Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a oficiat Dumnezeiasca Liturghie în biserica Parohiei Băile Felix, cu prilejul celei de a cincea Duminici din răstimpul Postului Sfintelor Pătimiri, popas duhovnicesc închinat cinstirii și contemplării vieții Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, 2 aprilie 2023, la o zi după pomenirea calendaristică a Cuvioasei.

La Sfânta Liturghie s-au lecturat două fragmente evanghelice, în primul vestindu-ni-se deja, prin cuvintele Domnului Hristos, supliciul cumplit pe care avea să îl îndure pentru mântuirea noastră (Marcu 10, 32-45), iar cel de al doilea fiind dedicat Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, regăsită în femeia cea păcătoasă care a udat cu lacrimi picioarele Domnului și le-a șters cu părul capului ei, în adâncă pocăință pentru viața întinată pe care a avut-o până la întâlnirea Lui (Luca 7, 36-50). Succedând celor două evocări neotestamentare, Ierarhul meleagurilor bihorene a ținut un cuvânt de folos duhovnicesc, evidențiind valoarea neprețuită pe care o are viața omului pe acest pământ, cu atât mai mult după Venirea în trup a Domnului Hristos, traiectoria existenței noastre căpătând o cu totul altă orientare în raport cu Dumnezeu, cu noi înșine și cu seamănul nostru, Sfânta Cuvioasă fiind una dintre cele mai elocvente pilde ale trezirii din vârtejul unei vieți înstrăinate de Dumnezeu și ale luării cu adevărat în serios a vocației ontologice de a fi asemenea lui Dumnezeu.

Pentru început, referindu-se la cea dintâi pericopă evanghelică, Chiriarhul Oradiei le-a vorbit credincioșilor despre raționamentul fundamental, greu de înțeles de Ucenicii Domnului și mai greu de înțeles de către noi, pentru care Întruparea lui Dumnezeu Fiul și întreg calvarul hristic au fost indispensabile salvării noastre din veșnicia morții și restabilirii potențialității reașezării noastre întru demnitatea pentru care am fost creați.  Despre Taina Venirii Fiului lui Dumnezeu în lume, a Întrupării Sale, care este Taina Mântuirii noastre, Mântuitorul Însuși vorbește și Își pregătește Ucenicii pentru cele ce aveau să I se întâmple. Pentru că de aceea a venit pe pământ! Ca urmașii lui Adam să scape de moarte și întuneric și să ajungă la Viață și Lumină prin înviere, era nevoie de moartea Unui neprihănit, de moartea Unuia curat, fără de păcat, dar osândit la moarte pentru păcatele noastre. Domnul ne și spune aceasta, că a venit în lume nu ca să I se slujească, ci ca să ne slujească pe noi, luând asupra Sa toată boala și neputința, povara păcatelor noastre și însăși moartea noastră! Numai că, fiind Fiul lui Dumnezeu, moartea nu L-a putut ține, ci a treia zi înviază în slavă; glorioasa Sa Înviere din morți, Taina Mântuirii noastre, Paștele cel Mare prin care dăruiește tuturor celor care cred în El, Viața cea veșnică! Căci, dragii mei, de înviat, toți vom învia în Ziua cea de apoi, dar viața cea veșnică o moștenesc doar cei care cred în El și în Învierea Lui. El Însuși ne spune, iar cuvintele Sale sunt nemincinoase: „tot cel ce crede în Mine nu va muri, ci s-a mutat din moarte la viață”. Acesta este paștele nostru, credința noastră care ne trece din moarte la viață!

          Luând aminte la acestea, este important să înțelegem că toate învățăturile Mântuitorului Hristos țintesc spre cele mai profunde și înalte realități ale vieții noastre, de aici și de „dincolo”, de aceea Dumnezeu voiește ca preocupările noastre cardinale să vizeze în chip autentic, fără echivoc și fără superficialitate,  această sferă a esențialului în raport cu Cerul. Adevărul de Taină al mântuirii noastre l-au înțeles foarte bine sufletele credincioase. De aceea, deși mântuirea este un dar al lui Dumnezeu, este nevoie și de colaborarea omului, ca omul să spună „da” ajutorului necondiționat al lui Dumnezeu. Sfinții au înțeles cel mai bine ce mare dar ne oferă Dumnezeu, iar cei mai mari păcătoși au ajuns sfinți! Astăzi este Duminica Sfintei Maria Egipteanca, cea care a înțeles foarte bine dragostea lui Dumnezeu și ce o desparte pe ea de Dumnezeu, viața păcătoasă. A părăsit păcatul, s-a nevoit aspru în pustie, ajungând să se mântuiască, la fel ca și femeia cea păcătoasă din Scriptură, pe care oamenii și fariseul împlinitor de Lege o judecau. Domnul, însă, a privit la sufletele lor, căci El nu judecă după aparențe, după măștile pe care ni le punem, după alifiile, cosmetizările, uleiurile și miresmele cu care ne îngrijim ca să apărem prezentabil și să mirosim frumos pentru a dobândi respect din partea lumii. Dumnezeu Se uită la ce este dincolo de vopselurile noastre, de „mormintele noastre văruite”, căci de cele mai multe ori așa ne prezentăm înaintea lui Dumnezeu. Nu ne dăm seama cât de repede trece viața noastră și cât de tare ne apropiem de moarte și cum, încă de aici, începem să murim încetul cu încetul. Aceasta este trista realitate a vieții acesteia și lecția pe care ne-a predat-o Fiul lui Dumnezeu întrupat. Sfinții au înțeles-o, rămâne și ca noi să o înțelegem.

În fine, Preasfinția Sa a adresat îndemnul de a nu irosi timpul rămas din această sfântă și binecuvântată perioadă penitențială care ne-a mai rămas până la Împărăteasa și Doamna sărbătorilor, Învierea Domnului, ci să răspundem prompt la invitațiile Bisericii de a ne pregăti cu conștiinciozitate și râvnă pentru momentul în care vom fi năpădiți de Lumina țâșnită din Mormântul gol, Izvorul învierii noastre.  Prin urmare, dragii mei, se cuvine ca ultima parte rămasă a Sfântului și Marelui Post să nu o risipim, să nu o pierdem, să nu o lăsăm să se scurgă în van. Să ne adunăm, să ne revenim, să ne trezim, să ne apropiem de Sfântul Altar, să ne plecăm genunchii cu pocăință, să ne mărturisim păcatele, să cerem iertare, să primim dezlegare pe linia apostolică pe care Dumnezeu a lăsat-o omului în Biserică, ca, după dezlegare, să primim iertarea de la Dumnezeu. Și astfel, împăcați cu Dumnezeu, cu propria conștiință, cu aproapele, să ne putem cumineca cu Preacuratele Taine ale lui Hristos, spre moștenirea vieții veșnice, datoria creștinească pe care o avem fiecare dintre noi. Așadar, timpul rămas până la Sfintele Paști să nu lăsăm să se scurgă ca orice timp al anului, ci să fim cu mai multă apropiere de Dumnezeu și de sufletele noastre; fără a-i uita pe cei de lângă noi, pe aproapele care are nevoie de dragostea, ajutorul și înțelegerea noastră. Înțelegând acestea, iubiții mei, să lăsăm la o parte orice grijă lumească și să ne apropiem de Cel Care ne invită mereu: „cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste apropiați-vă!”. Dar nu oricum, ci cu pregătire, așa cum se cuvine, așa cum am moștenit, așa cum am dobândit Predania.

În continuarea dumnezeieștii slujbe, Episcopul cetății orădene și soborul slujitor au oficiat slujba de pomenire pentru odihna și mântuirea sufletului doamnei Maria Drincec, mama Preasfinției Sale, de la a cărei trecere întru cele cerești se împlinesc trei luni. Îndată după săvârșirea parastasului, Preasfințitul Părinte Sofronie a oferit Părintelui paroh Vasile-Marius Bara Ordinul eparhial „Episcop Roman Ciorogariu” pentru clerici. Apoi, preotul paroh a ținut o alocuțiune festivă în care a mulțumit Ierarhului Oradiei pentru distincția onorantă și pentru dragostea părintească pe care el și întreaga comunitate parohială o resimt dintotdeauna din partea Preasfinției Sale. Cu acest prilej, părintele paroh a oferit Chiriarhului Oradiei o bederniță cu icoana Învierii Domnului și un aranjament floral.

În încheiere, Preasfinția Sa și-a manifestat recunoștința față de comunitatea euharistică de la Băile Felix și de păstorul lor sufletesc, mulțumind pentru gândurile frumoase și întâmpinarea călduroasă de care se bucură de fiecare dată când vizitează sfântul lăcaș. Ierarhul i-a mai îndemnat pe credincioși să nu se lase cuprinși de fiorii fricii generate de duhul lumii acestor vremuri prin care trece umanitatea, să nu se scalde în apele tulburi ale ideologiilor și filosofiilor materialiste, ci să țină aproape de Dumnezeu și de Biserica Lui, Corabia lui Hristos, singura care oprește în portul mântuirii. La plecare, pe lângă anafură, credincioșii au primit și pachete cu cozonac de post întru luminoasa aducere aminte a distinsei doamne Maria Drincec.

Pr. Andi-Constantin Bacter