În Duminica Înfricoșătoarei Judecăți, a Lăsatului sec de carne pentru Sfântul și Marele Post, 15 februarie 2026, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a vizitat comunitatea euharistică a Parohiei Săcueni, Protopopiatul Marghita, săvârșind Dumnezeiasca Liturghie alături de un sobor de preoți și diaconi în biserica cu hramurile „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” și „Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei”.

Chiriarhul meleagurilor bihorene a ținut un cuvânt de folos duhovnicesc credincioșilor din orașul Săcueni pornind de la pericopa evanghelică rostită la dumnezeiasca slujbă (Matei 25, 31-46), în care Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul și Judecătorul nostru, ne descoperă criteriul duhovnicesc ce va sta la temelia judecării faptelor săvârșite în viața noastră pământească: măsura iubirii autentice față de Dumnezeu, manifestată concret prin iubirea milostivă față de aproapele, în care Se ascunde Însuși Domnul:

„Duminica de astăzi, a Înfricoșătoarei Judecăți, marchează intrarea în săptămâna albă, cunoscută și ca săptămâna brânzei, săptămână în care, pentru prima dată în perioada duhovnicească în care ne aflăm, miercuri și vineri nu vor fi săvârșite Sfinte Liturghii, sunt zile aliturgice și, totodată, începem să facem mătăniile cuvenite din perioada postului prin rostirea Rugăciunii Sfântului Efrem Sirul, rugăciunea de pocăință înaintea lui Dumnezeu, pocăință pe care o facem pentru păcatele noastre, dar și pentru păcatele întregii umanități. Călătoria noastră pământească, în întregul ei, este o călătorie a pocăinței, a penitenței, a întoarcerii în brațele lui Dumnezeu, Care L-a trimis pe Fiul Său ca, prin moartea și Învierea Lui, să fie biruită moartea noastră. Este o călătorie pe care o facem împreună, toți oamenii, pentru că Dumnezeu, din dragoste pentru umanitatea întreagă, Își sacrifică Fiul. Rămâne să vină însă și răspunsul din partea noastră, a oamenilor, dacă primim dragostea lui Dumnezeu sau o respingem. Iar dragostea lui Dumnezeu se manifestă în diferite forme. Pentru felul în care primim sau respingem dragostea lui Dumnezeu vom fi, dealtfel, și judecați.”

„Criteriul de judecată este dragostea față de Dumnezeu, Care l-a creat pe om, și față de om, pe care l-a creat Dumnezeu după Chipul Său. Așadar, fiecare dintre noi poartă Chipul lui Dumnezeu și așa ar trebui să ne uităm unii la alții, privind în fiecare Chipul lui Dumnezeu. Dar, din nefericire, ne uităm cu egoism unii la alții și egoismul este cel care strică urcușul nostru duhovnicesc, căci egoismul este punctul de plecare al căderii în păcat, egoismul este ceea ce îl caracterizează pe îngerul cel căzut, care a vrut să se pună pe sine însuși în locul lui Dumnezeu. Nimeni nu se poate pune, însă, în locul lui Dumnezeu Cel Veșnic, fără de început și fără de sfârșit. Din egoismul său, ca să nu fie singurul care a cutezat să Îl înfrunte pe Dumnezeu, îl ispitește și pe om să cunoască binele și răul, ca să fie ca Dumnezeu, după mintea pervertită a îngerului căzut. Iar omul, văzând dintr-o dată perspectiva falsă a posibilității de a putea fi ca și Dumnezeu, cade în cursa întinsă, rădăcina fiind tot egoismul, și de aici toată pleiada de rele care a invadat umanitatea. Mintea noastră căzută vede lucrurile într-o altă lumină decât cea în care Dumnezeu a creat lumea. De aceea, mintea noastră și judecățile noastre nu se compară cu rațiunea divină și nici cu judecata dumnezeiască. Dumnezeu judecă după dragostea Sa pe care a așezat-o în frumusețea creației.”

„În Predica de pe munte, Mântuitorul Iisus Hristos, referindu-se la judecată, ne spune foarte limpede: «Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura» (Matei 7, 1-2). Judecățile noastre ale oamenilor ne împart în diferite categorii, căci noi ne considerăm a fi cineva. Să ne amintim cum, în prima Duminică a Triodului, ne-am întâlnit cu fariseul care îl judeca pe vameș: el se vede pe sine îndreptățit și valoros, iar pe vameș îl vede păcătos. Apoi, în a doua Duminică din Triod am văzut judecata fratelui fiului risipitor care este gelos că tatăl său îl primește înapoi în cinste. Așa, din păcate, ne judecăm noi unii pe alții. Dar Dumnezeu nu judecă astfel, ci are propriile Lui criterii. Iar criteriile de judecată sunt cele care privesc zdrobirea egosimului nostru. La judecată vom fi arătați așa cum suntem, cu ceea ce este în sufletul nostru. De aceea, înțelegând că judecata este inevitabilă, să nu uităm nicio clipă că Dumnezeu este Bun și Milostiv. Nu este doar Dreptul Judecător. Dar pentru a fi iertați, suntem chemați să iertăm și noi, cum ne spune Domnul Hristos și cum spunem și noi, din păcate de prea multe ori doar cu buzele, în Rugăciunea Domnească, «și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri».”

În încheierea predicii, Chiriarhul a îndemnat credincioșii să trăiască în comuniunea de har a Bisericii al cărei cap este Însuși Mântuitorul Iisus Hristos, și să se angajeze cu seriozitate în urcușul duhovnicesc al Sfântului și Marelui Post, un timp al trezirii sufletești, al înmulțirii rugăciunii, al adâncirii în pocăință, al ajutorării aproapelui și al pregătirii pentru răspunsul personal la Înfricoșătoarea Judecată:

„Mesajul Duminicii de astăzi acesta este: noi să căutăm să rămânem ai lui Hristos. Dar a rămâne ai lui Hristos înseamnă să ne privim cu alți ochi, să vedem pe cei care au nevoie de ajutorul nostru, pe cei părăsiți, bătrâni, singuri, neputincioși, în nevoi, bolnavi, închiși, pribegi, străini, migranți, marginalizați, stigmatizați, disprețuiți, pentru că și în ei, la fel ca și în noi, se ascunde Chipul lui Dumnezeu, prin Fiul Omului, Noul Adam, Care a venit să Se sacrifice pentru noi, să treacă prin moarte, făcând pocăință pentru noi, ca noi să putem învia din morți. Și da, așa cum Judecata de Apoi este pentru întreaga umanitate, tot așa și calea pocăinței nu o facem numai pentru noi înșine și rugăciunea noastră, smerită și slabă și neputinciosă cum este, o facem pentru întreaga umanitate, chiar dacă nu toți primesc dragostea lui Dumnezeu. Datoria noastră este, însă, să ne rugăm, să facem pocăință, unii pentru ceilalți. Să ne rugăm și pentru cei care au uitat să se roage, pentru cei care nu mai pot să se roage. Să facem pocăință și smerită rugăciune nu doar pentru noi, ci pentru toată lumea, așa cum ne învață Domnul Iisus Hristos, și așa să rămânem până la sfârșitul vieții noastre pământești, creștini autentici, până la sfârșitul veacurilor, pentru ca în lumea cea nouă inaugurată după întoarcerea lui Hristos și Înfricoșătoarea Judecată să putem auzi cuvântul de îmbiere, de invitare al Domnului nostru Iisus Hristos, să pășim și noi ca binecuvântați ai Părintelui ceresc pentru a moșteni Împărăția cea gătită de Dumnezeu tuturor celor care Îl iubesc pe El și nu uită să privească cu milă, cu dragoste, cu înțelegere, cu iertare spre semenii lor care și ei poartă Chipul lui Dumnezeu.”

În cadrul Sfintei Liturghii, ca o recunoaștere a activității pastoral-misionare și administrativ-gospodărești deosebite, Preasfințitul Părinte Sofronie l-a hirotesit pe Părintele paroh Vlad-Sergiu Șuteu întru iconom-stavrofor.

Sfârșitul programului liturgic a fost marcat de cuvântul festiv al Părintelui Călin-Gheorghe Cotrău, Protopopul Marghitei, urmat de mulțumirile adresate de preotul paroh față de Ierarhul locului, prezent în mijlocul bunilor credincioși din Săcueni, binecuvântându-le pregătirea și începutul pentru Postul cel Mare.

Nu în ultimul rând, Episcopul Oradiei i-a felicitat pe toți cei prezenți pentru frumoasa misiune pe care o desfășoară în această parohie misionară a Eparhiei, îndemnându-i să cultive dragostea dezinteresată și ajutorul reciproc, întru îngăduință și răbdare cu neputințele oamenilor, cu deplina speranță în ajutorul Preamilostivului Dumnezeu Care cunoaște greutatea fiecăruia dintre noi și răsplătește în chip minunat celui care-I slujește cu inimă bună.