvioasa Parascheva”, datând de la începutul secolului al XVIII-lea, de-a lungul vremii au fost zidite în incinta aşezământului monahal, pe lângă corpuri de chilii şi clădiri anexe, o biserică mare de zid cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, dar şi alte patru paraclise cu diferite hramuri, în total şase sfinte altare, toate fiind târnosite, în ultimii ani, de Preasfinţitul Părinte Episcop Sofronie al Oradiei. În cei douăzeci și doi de ani de existență a mănăstirii și obștea așezământului monahal a sporit mereu, în prezent numărând 70 de viețuitoare.