Locaţia curentă este: Prima pagină / Știri / Duminica Sfintei Cruci la Mănăstirea „Sfânta Cruce” din Oradea

Duminica Sfintei Cruci la Mănăstirea „Sfânta Cruce” din Oradea

În Duminica a treia din Sfântul şi Marele Post al Păresimilor, a Sfintei Cruci, 3 aprilie 2016, Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat la Mănăstirea Sfânta Cruce din Oradea, cel mai mare aşezământ monahal de maici din cuprinsul Episcopiei Oradiei, dar şi din întreaga Câmpie de Vest, care aniversează în acest an 24 de ani de la înființare.

Cu acest prilej, Preasfinţia Sa a săvârşit Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, împreună cu un sobor de ieromonahi, preoţi şi diaconi, în paraclisul de vară cu hramurile Înălţarea Sfintei Cruci și Sfântul Sfințit Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi, Mitropolitul Moldovei, în prezența obștii monahale a Mănăstirii Sfânta Cruce și unui mare număr de credincioși. Răspunsurile liturgice au fost date de un grup de monahii de la Mănăstirile Sfânta Cruce și Buna Vestire din Oradea.

După citirea fragmentului scripturistic duminical, de la Sfântul Evanghelist Marcu, în cuvântul de învățătură rostit, Preasfinţitul Părinte Sofronie a subliniat valoarea Sfintei Cruci pentru întreaga creştinătate, dar şi pentru fiecare membru al Bisericii dreptmăritoare în parte:

„În Duminica Sfintei Cruci din Sfântul și Marele Post, toți creștinii ortodocși suntem invitați, prin însuși cuvântul Domnului Hristos Iisus, să ne luăm, să ne purtăm cu demnitate, să ne asumăm propria noastră cruce. Pentru că viața aici pe pământ, pentru cel care gândește, năzuiește și viețuiește după criteriile Împărăției cerurilor, dorind a fi împreună cu Domnul Hristos în veșnicie, viața aici pe pământ, plină de ispite, de încercări, de necazuri, este o continuă Golgotă, un continuu suiș duhovnicesc în care creștinul cel blând și bun, evlavios și temător de puterea lui Dumnezeu, își răstignește păcatele sale, zdrobește în picioare patimile cele egoiste și stricătoare, ba chiar ucigătoare de suflet, pentru a-și mântui sufletul și pentru a dobândi viața cea veșnică.”

„Călătoria pe pământ a omului este un continuu drum al crucii, pentru cel care vrea să își mântuiască sufletul. Dacă omul dorește, însă, bunătățile lumii acesteia, îndestularea, binefacerile, cariera, slava de la oameni, le poate dobândi, nu fără greutăți, nu cu mare ușurință, dar cu multe riscuri. Pentru că, dacă omul în călătoria sa pământească își lipește inima de lucrurile trecătoare, de bunurile vremelnice, riscul este mare să își piardă sufletul, dobândind chiar împărății în lumea de aici, pierzând, însă, șansa ca dincolo, în veșnicie, să fie și să rămână împreună cu Dumnezeu.”

„Pericopa evanghelică ce s-a citit în această Duminică a treia din Post este despre viață și despre moarte, despre viața aici pe pământ și viața de dincolo, despre moartea trupească și moartea sufletească. Sunt puse în antiteză de către Mântuitorul Iisus Hristos viața pământească petrecută în desfătări și în slavă de la oameni, în detrimentul vieții de dincolo, în slava lui Dumnezeu, în strălucirea slavei sale, în toți cei mântuiți. Și, iarăși, viața aici cu lipsuri, cu suferințe, cu purtarea cu demnitate a crucii, primind toate încercările, ca făgăduință pentru viața veșnică împreună cu Dumnezeu, Care L-a trimis pe Fiul Său în lume, pe Domnul nostru Iisus Hristos, nu ca să întemeieze aici pe pământ o împărăție unde să așeze pe oameni în demnități lumești trecătoare, ci L-a trimis ca El, Cel fără de păcat, să moară pe Cruce, pentru păcatele noastre și, astfel, prin Învierea Sa din morți, să ne dăruiască tuturor celor care murim darul răscumpărării, cu condiția ca și noi, în viața aici pe pământ, să-I urmăm Lui, lepădând egoismul nostru, răstignindu-ne patimile, pironind pe cruce păcatele noastre, murind noi pe pământ pentru păcatele noastre și primind în dar învierea Celui Care, fără de păcat fiind, a murit pentru păcatele noastre.”

„Prin urmare, pericopa evanghelică pe care am ascultat-o este un adevărat semnal de alarmă cu privire la viața noastră ce nu se oprește la mormânt, ci continuă în veșnicie. Este foarte important cum ne vom petrece veșnicia, contează enorm, pentru fiecare dintre noi, dacă în viața veșnică vom fi împreună cu Cel răstignit pentru păcatele noastre și înviat a treia zi din morți, în slavă, la dreapta Tatălui, sau dacă aici pe pământ ne-am rușinat de El și de Crucea Sa, iar atunci rușinați vom fi în ziua arătării slavei Domnului, când Hristos va veni a doua oară, înconjurat de sfinții îngeri, pentru a despărți oile de capre. Cei care aici pe pământ caută să își împlinească toate poftele și patimile lor egoiste, care fac doar ceea ce vor, precum caprele, în Ziua Domnului vor primi plata lor. Iar cei care aici pe pământ, asemeni oilor, își pleacă supuși capul și primesc, de multe ori, să fie duși spre junghiere, ca niște miei, aceia în Ziua Domnului vor primi binecuvântata invitație de a intra în bunătatea cea veșnică a Tatălui ceresc.”

În cadrul slujbei, Chiriarhul Oradiei a hirotonit pe diaconul Iosif Albert Szabo întru preot pe seama bisericii cu hraml Adormirea Maicii Domnului din Parohia Curtuișeni, Protopopiatul Marghita, iar pe teologul Ciprian Caba întru diacon pe seama bisericii cu hramul Schimbarea la Față a Domnului din parohia Cacuciu Vechi, Protopopiatul Oradea. Noul preot hirotonit a primit şi hirotesia întru duhovnic.

La finalul Sfintei Liturghii, Preasfinţia Sa a condus procesiunea de înconjurare a bisericii mari a mănăstirii, la care a luat parte întreaga suflare dreptmăritoare prezentă.

 

*

 

Mănăstirea Sfânta Cruce din Oradea este o adevărată oază duhovnicească pentru toţi pelerinii care îi trec pragul, dar mai ales pentru locuitorii municipiului Oradea. Edificarea Mănăstirii Sfânta Cruce a început în anul 1992, la iniţiativa şi cu binecuvântarea Episcopului de pie memorie Dr. Vasile Coman al Oradiei, lucrările fiind încredinţate monahiei Mina Bădilă. Dacă în anul 1993 a fost adusă aici, din satul Corbeşti, judeţul Bihor, o biserică de lemn, monument istoric, cu hramurile Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil şi Cuvioasa Parascheva, datând de la începutul secolului al XVIII-lea, de-a lungul timpului, prin grija şi osteneala obştii monahale şi cu ajutorul a multor binefăcători, au fost zidite în incinta aşezământului monahal, pe lângă numeroase corpuri de chilii şi clădiri anexe, o biserică mare de zid cu hramul Adormirea Maicii Domnului, dar şi alte patru paraclise cu diferite hramuri, în total şase sfinte altare, toate fiind târnosite, în ultimii ani, de Preasfinţitul Părinte Episcop Sofronie al Oradiei.