În Duminica ce precedă Mărețul praznic al Nașterii după trup a Domnului nostru Iisus Hristos, a Sfinților Părinți după trup ai Domnului¸22 decembrie 2024, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a oficiat Dumnezeiasca Liturghie în biserica cu hramul „Buna Vestire”, din Parohia Paleu, Protopopiatul Oradea, care în această zi și-a serbat și patronii spirituali ai lăcașului de cult, Sfântul Ierarh Petru Movilă al Kievului și Sfânta Mare Muceniță Anastasia Farmacolitria.

Citirea pericopei evanghelice ne-a adus spre contemplare genealogia mateiană (1, 1-25) a Domnului nostru Iisus Hristos, din care reiese îndoita purtare de grijă a lui Dumnezeu și împlinirea profețiilor Vechiului Legământ cu privire la originea regală, davidică, a lui Mesia, Cel Promis încă din momentul părăsirii Grădinii Edenului de către Adam și Eva. Consecutiv evocării pasajului neotestamentar, Chiriarhul locului a rostit un cuvânt de folos duhovnicesc, în care a evidențiat că Venirea lui Hristos în lume marchează împlinirea Legii și stabilirea unui Nou Legământ bazat pe dragostea totală a lui Dumnezeu, biruința asupra morții și chemarea oamenilor la aceeași iubire. Dumnezeu iubește necondiționat întreaga lume, iar mântuirea depinde de răspunsul omului, care este invitat să participe liber la această iubire divină.

„Domnul Hristos vine din neam regal, din neamul lui David, din rădăcina lui Iesei, seminția coborând până la Avraam și chiar până la Adam – cum ne spune cealaltă genealogie. Da, așa este, de neam regal, dar nu Se naște în palat, ci Se naște în peșteră. Vine din seminție regală, dar nu Se naște în porfiră și vison, ci e culcat într-o iesle. Dar acolo, în iesle, înfășat în scutece, în desăvârșită pace cerească și pământească, pregătește, de fapt, umanitatea, prezentă acolo prin magii – care erau regi și profeți – care vin cu daruri imperiale la El; prin păstori, care sunt și ei prezenți, și, bineînțeles, cosmosul întreg, prin mulțimea Îngerilor, înțelegând scopul pentru care a venit El în lume. Pentru că ieslea prefigurează mormântul, iar scutecele, giulgiul în care urmează să fie înfășurat trupul mort pe Cruce al Celui Care a treia zi înviază, pentru a ne dărui nouă mântuirea. Legământul cel Nou. Legea cea nouă. Deplinătatea. Împlinirea Legii. Și Moise, și Prorocii, aceștia toți pregătesc prin poporul Israel toate popoarele lumii pentru Noul Legământ, Legământul de dragoste al lui Dumnezeu cu umanitatea, împlinit prin Biruința totală și definitivă asupra morții; o biruință de care se vor bucura toți oamenii. De aceea, după Venirea lui Mesia, toți cei care cred primesc, prin credința în El, puterea de a rezista la toate răutățile lumii, pentru că înțelegem că, din toată nenorocirea ce se poate întâmpla cu neamul omenesc, moartea a fost biruită prin puterea dragostei lui Dumnezeu, care ne vine în dar, însă așteaptă de la noi răspunsul pe măsură. Pentru că Legământul lui Dumnezeu cu omul este un legământ de dragoste, de iubire, iar Dumnezeu așteaptă iubirea omului, în deplină libertate, la fel cum mirele așteaptă iubirea miresei. Dumnezeu vine în lume pentru că iubește lumea. Dumnezeu vine în lume pentru că nu are pe nimeni de pierdut. Noi, oamenii, suntem cei care, de multe ori, nu înțelegem cât de mult ne iubește Dumnezeu și cum așteaptă să vadă de la noi că ne iubim și ne înțelegem, că ne ajutăm unii pe alții să ajungem acolo unde Dumnezeu ne așteaptă, la nunta din Împărăția cerurilor. Pentru că, da, Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut. Cine refuză să-L iubească pe Dumnezeu, refuzând să-și iubească aproapele, în fapt, își refuză propria mântuire.

La finele programului liturgic, Episcopul Oradiei a rostit un cuvânt sărbătoresc, îndemnându-i pe toți cei prezenți să se bucure din toată inima de salba de praznice ce ne stau înainte, evitând orice grijă și preocupare care să ne readucă în chingile crispării și încrâncenării din lume. De asemenea, în alocuțiunea sa, Ierarhul i-a invitat călduros pe toți cei prezenți să cânte împreună câteva dintre colindele îndrăgite de toți credincioșii: „Din an în an”, „O, ce veste minunată”, „Cerul și pământul”, culminând cu nelipsitul „Moș Crăciun cu plete dalbe”, spre entuziasmul copiilor cuminți care așteaptă cu nerăbdare seara Ajunului.

 pr. Andi-Constantin Bacter