În Duminica închinată Sfintelor Femei Purtătoare de Miruri, cea de a treia după Sărbătoarea cea Mare a Sfintei Învieri a Domnului, 4 mai 2025, ziua de pomenire a Sfintei Mucenițe Pelaghia și a Sfintei Monica – mama Fericitului Augustin, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a oficiat Dumnezeiasca Liturghie pe Altarul bisericii parohiale din satul Palota, comuna Sântandrei, serbând astfel unul dintre hramurile lăcașului de închinare.

Citirea pericopei evanghelice din această Duminică pascală (Marcu 15, 43-47; 16, 1-8) a evidențiat chipul delicat, luminos și curajos al celor dintâi care au intrat în Mormântul gol al Mântuitorului Iisus Hristos, Sfintele Femei Mironosițe, care, în frunte cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, constituie modelele prin excelență ale femeii creștine. În continuarea evocării pasajului tematic, Preasfinția Sa a ținut un cuvânt de învățătură în care le-a vorbit celor prezenți despre semnificația profundă a prezenței Femeilor Purtătoare de Miruri la Mormântul Domnului, subliniind curajul, credința și statornicia lor ca temelie a mărturisirii tăcute, dar esențiale, care traversează întreaga istorie a Bisericii lui Hristos.

În deschiderea omiliei, Episcopul Oradiei a surprins universalitatea mântuirii aduse de Hristos, pornind de la credința Femeilor Purtătoare de Mir și arătând cum Evanghelia, deși izvorâtă din poporul Israel, se adresează întregii omeniri, chemând-o la credință și adevăr în fața provocărilor zilelor noastre. Femeile purtătoare de miruri sunt femeile credincioase, fiicele poporului israelit care L-au înconjurat pe Mântuitorul și pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Pururea Fecioara, ea însăși evreică, de neam regal, dar săracă, din Nazaret; singura pe care Dumnezeu a găsit-o vrednică pentru ca din ea să Se întrupeze Fiul lui Dumnezeu. Numai că Hristos nu vine doar pentru urmașii lui Iacov-Israel, nici măcar pentru urmașii lui Avraam, care este părintele tuturor celor care cred, ci vine pentru toți urmașii lui Adam și ai Evei, pentru toți oamenii. E adevărat, mântuirea vine prin evrei, dar se îndreaptă către toate popoarele, iar Femeilor Purtătoare de Miruri le-au urmat și alte femei misionare, pentru că Biserica se deschide pentru toți. În Biserica lui Hristos nu mai sunt iudei și păgâni. Toți urmașii lui Adam și ai Evei sunt chemați la mântuire. Prin Noua Evă vine în lume Noul Adam, Cel Care ne recuperează pe toți, însă ne respectă libertatea. Credem sau nu credem în El. Îi urmăm Lui sau ne închinăm la dumnezei străini. În vremurile noastre sunt duhurile lui antihrist, care vine și se prezintă atrăgător, cu promisiuni mincinoase, promițând salvări de tot felul. Însă Singurul Care ne poate salva este Iisus Hristos Domnul și Dumnezeul și Mântuitorul nostru.

De asemenea, Ierarhul a mai subliniat faptul că Biserica lui Hristos este un spațiu deschis tuturor, fără bariere etnice sau exclusivisme, unde, încă de la începuturi, femeile credincioase, din toate timpurile și neamurile, sunt cinstite pentru credința, smerenia, curajul și jertfelnicia lor. Femeilor Purtătoare de Miruri li s-au adăugat toate celelalte femei credincioase, pentru că în Biserică este loc pentru toată lumea: și pentru iudei, și pentru păgânii întorși la credință. În Biserică nu sunt exclusivisme și, chiar dacă avem Biserici naționale, locale, care păstoresc popoarele folosindu-se de limba proprie, în Biserică este unitate în diversitate. În Biserică nu sunt ghetouri, nu sunt grupări exclusiviste, nu sunt grupări naționaliste. Naționalismul este un păcat condamnat de Biserica Ortodoxă, numit filetism – iubirea exagerată de neam. Iubirea de neam înseamnă să îți iubești poporul, respectându-le pe celelalte, pentru că în Biserica lui Hristos este loc pentru toată lumea. De aceea, astăzi le sărbătorim nu doar pe Femeile Purtătoare de Miruri, care au fost la Crucea Mântuitorului și s-au dus la Mormântul Său să Îl ungă cu miruri, ci le prăznuim pe toate femeile creștine, pe toate mamele creștine, pe toate soțiile, pe toate surorile și fiicele creștine! Astăzi este adevărata Zi a Femeii în Biserică, binecuvântată de Dumnezeu, iar bucuria de a fi mamă în Biserica lui Hristos se regăsește în Duminica Femeilor Purtătoare de Miruri.

Astfel, prăznuirea pascală de astăzi ne oferă spre meditație rolul discret, dar esențial, al femeii credincioase în păstrarea și transmiterea credinței, mai ales în vremuri dificile, când vocea Bisericii se sprijinea adesea pe rugăciunea, statornicia și curajul din interiorul familiei. Primii oameni care intră în Mormântul Domnului sunt Femeile Purtătoare de Miruri. Sunt cele care au avut curaj să rămână lângă Crucea Domnului. Ucenicii au fugit, doar Ioan a rămas. Restul au dat bir cu fugiții. Petru s-a lepădat de El. Nu întâmplător, Îngerul de la Mormânt le spune femeilor să le vestească Ucenicilor și lui Petru, cel care se lepădase și care, apoi, s-a căit și a plâns cu amar. Femeile Mironosițe se temeau, e adevărat, dar curajul lor a fost mai mare decât frica! Pentru că da, iubiții mei, întru Hristos, mereu curajul este mai mare decât frica. Astăzi este ziua femeilor curajoase, ziua femeilor care în vreme de prigoană au transmis mai departe credința. Este ziua binecuvântatelor noastre mame și bunici, cele care ne-au învățat să ne rugăm în timpul comunismului ateu, adus de tancurile sovietice și de armata străină, roșie, de ocupație, în România; este meritul tuturor femeilor creștine care ne-au transmis credința. Este meritul dumneavoastră, iubite mame și soții, care, învățând rugăciunea de la părinți și bunici, ați transmis-o și o transmiteți mai departe celor care vin după noi. Pentru că fără Dumnezeu nu putem face nimic. Pentru că părinții iubitori își cresc copiii în frica lui Dumnezeu, cu rugăciune, cu bucuria viețuirii împreună și cu facerea de bine. Este ziua tuturor femeilor creștine și a tuturor mamelor care, la fel ca și Femeile Purtătoare de Miruri, cu lucrare apostolică și cu curaj, mărturisesc și transmit mai departe credința în Hristos Cel Înviat.

La finele sfintei slujbe, Părintele paroh Cosmin-Laviniu Lascu a mulțumit Chiriarhului Oradiei pentru binecuvântarea arhierească și pentru cuvântul de folos duhovnicesc, rostit spre zidirea comunității euharistice încredințate spre păstorire.

În cuvântul său festiv de la sfârșit, Ierarhul a adus un omagiu discret, dar profund, femeii creștine – mamă, soție, fiică sau monahie – care, prin credință, sacrificiu și răbdare, susține viața Bisericii și transmite mai departe moștenirea spirituală a neamului.

pr. Andi-Constantin Bacter