În Duminica Sfinților Români, cea de a doua după Pogorârea Sfântului Duh, 26 iunie 2022, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie în biserica voievodală a Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir din Parohia Tinăud, Protopopiatul Oradea. Lăcașul de cult al acestei enorii datează din anul 1659 și este ctitoria Domnitorului Constantin Șerban Basarab al Țării Românești (1654-1658), ctitorul Catedralei Patriarhale Sfinții Împărați Constantin și Elena din Capitală, care, la acea vreme, se afla în pribegie, alungat fiind de turci, cu concursul boierilor de la curte.

La Sfânta Liturghie s-a dat citire pericopei evanghelice de la Sfântul Apostol Matei, în care avem relatată chemarea la apostolat a primilor ucenici ai Domnului, Petru și Andrei, fiii lui Ioná, Iacov și Ioan ai lui Zevedeu (Matei 4, 18-23). Îndată după evocarea fragmentulu mateian, Ierarhul Oradiei Mari a rostit un cuvânt de folos duhovnicesc, aducând în atenția credincioșilor prezenți contribuția valoroasă pe care poporul român a adus-o și o aduce în plan spiritual întregii umanități, o notă aparte în concertul popoarelor lumii și un odor de mare preț așternut la picioarele Tronului Marelui Dumnezeu.

În debutul cuvântării, Preasfinția Sa a vorbit despre valoarea deosebită pe care o comportă Duminica Sfinților Români și despre binecuvântarea, greu de descris în cuvinte, de care se bucură neamul nostru datorită Sfinților pe care i-a odrăslit, aceștia fiind reprezentanții cei mai de seamă ai sufletului românesc înaintea lui Dumnezeu. Duminica de astăzi, iubiții mei, se numește și Duminica Sfinților Români, în care sunt cinstiți toți Sfinții pe care neamul nostru i-a odrăslit, dar și Sfinții din alte neamuri, care s-au nevoit sau au mărturisit, unii până la moarte martirică, pe Domnul Iisus Hristos în pământul țării noastre, în pământul locuit de înaintașii noștri, mai mult decât ceea ce avem configurat ca geografie în fruntariile României de acum. Practic, este vorba despre întreg arealul cultural și geografic locuit de români. Astăzi îi cinstim pe acești minunați Sfinți care au rodit în pământurile în care poporul nostru trăiește și a trăit dintotdeauna. Este o mare binecuvântare de la Dumnezeu, pentru fiecare popor creștin, de a avea Sfinți din propriul său neam. Cu atât mai mult resimțim noi binecuvântarea aceasta, cu cât poporul nostru s-a încreștinat deodată cu formarea sa. Noi nu am fost încreștinați printr-o decizie politică a unui conducător, a unui conducător de oști sau a unui împărat, rege sau voievod, ci poporul, pe măsură ce se forma, prin romanizarea dacilor și apoi prin așezarea celorlalte popoare, s-a și încreștinat prin predica Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat la apostolat, și prin predica misionarilor creștini care au venit împreună cu coloniștii romani. Coloniștii au venit, în special, din Palestina și din Siria, fiind deja creștini, și au propovăduit Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos cu râvnă apostolică pe pământul nostru strămoșesc. Astfel, ascultând predica apostolică și a misionarilor veniți la gurile Dunării, la Carpați, la Mare, în nordul și sudul Dunării, în întregul bazin carpatic, încetul cu încetul, înaintașii noștri s-au încreștinat și au apărut și primii Sfinți.

Asemenea semințelor cu bună roadă, așa a rodit jertfa și sângele Sfinților Români în întreg pământul țării noastre, fiecare colțișor de țară fiind binecuvântat și sfințit de genunchii, sudoarea, lacrimile și sângele lor. Pământul țării noastre nu duce lipsă de sânge martiric vărsat pe el, căci a fost sfințit cu sânge de martiri atât în Dobrogea, în Dacia Pontică sau Scythia Minor, unde a și propovăduit Sfântul Apostol Andrei, cât și în celelalte întinsuri ale pământului românesc, unde creștinii au fost uciși pentru credința lor în Domnul Iisus Hristos. De aceea, pământul nostru este străjuit de mormintele martirilor și de moaștele Sfinților, care se află în întreg întinsul țării locuit astăzi de noi. Lor li s-au adăugat martirii care au murit pentru credință în timpul năvălirilor barbare, martirii care au fost uciși pentru că au fost obligați să-și schimbe credința, mărturisitorii care au fost uciși în timpurile mai noi, ale comunismului ateu. Tuturor acestor martiri li s-au adăugat toți cei care au urmat Sfinților Apostoli, între aceștia numărându-se și Binecredincioșii Voievozi, dintre care mulți au suferit moarte martirică, cum cunoaștem pilda luminoasă a Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu, care luminează ca o făclie puternică atât pentru conducători, cât și pentru poporul binecredincios până la cea de a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos.

Ierarhul cetății orădene a mai accentuat vocația de străjuitori ai Europei creștine pe care poporul român și-a asumat-o prin voievozii dreptmăritori care au pus credința creștină, „legea strămoșească”, mai presus de orice alt deziderat. Mulți dintre voievozii noștri, cu râvnă apostolică, au propovăduit prin cuvânt și prin faptă Evanghelia, ridicând biserici, apărând credința creștină și Europa creștină de invaziile islamice și protejând de la pustiire și dispariție Patriarhiile Apostolice din Răsărit și salvând de la nimicire Muntele Athos. Căci, dragii mei, niciun alt popor n-a făcut atât bine cât au făcut românii prin Voievozii și Ierarhii lor, prin dregătorii și poporul din țările locuite de români. Stau mărturie până astăzi pomelnicele tuturor celor douăzeci de mari sfinte mănăstiri aghiorite, unde împărații de la Constantinopol, care au fost ctitori, numără doar câteva nume; pe când, apoi, pagini întregi sunt urmate de numele domnitorilor și doamnelor din Țările Române, pe care-i găsim zugrăviți și în chipuri votive, sau sculptați în basoreliefuri, în frescele care stau mărturie despre ctitoriile lor. Îi găsim acolo pe toți, cu numele, de la descălecătorii de țară până la străluciții și cunoscuții noștri domnitori despre care învățăm încă de la școală. Dacă Sfântul Munte al Athonului are rugăciune neîncetată de peste o mie de ani, aceasta se datorează în bună parte voievozilor noștri râvnitori, care au salvat și apărat curgerea lină a șirului rugăciunii pentru lumea întreagă.

 Episcopul Oradiei a evidențiat conștiința vie și asumată a domnitorilor români de înaintemergători și călăuzitori ai neamului pe cărarea cea dreaptă care duce în Împărăția lui Dumnezeu, această responsabilitate asumată reflectându-se în numele de Ioan (cunoscut și sub forma: „Io” sau „Ιω”), cu care debuta numele voievozilor. Poporul român a fost călăuzit sub râvna apostolică a domnitorilor noștri, care, nu întâmplător, și-au luat numele de Ioan înaintea numelui propriu-zis. Acest nume arăta dorința lor de a fi înaintemergători, la fel ca Sfântul Ioan Botezătorul, în poporul român, pregătind calea pentru propovăduirea Evangheliei Domnului nostru Iisus Hristos în pământul pe care Dumnezeu l-a dat spre conducere voievozilor noștri evlavioși și binecredincioși. Așa și apare, la Sfântul Munte de pildă, la Karakallou în pisanie, mărturia despre „Ioan Petru, Voievodul Moldovlahiei”, fiind vorba despre Ioan Petru Rareș, fiul lui Ioan Ștefan al III-lea cel Mare și Sfânt al Moldovei. De asemenea, în fresca de la Mănăstirea Dohiariu apare numele Voievodului Ioan Alexandru Lăpușneanu, Voievodul Moldovlahiei, împreună cu doamna sa, Ruxandra. Prin mărturia pe care acești voievozi o dau până la sfârșitul veacurilor, ei rămân pildă luminoasă pentru toți conducătorii poporului român! De aceea, ar fi bine ca toți cei chemați în autoritate, prin voia poporului exprimată în mod democratic, să vegheze asupra destinelor acestui popor din care facem parte și să ia aminte la pilda de sfințenie a voievozilor care ne-au condus mai dinainte.

 În încheiere, după ce le-a vorbit credincioșilor și despre mulțimea de ierarhi, preoți, cuvioși și binecredincioși din neamul nostru care s-au nevoit și au ajuns la măsura îndumnezeierii după har, i-a încurajat și i-a îndemnat să fie demni și să poarte cu vrednicie și însuflețire moștenirea sfântă a înaintașilor noștri, cu nimic mai prejos decât marile culturi și moșteniri spirituale ale lumii. Iubiții mei, Sfinții Români sunt adevăratele modele pentru viața noastră, nu „eroii” trecători ai zilelor noastre! Depinde de noi cât reușim să învățăm din lecția istoriei pentru a dăinui ca neam. Ar fi bine să ne rugăm lui Dumnezeu să ne dea înțelepciunea necesară pentru a fi vrednici de moștenirea culturală și spirituală vastă, lăsată de înaintași și să mergem cu fruntea sus în lume, peste tot! Și la Muntele Athos și în Rusia și în Ucraina și în America și în Europa, căci nu suntem mai prejos nici decât grecii, nici decât rușii, nici decât americanii și nici decât ceilalți europeni! Suntem pur și simplu ceea ce suntem noi, o notă aparte în concertul popoarelor lumii, cum fiecare popor este. Depinde de noi să nu fim o notă discordantă, cum sunt alții, fără să-i judecăm, deși și ei, astăzi, își serbează proprii lor Sfinți. Ar fi bine să învețe și ei, și noi, de la exemplul strălucitor al Sfinților din fiecare popor!

Dumnezeiasca Liturghie din această Duminică a găzduit și hirotonia întru preot a diaconului Sergiu-Ionuț Mintaș, căruia i-a fost încredințată spre păstorire comunitatea credincioșilor din Parohia Ferice, Protopopiatul Beiuș, precum și promovarea în treapta sacramentală a slujirii diaconești a tânărului teolog Dănuț-Alin Bozga, pe seama bisericii Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil din Parohia Tomnatec, Protopopiatul Oradea. De asemenea, la finele sfintei slujbe, ca o recunoaștere a meritelor deosebite din decursul slujirii preoțești, Chiriarhul locului a oferit distincția de iconom Părintelui paroh Laurențiu-Florin Brîndaș, hirotesindu-l.

La momentul chinonicului, Părintele Aurel-Simion Goga, Protopopul Oradiei, a rostit un cuvânt de bun venit Episcopului Oradiei, mulțumindu-i pentru aleasa purtare de grijă și binecuvântarea arhierească, și a prezentat succint istoria cu totul specială a bisericii parohiale, o veritabilă cetate de scăpare voievodală în ținuturile de graniță ale României.

La sfârșitul programului liturgic, preotul paroh a adus mulțumiri și laudă Preasfintei Treimi și Sfinților Români pentru bucuria sfântă a unei frumoase zile de sărbătoare pentru comunitatea credincioșilor din Tinăud, manifestându-și, deopotrivă, recunoștința față de Întâistătătorul Eparhiei Oradiei Mari pentru distincția acordată și pentru prezența sfințitoare și edificatoare în mijlocul enoriașilor tinăudeni. În semn de prețuire, preotul paroh a oferit Ierarhului un aranjament floral.

În cele ce au urmat, Preasfințitul Părinte Sofronie al Oradiei a ținut o alocuțiune festivă în care i-a felicitat pe credincioșii parohiei, în frunte cu părintele lor duhovnicesc, pentru frumoasa activitate duhovnicească, dar și administrativă, pe care o desfășoară, împodobind cum nu se poate mai frumos biserica voievodală a românilor ortodocși din Tinăud. Totodată, Ierarhul a subliniat frumusețea sărbătorii duminicale a Sfinților Români din anul acesta, aflându-se și slujind Sfânta Liturghie într-un lăcaș de închinare atât de special, înrudit prin ctitorul ei cu Catedrala Patriarhală din București, un arc peste vremuri apuse și peste teritorii îndepărtate al unității de credință și de neam.

Cu ocazia acestei vizite pastorale, Chiriarhul Oradiei Mari a binecuvântat și a inaugurat Școala catehetică „Lumină din Lumina Ta” a parohiei, prin intermediul căreia preotul paroh Laurențiu-Florin Brîndaș, cu sprijinul profesorilor din enorie, desfășoară numeroase activități cu caracter catehetic și cultural, contribuind la creșterea frumoasă, la umbra ocrotitoare a Bisericii, a celor peste cincizeci de copii și tineri înscriși.

O notă aparte a programului liturgic, desfășurat în prezența autorităților locale, a conducerii primăriei orașului Aleșd, dar și a numeroși credincioși, care au umplut până la refuz sfântul locaș și toată curtea bisericii voievodale, a fost îmbrăcarea cu demnitate de către mulți enoriași și închinători a costumului național specific Crișanei, unele piese vestimentare având o vechime de peste o sută de ani.

Arhid. Andi Constantin Bacter