Locaţia curentă este: Prima pagină / Știri / Duminica Femeilor purtătoare de Înviere

Duminica Femeilor purtătoare de Înviere

Cea de a treia Duminică după Sărbătoarea cea mare a Învierii Domnului este închinată Mironosițelor, femeilor purtătoare de uleiuri aromate care voiau să îndeplinească rânduiala cea bună pentru Cel Care i-a iubit cel mai mult pe toți, pentru Cel Care le-a tămăduit orbii, muții, șchiopii și le-a înviat morții, Care le-a înmulțit pâinile și peștii și le-a promis Mâncarea și Băutura care îi va vindeca de foamea după Absolut și de setea existențială, ba mai mult, de moarte. Anul acesta, în Duminica a treia după Sfintele Paști, 19 mai 2024, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat în mijlocul comunității euharistice din satul bihorean Palota, care și-a sărbătorit unul dintre hramuri, Duminica Femeilor Mironosițe.

Din Evanghelia Sfântului Apostol Marcu (15, 43-47), credincioșilor le-a fost readus în atenție paragraful entuziasmant al primei întâlniri dintre umanitate – prin femeile mironosițe, urmașele Evei celei dintâi – și realitatea dumnezeiască a Sfintei Învieri – prin Mormântul cel gol, umplut însă de Lumina Biruinței hristice asupra morții și de prezența înfricoșătoare a Îngerului binevestitor. În continuarea evocării, Chiriarhul Oradiei a rostit un cuvânt de învățătură în care a evidențiat portretul luminos și pilduitor al femeilor purtătoare de miruri venite la Mormânt în dimineața Învierii, pe cât de fragile și temătoare în ochii autosuficienți ai lumii, pe atât de puternice și curajoase în ochii lui Hristos și ai Bisericii Sale.

Pentru început, Ierarhul a reluat relatarea evanghelică privitoare la frământarea lăuntrică și grijile femeilor purtătoare de miruri, aflate pe calea care ducea spre Mormântul cu trupul schingiuit și neînsuflețit al Domnului Hristos. La puțin timp după Sărbătoarea Sfintelor Paști, cum era și firesc, nu se putea ca Mironosițele să nu fie cinstite, pentru că ele s-au învrednicit să fie primele care au intrat în Mormântul cel gol. Ele au venit la Mormânt cutremurate și înspăimântate ca și Apostolii, însă, spre deosebire de Apostoli, ele n-au plecat de la Crucea Mântuitorului și nu s-au lepădat de El. Femeile mironosițe nu au dezertat. Mironosițele au venit din dragoste și recunoștință față de Domnul nostru Iisus Hristos, pentru ca să Îi ungă cu miresme Trupul cel adormit. Numai că Domnul a înviat, așa cum prorocise înainte! Piatra de pe Mormânt n-a fost rostogolită pentru ca Domnul să poată învia, ci Îngerul a venit din ceruri pentru ca să poată intra femeile mironosițe și, după ele, Apostolii, să poată să vadă Mormântul gol, să vadă giulgiurile din care a ieșit Trupul înviat, imprimându-le – giulgiurile și Mormântul – de puterea, forța și slava Învierii! De aceea, Mironosițele au fost uimite când au văzut piatra dată la o parte și mai uimite când, în loc să vadă un trup adormit, văd o arătare, un tânăr îmbrăcat în haine albe, o anghelofanie, o arătare îngerească a solului lui Dumnezeu, îngăduit de Dumnezeu să transmită și să vestească Învierea! Și așa cum Îngerul a vestit Sfintei Fecioare că va naște pe Fiul lui Dumnezeu, la fel, Îngerul a venit să vestească, așa cum anunțase dinainte Domnul Hristos, că Iisus a înviat! Și la rândul lor, ele au fost îndemnate să vestească Apostolilor, femeile mironosițe devenind ele însele vestitoare ale Învierii, soli ai lui Dumnezeu și ambasadori ai Dragostei lui Dumnezeu către Apostoli. Mai apoi, odată cu Pogorârea Sfântului Duh și Întemeierea Bisericii, noi, toți creștinii, devenim soli și ambasadori, datori să vestim lumii iubirea și iertarea lui Dumnezeu, care, toate, privesc Biruința Sa asupra morții.

În fața unui orizont tot mai invadat de norii negri ai meșteșugirilor gândirii omenești înstrăinate și ai invențiilor de înstrăinare ale duhului lumii, este din ce în ce mai greu să vezi peticele de Cer prin care ni se luminează calea spre Împărăție, însă chipurile radiante de curaj și speranță ale Miroforelor, deși atât de fragile și neluate în seamă, rămân vii și lucrătoare până în zilele noastre, împrospătând și înmiresmând cu rugăciunea lor viața Bisericii. Orice ar încerca o ideologie, o filozofie sau un curent la modă să facă pentru a cuceri sufletele, acestea nu pot ocoli și nu pot răspunde corespunzător la cea mai importantă, gravă și serioasă problemă și întrebare a umanității: moartea. La moarte, răspuns are numai Domnul Iisus Hristos, prin Biserica Sa! Și răspunsul este: Învierea! De aceea, nu vă temeți de toate răutățile, minciunile și prostiile lumii. Ce e val, ca valul trece. Toate trec odată cu cei care le poartă și cu părintele lor, părintele minciunii, care, deși acum are libertate – după cum ne-a descoperit Dumnezeu prin Cartea Apocalipsei –, va fi înlănțuit pe veci. Hristos stinge cu puterea Sa duhul lui antihrist. Antihrist nu salvează de la moarte, pentru că e mort, sortit morții celei de a doua, iezerului de foc și prizonieratului pe veci al răutății sale. Biruința finală este a învierii tuturor în Ziua cea mare a Învierii. Asta au înțeles-o femeile mironosițe! Deși se temeau și se înspăimântau, nu le-a fost frică de persecuții! Nu le-a fost teamă că vine cineva să le aresteze, să le biciuie, să le bată și să le chinuie, ci au rămas la Crucea Domnului! Ce s-a întâmplat în anii comunismului? La noi mai puțin, însă în Uniunea Sovietică, unde persecuția anticreștină a fost barbară, unde bisericile au fost rase de pe fața pământului și ierarhia Bisericii a fost distrusă, puținele lăcașuri sfinte care au rămas erau pline de credincioase, cărora nu le era frică, deși soții lor erau trimiși în lagăre! Și la noi, în vremurile de prigoană, tot credincioasele au fost cele care, ora de religie fiind interzisă, au predat în familie noțiunile elementare ale credinței. Mamele și bunicile noastre așa ne-au crescut, ducându-ne la biserică, pe față sau pe furiș. Au făcut tot ce au putut ca să potolească opreliștile regimului, toate acestea pentru că aveau rânduială de mironosițe. De aceea, Duminica Mironosițelor este Ziua tuturor femeilor credincioase! Zilele Maicii Domnului constituie Ziua mamei în Biserică, iar Duminica Mironosițelor este, cu adevărat, Ziua femeii credincioase!

Astfel, în îndemnul de sfârșit, Chiriarhul a subliniat faptul că femeia creștină și, în mod special, mama creștină reprezintă icoana cea mai elocventă a lucrării paradoxale a lui Dumnezeu în lume, întrucât din fragilitate și slăbiciune, conjugate cu smerenia și curăția, Dumnezeu naște cele mai mari și neașteptate biruințe. Dragii mei, femeile sunt cele care sunt în stare – prin dragostea, jertfelnicia și sacrificiile lor – să schimbe lumea! Nu sunt ele cele care își oferă trupul pentru a adăposti o nouă viață? Ceea ce se propovăduiește astăzi este cu totul strâmb, că femeia are drepturi depline asupra propriului trup. Da, e adevărat, dar în momentul în care în tine ai primit o nouă viață, nu mai este trupul tău, ci acolo, în tine, se află o altă structură genetică, un alt ADN, e un alt om acolo! Și femeia, cu generozitate, trebuie să îl primească și să-l ocrotească! Femeia este cea care răstoarnă nebunia lumii, pentru că bărbații, de multe ori prea interesați de carieră și ambiții carieriste, pot să fie în stare să calce și pe cadavre! În schimb, o mamă adevărată niciodată nu va putea face asta! Femeia este iubire și este vestitoarea bunătății și jertfelniciei lui Dumnezeu. De aceea, am convingerea că toate regimurile politice tiranice, fie că sunt urmașele celor de tip sovietic sau ale regimurilor islamice teocratice, se vor prăbuși sub revolta femeilor, a mamelor care s-au săturat să își primească copiii înapoi, pe năsălie! Care s-au săturat să stea cu frica în sân, că vine regimul opresiv să le aresteze copiii pentru delict de opinie sau, în zilele noastre, pentru mesaje necorespunzătoare cu mesajul oficial pe care regimul islamic sau postsovietic îl propovăduiește. Ele sunt eroinele! Ele salvează lumea cu rugăciunile lor!  Cu rugăciunile lor țin deschise bisericile, cu rugăciunile lor, cu viața și sacrificiul lor mențin deschisă candela vieții pe pământ! Într-o astfel de zi a Mironosițelor, voi, iubite credincioase, mame și surori, fiice duhovnicești, sunteți cele chemate la aleasă bucurie duhovnicească! Împreună cu femeile mironosițe și, bineînțeles, cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria! Iar bărbații să ia seama la sacrificiile femeii și să se inspire din generozitatea lor maternă și să-și mai lase la o parte ambițiile și carierismul și setea de a ieși în față, înțelegând că nu doar femeia este cea care trebuie să tragă la greutatea carului familiei, ci împreună sunt chemați să poarte jugul binecuvântat al căsniciei!

La finele programului liturgic, Părintele paroh Cosmin-Laviniu Lascu a ținut o alocuțiune ocazională, în care a mulțumit Ierarhului pentru bucuria binecuvântării și slujirii arhierești la ales ceas de prăznuire a Parohiei Palota, care-și serbează astăzi cel de-al doilea hram, oferit de Preasfinția Sa în urmă cu un an de zile, la slujba târnosirii sfântului lăcaș din aceeași zi sărbătorească a Duminicii Mironosițelor, 30 aprilie 2023. Tot atunci, Episcopul Oradiei a încredințat enoriei încă un mare ocrotitor, Sfântul Ierarh Luca al Crimeii, patroni spirituali care s-au adăugat sărbătorii Intrării în Biserică a Maicii Domnului și Sfântului Apostol și Evanghelist Luca, hramurile oferite la începutul înălțării sfântului lăcaș.

Preasfințitul Părinte Sofronie al Oradiei a mulțumit tuturor celor prezenți pentru dragostea și căldura de care se bucură la fiecare împreună-slujire a sfintelor slujbe ale Bisericii și le-a pus la inimă credincioșilor să țină cât mai aproape de Dumnezeiasca Liturghie, nelipsiți în Ziua Învierii Domnului din fiecare Duminică, întrucât dulceața acestor dumnezeiești slujbe este prefața pregătitoare pentru Liturghia cerească din Împărăția lui Dumnezeu.

pr. Andi-Constantin Bacter