Duminica a șaptea după Sfintele Paști – 1 iunie 2025 –  a adus o frumoasă sincronizare a sărbătorilor. În timp ce lumea civilă a celebrat Ziua Internațională a Copilului, Biserica a cinstit un moment de mare însemnătate pentru credință – pomenirea Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic petrecut la Niceea. În fiecare an, această Duminică ne amintește de evenimentul în care, sub providențiala lucrare a Preasfântului Duh, a fost apărată, întărită și articulată Dreapta Credință, în contextul presiunilor cauzate de învățătura rătăcită și rătăcitoare a lui Arie, un preot învățat din Alexandria, a cărui influență punea în pericol unitatea Bisericii.

În plan aniversar, Duminica pregătitoare Sfintelor Rusalii dobândește o semnificație aparte, întrucât anul acesta se împlinesc 1700 de ani de la întrunirea Sinodului I Ecumenic de la Niceea, eveniment fondator care, așa cum accentua și marele filozof Constantin Noica, nu doar a conturat o formulare dogmatică esențială pentru Ortodoxie, ci și o nouă înțelegere a omului – începutul unei conștiințe care se raportează la Adevăr; nașterea omului modern, în înțelesul cel mai profund. Astfel, conciliul niceean nu a fost doar un reper în istoria Bisericii, ci și o piatră de temelie în formarea identității spirituale și culturale a Europei creștine.

Acestei frumoase serbări de anvergură s-a alăturat și aniversarea locală a celor 90 de ani de la sfințirea bisericii de enorie din Parohia Valea Mare de Criș, Protopopiatul Oradea, unde Episcopul meleagurilor bihorene, Preasfințitul Părinte Sofronie, a oficiat Dumnezeiasca Liturghie duminicală în sobor de preoți și diaconi.

Citirea evanghelică a ultimului popas pascal al Cincizecimii a surprins Rugăciunea Arhierească a Domnului Iisus Hristos, Care, înainte de Sfintele și Mântuitoarele Pătimiri, Se ruga Părintelui Ceresc pentru Unitatea și Comuniunea ucenicilor Săi, a Bisericii Sale (Ioan 17, 1-13). Continuând cu tâlcuirea pasajului ioaneic, Chiriarhul Oradiei a accentuat că unitatea Bisericii nu este un simplu ideal uman, ci o lucrare dumnezeiască, sădită în însăși ființa credinței noastre, păstrată cu sfințenie și apărată de Sfinții Părinți, neadormiți întru lucrarea de veghere a Dreptei Credințe și înțelegerea ei în Duhul Adevărului.

Într-o vreme în care glasurile confuziei și ale dezbinării nu contenesc, Ierarhul a subliniat că păstrarea credinței ortodoxe este nu doar un act de memorie, al prețuirii istoriei, ci o lucrare vie, izvorâtă din iubirea Sfintei Treimi, în care omul își regăsește sensul, rostul și nădejdea mântuirii.

„Astăzi, Biserica face pomenirea Sfinților Părinți de la cel dintâi Sinod Ecumenic al Bisericii, adică adunarea episcopilor din toată lumea, întâmplat în urmă cu exact 1700 de ani; convocat de Sfântul și Marele Împărat Constantin pentru a apăra pacea și unitatea Bisericii. Un împărat cu o viziune extraordinară, care, prin libertatea pe care a proclamat-o pentru Biserică în anul 313 prin Edictul de la Mediolanum, a deschis porțile încreștinării celui mai întins stat de la acea vreme, Imperiul Roman, fiind elementul civilizator principal pentru lumea întreagă. Pentru ce s-a întrunit acest sfânt sinod? Așa cum Se rugase Mântuitorul la Cina cea de Taină, pentru Pacea și Unitatea Bisericii, căci știa ce se va întâmpla, că vor veni lupi răpitori – despre care avertizase și Sfântul Pavel, când se întâlnește cu episcopii și preoții rânduiți de el în cetăți –, căutând să sfâșie pacea și unitatea turmei, adică a Bisericii, propovăduind învățături false care pun în pericol mântuirea credincioșilor. Prin credința în El, toți cei care credem cu adevărat primim ceea ce ne-a făgăduit, ce ni se amintește și acum prin pericopa evanghelică, viața cea veșnică. Pentru că scopul Venirii în lume a Fiului lui Dumnezeu este izbăvirea din robia păcatului, a morții și întunericului, pentru a ne duce spre viața cea veșnică, în Lumina Tatălui Ceresc.  De aceea, credința adevărată în Mântuitorul nostru ne garantează că suntem pe drumul cel bun înspre viața cea veșnică. Dar Cine este Mântuitorul Hristos? Fiul lui Dumnezeu Care S-a făcut Om, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat și Om adevărat. Mintea omului greu poate să pătrundă Tainele lui Dumnezeu, cum este Unul în Ființa Sa și Întreit în Persoane. Doar prin credință și prin descoperire omul a putut ajunge la această înțelegere teologică, înțelegerea Supremei Iubiri, Tatăl și Fiul și Sfântul Duh Care împreună lucrează în tot ceea ce Dumnezeu săvârșește. Căci Tatăl pe toate le face prin Fiul în Duhul Sfânt.”

Preasfinția Sa a mai vorbit despre caracterul caduc al minții omenești văduvite de harul lui Dumnezeu, arătând că, în istorie și astăzi, inteligența fără smerenie poate deveni un teren fertil pentru rătăcire, așa cum s-a întâmplat și în contextul tulbure care a impus convocarea Întâiului Sinod Ecumenic.

„Ce ne facem noi, oamenii, urmașii lui Adam și ai Evei, care, înstrăinându-ne de dragostea lui Dumnezeu, ajungem într-o lume căzută în care pierdem Lumina Divină. O recâștigăm prin lucrarea tainică a Duhului Sfânt, Care aduce din nou Lumina în viața noastră, începând cu Taina cea Mare a Sfântului Botez – numită în vechime și Luminarea. Luminarea se face numai prin Hristos, căci El este Lumina lumii. Numai prin Lumina Credinței mântuitoare, creștine, ortodoxe, ne apropiem de înțelesul tainelor, însă fără a putea să le pătrundem pe de-a-ntregul. Partea grea a vieții constă în aceea că omul, cu mintea lui căzută, are limitele lui de înțelegere. Oricât de departe am ajunge cu gândirea, cu filozofia, cu logica omenească, foarte putem rătăci dacă nu avem Lumina lui Dumnezeu. Unii dintre noi pot fi geniali, însă o inteligență sclipitoare nu este infailibilă. Acolo unde sunt multe darurile lui Dumnezeu, și ispitele sunt pe măsură. De aceea, inteligența noastră omenească fragilă, umbrită de duhul lumii, ne poate juca feste. Astfel apar câteodată în istorie pericolele prin lupii răpitori, pentru că da, diavolul este inteligent și, da, și mințile geniale pot să rătăcească. Oamenii sclipitori în inteligență dacă nu știu să se smerească și lasă fie și doar o portiță deschisă pentru mândrie, pentru orgoliu, pentru slava cea deșartă, este destul pentru diavol să intre și să pună stăpânire acolo, folosindu-se de orgoliu, de mândrie, de setea de dominare, de cele pe care le găsește deja în stare latentă. Atunci, în Biserică, încă de la începuturi, gândirile filozofice păgâne, în special gnosticismul – un sistem religios elaborat –, făcea ravagii, de pildă, în vestita cetate a Alexandriei Egiptului. Acolo a apărut și Arie, un preot învățat și inteligent, care propovăduia o învățătură greșită despre Domnul Iisus Hristos. Învățătura otrăvită a lui Arie a fost periculoasă nu doar pentru că frângea unitatea Bisericii, cum se întâmplă cu fiecare mișcare eretică sau schismatică, ci punea în pericol viața cea veșnică, mântuirea credincioșilor. Credința noastră, așadar, este mântuitoare și ne face accesibilă viața cea veșnică. Erezia ne pune în pericol mântuirea, de aceea Arie și cei asemenea nu pot fi niciodată reabilitați. În vremurile noastre, mai sunt unii care, orbiți de tot felul de noi ideologii, pun întrebări cu privire la așa-zise reabilitări. Iuda poate fi reabilitat? Nicidecum, s-a sinucis, însă ar fi fost posibil dacă se pocăia. Arie, care a stricat pacea Bisericii punând în pericol mântuirea credincioșilor? Nu poate fi reabilitat. Iertare este, câte vreme există pocăință și nu te joci cu viețile altora.”

Înțelegând cu prețuire cele petrecute la providențialul întâi sinod niceean, înțelegem că Sfinții Părinți nu ne-au lăsat doar definiții dogmatice, ci o veritabilă lecție de conștiință eclesială și mărturisire jertfelnică, care ne îndeamnă să le urmăm întocmai.

„În urmă cu 1700 a fost primul Sinod Ecumenic care ne-a învățat cum se păstrează unitatea și pacea Bisericii. Tot atunci s-a stabilit modalitatea de calcul a datei Sfintelor Paști. Astăzi este Duminica în care pe acei Sfinți Părinți îi serbăm, pe cei 318. Ce ne transmit ei nouă ca arc peste timp? Grija specială pe care ne-o pune la inimă neîncetat și Sfântul și Marele Pavel, grija episcopilor, preoților și a tuturor celor botezați pentru pacea și unitatea Bisericii, pentru a nu lăsa lupi răpitori să intre cu învățături străine, cu tulburare și dezbinare în Sfânta Biserică a lui Hristos, câștigată cu Scump Sângele Său.”

După încheierea Sfintei Liturghii, Părintele Călin-Dănuț Ioniță, Protopopul Oradiei, a rostit un cuvânt festiv, iar Părintele paroh Gabriel Pavel și-a exprimat gândurile de recunoștință față de Chiriarhul Oradiei și de mulțumire pentru frumoasa slujire arhierească din Duminica premergătoare prăznuirii Pogorârii Sfântului Duh.

Desigur, Ierarhul a adresat un cuvânt de binecuvântare și a mulțumit tuturor celor prezenți pentru bucuria de a fi împreună, întru unitatea credinței, unitatea păcii Duhului lui Hristos Domnul, felicitându-i pentru frumoasa aniversare și îndemnându-i pe toți credincioșii, în frunte cu păstorul lor sufletesc, să continue cu aceeași dăruire și statornicie lucrarea bineplăcută lui Dumnezeu pe care o săvârșesc în cadrul parohiei.

În cursul aceleiași zile, la Catedrala Episcopală din Oradea, Preasfințitul Părinte Sofronie a oficiat slujba de cununie pentru tinerii Raul Gordan și Denisa Lascău – președinta Asociației Studenților Creștini Ortodocși Români, filiala Oradea.

pr. Andi-Constantin Bacter