În Duminica a douăzeci și una după Pogorârea Sfântului Duh, a Sfinților Părinți de la Sinodul al VII-lea Ecumenic, 13 octombrie 2024, în ajunul sărbătoririi Sfintei Cuvioase Parascheva cea Nouă de la Iași, când Biserica Ortodoxă Română face pomenirea aducerii moaștelor Sfântului Apostol Andrei – cel Întâi Chemat și Ocrotitorul României în aceeași cetate a Iașilor, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a slujit Dumnezeiasca Liturghie în biserica Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil din Parohia Sârbi, Protopopiatul Marghita.

Citirea cuvântului evanghelic, care ne-a readus în atenție binecunoscuta Pildă a Semănătorului (Luca 8, 5-15), a fost succedată de predica Chiriarhului meleagurilor bihorene, din care credincioșii au înțeles că Semănătorul este Dumnezeu Însuși Care  seamănă Cuvântul Cel Bun în pământul sufletesc al tuturor oamenilor, realitate reflectată în Jertfa mântuitoare a Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, Care nu silește la rodire și bunăstare, ci îi lasă omului libertatea de a alege în loc spinii, împietrirea, răpirea păsărilor sau talpa lumii.

Pentru început, Ierarhul a zăbovit asupra înțelegerii sensului adânc pe care îl deține „Logosul” – conceptul filosofic încreștinat profund în primele veacuri de către Sfinții Părinți și teologii Bisericii, cuvântătorii de Dumnezeu – nu doar în cadrul pericopei evanghelice de astăzi, ci mai ales în iconomia mântuirii neamului omenesc, ajutându-ne să ne apropiem de cunoașterea Tainei ce s-a lucrat și se lucrează cu întreaga lume. Prin această pildă, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu Care vine în lume să-l mântuiască pe om ne prezintă tuturor – celor de odinioară, celor de astăzi și celor care vor veni după noi – o adevărată radiografie a umanității. Întreaga omenire este cuprinsă în pericopa evanghelică ascultată. Sunt patru tipologii de persoane încadrate în funcție de criteriul principal, cel legat de mântuirea oamenilor care vine prin Cuvântul lui Dumnezeu Întrupat, întrucât știți că și în lumea științifică, atunci când se fac clasificări și este descrisă lumea sau viața omului, sunt folosite criterii precise. Însuși Cuvântul Întrupat, Care vine și Se sacrifică pentru mântuirea noastră, este Darul lui Dumnezeu față de umanitatea care n-a ascultat de El, prin Care dobândim din nou Înfierea prin Duhul Sfânt – calitatea de fii ai lui Dumnezeu după har, moștenitori ai vieții veșnice. Când ne referim la Cuvântul lui Dumnezeu, nu este vorba despre un cuvânt oarecare, așa cum folosim noi cuvintele ca să ne aducem mângâiere sau ocară, nu cuvinte de încurajare sau de descurajare, nu cuvânt simplu, ci este Cuvântul-Persoană, Fiul lui Dumnezeu după Chipul Căruia am fost creați, Care vine să restaureze în noi Chipul lui Dumnezeu pe care l-am întunecat prin păcat.

Continuând în cuvântul său, Ierarhul a descris categoriile umane pe care Domnul le-a cuprins în simbolismul aparte al fiecărui cotlon al ogorului lumii străbătut la pas de generosul Semănător, explicând rolul nefast al factorilor externi – cu care jonglează insidios duhurile rele – asupra impactului pe care Cuvântul ar trebui să îl aibă asupra noastră. În pericopa Semănătorului sunt redate toate tipurile de oameni care răspund Cuvântului lui Dumnezeu în funcție de propria lor libertate și de influențele la care se lasă supuși. Vorbind despre influențe, în special pentru generațiile mai tinere, se resimte tot mai puternic robia noilor tehnologii prin foarte ispititoarele metode asupra sufletelor și vieților oamenilor. Se vorbește tot mai mult despre „influențatori” – folosim cuvântul în limba română, nu e nevoie să ne folosim de cuvinte din altă limbă câtă vreme le avem pe ale noastre. Cine și ce sunt forțele care fac lucrul nefast al influențării, al manipulării? Ne spune Mântuitorul: în primul caz este vorba de cei care aud și rămân indiferenți. Acolo este vorba despre diavol, despre duhurile necurate care vin și influențează prin atacul asupra gândurilor noastre, foarte ușor căzând în plasa răutății din cauza lipsei rugăciunii și comuniunii cu Dumnezeu. Orice gând rău, de la dorința de defăimare a aproapelui, la dorința de a critica orice, oricum, oriunde și oricând, toate vin de la duhurile cele rele care vor să strice pacea din sufletul omului, apoi buna înțelegere dintre oameni, cu reflex și rezultat negativ asupra comunităților noastre și asupra întregii lumi chiar. Așa apar războaiele. Când duhurile necurate lucrează și influențează viața omului, Cuvântul lui Dumnezeu, Care respectă libertatea omului, ajunge să nu mai fie lăsat de om ca să prindă rădăcină în inima lui. A doua tipologie ne vorbește despre cei care nu au rădăcină, care cred doar până la o vreme. Și aici există o influență: vremea de încercare, ispitirea. Cei mai mulți dintre noi am trecut printr-un regim în care credința a fost marginalizată, fie mai barbar, fie mai subtil, iar credincioșii, dacă nu excluși complet din viața comunitară, priviți cu dispreț. Asta, pentru că la vreme de prigoană vine și lepădarea, întrucât oamenii, de teamă să nu-și piardă locul de muncă, privilegiile din societate și statutul social, abandonează credința. Apoi, mai este o altă tipologie, o altă influențare, căreia îi cădem pradă majoritatea dintre noi: spinii, grijile. Grijile și plăcerile vieții ne influențează cu scopul de a ne înstrăina de Dumnezeu și de a pune mereu altceva în locul preocupării față de cele înalte. Și da, există, și oameni care primesc Cuvântul lui Dumnezeu și, indiferent de influențe și influențatori, rămân statornici și fideli credinței.

Deși parabola hristică este simplă și a fost chiar tâlcuită de Domnul Hristos, nerămânând loc de prea multe derapaje epistemice, totuși Ierarhul a avertizat riscul alunecării într-un conformism plat, care să faciliteze o tâlcuire reducționistă și o reflecție simplistă asupra parcursului sufletesc al persoanei umane. Nu trebuie să ne punem întrebarea – și aceasta este o ispită – oare în care categorie ne încadrăm noi? Știți de ce, dragii mei? Pentru că, de fapt, noi, dacă suntem sinceri și nu ipocriți, putem constata că în timpul vieții personale facem parte când dintr-o categorie, când dintr-alta. Niciunul nu poate să susțină că este atât de drept, atât de sfânt sau atât de virtuos sau vrednic, încât el este încadrabil numai în cea mai fericită și privilegiată categorie a pământului bun. Este important mai ales efortul nostru de a ajunge acolo, în pământul celor care primesc Cuvântul lui Dumnezeu și îl rodesc înzecit și însutit. Și, de aceea, pentru că Dumnezeu este Milostiv, ne dă în viață încercări, suferințe, boli, ispite, ca să vedem că într-adevăr avem nevoie de El și chiar dacă ne lăsăm influențați de forțele negative din jur, El continuă să ne poarte de grijă și încearcă pe toate căile să ne scoată din starea de influență, care poate deveni și dependență, și ne aduce la Lumina și bucuria Sa veșnică. De aceea, dragii mei, pericopa evanghelică a Semănătorului este o prezentare terapeutică a stării umanității dintotdeauna și a modului în care lumea se poate vindeca; nu încercând în mod fariseic, literalist și legalist să ne încadrăm – sau mai rău, să ne încadrăm unii pe alții – în anumite șabloane și categorii. Toate împrejurările nefaste sunt, de fapt, boli pentru suflet și în toate aceste cazuri remediul, medicamentul vine numai prin rugăciune, care nu este altceva decât chemarea sinceră întru ajutor a Părintelui Ceresc, fiindcă simțim că El este Doctorul Cel Mare și Singurul Care poate aduce vindecarea.

În cadrul Sfintei Liturghii, Ierarhul l-a hirotonit pe tânărul teolog Teodor-Marian Șerban întru diacon pe seama bisericii „Sfinții Împărați Constantin și Elena” de la Schitul Barajul Leșu, iar pe Părintele paroh Florin-Marius Roșu l-a hirotesit întru sachelar, distincție ce recunoaște frumoasa activitate pastoral-misionară și administrativă din parohie.

Sfârșitul programului liturgic a fost marcat de îndătinatele cuvântări ocazionale, a Părintelui Călin-Gheorghe Cotrău, Protopopul Marghitei, urmată de cea a preotului paroh care a mulțumit Episcopului Oradiei pentru bucuria înălțătoare de a-l avea ca și oaspete de seamă în sânul comunității bunilor credincioși ai Parohiei Sârbi. Ca semn al prețuirii întregii enorii, părintele paroh i-a oferit Ierarhului o icoană cu Marii Voievozi ai Oștirilor cerești Mihail și Gavriil.

Cuvântul de încheiere a aparținut Preasfinției Sale, care a felicitat și încurajat lucrarea și misiunea din Parohia Sârbi. Totodată, Episcopul Oradiei a oferit diplome de apreciere celor care s-au evidențiat în mod deosebit prin ajutorul concret oferit comunității euharistice din localitate.

pr. Andi-Constantin Bacter