După ce ne-am bucurat de Învierea Domnului nostru în cea dintâi zi a săptămânii și cea de-a opta zi a Creației, Ziua desăvârșirii, Duminica Învierii, la opt săptămâni de la acest eveniment cu adevărat unic, „singurul lucru nou de sub soare”, Biserica Dreptmăritoare de pretutindeni freamătă la amintirea bucuriei împlinirii făgăduinței Domnului înălțat la Cer întru mărire. Pogorârea Duhului Sfânt,  Mângâietorul promis de Fiul lui Dumnezeu, Care S-a așezat în chipul limbilor de foc peste „pământul” plugărit de Hristos al sufletelor Sfinților Săi Apostoli, Botezul cu foc și Duh Sfânt prorocit de Înaintemergătorul Ioan, prin care s-a oferit Ucenicilor Domnului inimă vajnică și gură mărturisitoare a celor întâmplate cu Iisus Nazarineanul, Fiul lui Dumnezeu și Fiul Omului. O nouă carte a Genezei, nașterea Bisericii.

Mărețul praznic împărătesc al Rusaliilor din anul acesta, 12 iunie 2022, a fost marcat în chip liturgic de Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, la Catedrala cu Soare, Catedrala Episcopală a Învierii Domnului din Oradea, oficiind alături de soborul catedral Dumnezeiasca Liturghie unită cu solemna Vecernie a plecării genunchilor.

Pericopa evanghelică pe care întreaga Biserică a ascultat-o astăzi (Ioan 7, 37-53; 8, 12) ne-a reiterat făgăduința Domnului Hristos cu privire la pogorârea Sfântului Duh, la care se adaugă reacția timidă și refractară a inimilor împietrite ale celor prezenți, reticență izvorâtă fie din pricina propriilor patimi, fie din cauza „vălului” Legii celei Vechi care încă nu căzuse. În cele ce au urmat evocării pasajului ioaneic, Ierarhul cetății Oradiei Mari a rostit un cuvânt de folos duhovnicesc, în cadrul căruia a așezat în sufletele credincioșilor prezenți dorința dobândirii Duhului Sfânt ca suprem deziderat al vieții pământești a omului.

În deschiderea predicii, Preasfinția Sa a prezentat succint semnificațiile principale ale sărbătorii Rusaliilor, cea cu care se încununează perioada bisericească a Penticostarului. În cea de a opta Duminică după Sfintele Paști prăznuim sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt, Ziua sfântă și mare a întemeierii Bisericii, prin venirea Duhului Sfânt, Mângâietorul, în chip de limbi de foc peste Sfintii Ucenici și Apostoli ai Domnului. Duhul Sfânt a venit în a cincizecea zi de la Învierea Mântuitorului Iisus Hristos, după preamărirea Fiului Omului, după zece zile de la Înălțarea Sa la Ceruri. Duhul Sfânt venind peste Sfinții Apostoli, aceștia au început să propovăduiască, ei, niște oameni simpli, pescari, fără multă pregătire și studii înalte, predicând cuvântul lui Dumnezeu și propovăduind minunile lui Dumnezeu. Au vorbit înaintea mulțimilor, fiecărui grup etnic și lingvistic, în limba sa proprie, despre dragostea lui Dumnezeu față de oameni și chemarea la mântuire a tuturor semințiilor pământului, a tuturor urmașilor lui Adam, minune prin care cei care au auzit și au crezut cuvântul au cerut să fie botezați și au fost botezați de Sfinții Apostoli, așa cum le poruncise Mântuitorul, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Astfel, Duhul Sfânt, venind și pogorându-Se, inaugurează o nouă eră în viața umanității, nu o eră trecătoare, ci este Era Zilei a opta, vremea în care se arată Împărăția cerurilor.

Prezența Duhului Sfânt în viața omului este încuviințarea tainică și harică a faptului că suntem cu adevărat pe calea cea bună și strâmtă a urmării lui Hristos, prezență care se menține prin rugăciune și fapte ale credinței. Duhul lui Dumnezeu, cea de a treia Persoană a Preasfintei Treimi, vine în lume ca să continue lucrarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos asupra oamenilor, cu puterea Fiului lui Dumnezeu, pe Care-L face prezent Duhul Sfânt în viața noastră, în viața Bisericii și în viața creștinilor. Dar, pentru că scopul vieții creștine, după cum s-a descoperit Sfântului Serafim din Sarov, este dobândirea Duhului Sfânt, iar Duhul Sfânt vine prin viața de rugăciune a Bisericii și a credinciosului. De aceea, tema omagială a anului în care ne aflăm este privitoare la importanța rugăciunii în viața Bisericii și a credinciosului, căci numai prin rugăciune stăruitoare și plină de nevoință, împreunată cu asceza, postirea, paza gândurilor, străpungerea inimii și smerenia înaintea lui Dumnezeu, putem dobândi Duhul Sfânt, iar dobândirea Duhului Sfânt înseamnă intrarea în Lumina lui Dumnezeu pentru unirea cu Hristos, Care este Lumina lumii, pentru că Lumina Duhului Sfânt este comună și Fiului și Tatălui, Lumina Preasfintei Treimi.

Chiriarhul locului a accentuat ideea că ritualurile exterioare pe care suntem sfătuiți de Biserică să le facem zilnic nu sunt niște sterile directive sau sarcini de lucru, ci ele trebuie să devină o concretizare plină de trăire și libertate a unei inimi smerite care se prosternează cu toată ființa înaintea lui Dumnezeu. De aceea, o inimă care se roagă cu încrâncenare sau din inerție nu-și poate afla odihna și pacea în Dumnezeu.  Nimic nu poate epuiza sau opri izvorul de Lumină și Bunătate care țâșnește din Dumnezeu și vine spre noi, oamenii, pentru a ne împărtăși din el. Însă Duhul Sfânt nu se poate dobândi oricum. Nu poți dobândi harul divin necreat dacă nu Îi întinzi lui Dumnezeu cel puțin o ramură de măslin pentru ca Duhul Sfânt să poată veni, așa cum a venit în chip de porumbel deasupra Mântuitorului la Botezul din apele Iordanului, ca să Se așeze, duhovnicește vorbind, pe ramura de măslin, pe gândul de pace, pe dorința de a face bine și de înfrânare de la rău a sufletului credincios care dorește din răsputeri să dobândească Duhul Sfânt. De aceea, iubiții mei, pentru dobândirea Duhului Sfânt este nevoie de pace și de liniște în viața omului, iar dacă viața omului se pacifică, atunci pacea din inima omului se așează și se răsfrânge în toți cei din jurul său, până când se ajunge la dimensiunile sălășluirii păcii la un popor întreg.

În acest sens, Episcopul Oradiei a atras atenția asupra surogatelor obscure care se propun ca alternativă la Lumina pe care o oferă adevăratul Dumnezeu, parazitând conceptul de luminare a omului, așternându-i înainte promisiuni deșarte și prezentându-i întunericul sub chipul strălucirii mundane, luciferice. În lucrarea sfântă de dobândire a Duhului Sfânt prin rugăciunea neîncetată, cea dintâi etapă, cea mai lungă și cea mai grea, care poată să dureze o viață întreagă, se numește despătimirea, adică lupta cu patimile din noi. Abia după aceea urmează intrarea în Lumina Duhului Sfânt pentru dobândirea Luminii lui Hristos care luminează tuturor, cea de a doua etapă, luminarea. Este vorba despre luminarea cea adevărată și autentică, nu iluminarea filosofică, obscură și dobândită prin fel și fel de ritualuri cu caracter mai mult sau mai puțin magic. Pentru că dobândirea Duhului Sfânt nu înseamnă magie! Nu prin vrăji și prin practici oculte și prin apeluri la ritualuri obscure și secrete se ajunge la dobândirea Luminii dumnezeiești! În astfel de împrejurări se dobândește lumina falsă a îngerului căzut, numit purtătorul de lumină sau Lucifer. Aceea este o lumină mincinoasă, amăgitoare, trecătoare și îl prostește pe bietul om, căci nu-l poate scăpa nici de moarte și nici de infern, în care deja trăiește prin întunericul unde au loc astfel de întâlniri păgâne. Abia după ce sufletul cel credincios s-a despătimit și luminat, ajungând aproape de Dumnezeu, urmează cea de a treia etapă, îndumnezeirea, la care au ajuns Sfinții, prietenii lui Dumnezeu.

Deși pentru omul postmodern acest deziderat al îndumnezeirii pare ceva cu totul intangibil, Biserica ne îndeamnă cu stăruință la curaj binecuvântat de Dumnezeu și la înălțarea orizontului spre care tindem și pentru care am fost creați, sălășluirea în Slava lui Dumnezeu. Îndumnezeirea este posibilă pentru fiecare dintre noi, trebuie doar un strop de voință, așa cum învăța Părintele Nicodim Mândiță de la Mănăstirea Agapia, „dai voință, iei putere”. Dragii mei, nu e vorba despre puterea lumească, trecătoare! Aceasta cred că o au dictatorii, politicienii cu apucături totalitare, care se cred veșnici pe scaunele lor, conducătorii de întreprinderi și instituții. Nu o astfel de putere! Ci puterea de a rezista răului care vrea să-ți distrugă viața! Puterea de a face bine celor care îți fac ție rău! Puterea de a trece peste totul și de a renunța la totul pentru a rămâne în pacea lui Dumnezeu, în veșnicie. Trebuie doar un strop de voință care te poate duce la sfințenie.

 În încheiere, Ierarhul cetății orădene i-a îndemnat pe cei prezenți la trezvie și la rugăciune intensă în aceste vremuri tulburi prin care trece lumea, fără a ne încrede prea mult în garanțiile fragile pe care ni le oferă promisiunile alianțelor politice. Tot ceea ce se petrece la Răsărit, în vecinătate, este rezultatul ateismului de stat, care atât de tare a pătruns în viețile fraților noștri, încât chiar ajung să justifice în numele credinței un așa zis război de alungare a forțelor extremiste. Aceea este o dovadă a patologiei spirituale, a gradului accentuat de îmbolnăvire spirituală din societatea postsovietică – „binefacerile” comunismului și socialismului. Să nu credem că pericolul a trecut pentru noi! Dacă nu suntem atenți, mișcările neo-marxiste pe care le vedem astăzi, cu o expresie politică din ce în ce mai articulată și influentă în societate, ar trebui să ne pună pe toți în gardă! Nu pentru a scoate sabia! Căci cel care scoate sabia, de sabie va pieri, ne învață Mântuitorul. Ci pentru mai multă rugăciune, frații mei și surorile mele! Trebuie să ne rugăm dacă vrem pace în viața noastră, dacă vrem pace în țară, în lume, dacă vrem să se stingă războaiele din lume. Nu avem altă „armă” mai puternică, ci trebuie să ne rugăm să dobândim Duhul Sfânt.

La slujba specială a Vecerniei plecării genunchilor care a urmat, Ierarhul Oradiei s-a rugat dimpreună cu toți cei prezenți prin intermediul celor șapte rugăciuni îndătinate ale Praznicului Rusaliilor, constituind cea dintâi îngenunchere după cele cincizeci de zile de bucurie sfântă și de conștientizare a verticalității hristice pe care ne-a oferit-o din nou Jertfa mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu întrupat.

La sfârșitul sfintei slujbe, Preasfințitul Părinte Sofronie a oferit distincția de iconom-stavrofor Părintelui Mircea-Nicolae Ianc, preot coslujitor la Catedrala Episcopală, care îndeplinește și ascultarea de gestionar la magazinul bisericesc „Diecezana” din Oradea al Episcopiei noastre.

După cuvintele de binecuvântare adresate de Chiriarhul locului, credincioșii au plecat la casele lor cu tradiționalele spice de grâu și ramuri de tei binecuvântate și sfințite cu prilejul sărbătorii Cincizecimii creștinilor.

Arhid. Andi Constantin Bacter