În cea dintâi Duminică după sărbătoarea cea mare a Pogorârii Sfântului Duh, Biserica face prăznuirea solemnă a tuturor Sfinților, din toate timpurile și locurile,  această rânduială strămoșească arătându-ne în mod pedagogic care sunt cu adevărat roadele cele mai de seamă pe care Mângâietorul, Duhul Adevărului, le-a lăsat în urma sălășluirii în Biserica lui Hristos: Sfinții – casnicii și prietenii mult iubiți ai lui Dumnezeu.

În acest an, la Duminica Tuturor Sfinților, 19 iunie 2022, Chiriarhul cetății Oradiei Mari, Preasfințitul Părinte Sofronie, a oficiat Dumnezeiasca Liturghie în biserica închinată Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, Sfântului Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon și Sfântului Ierarh Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, din municipiul Oradea.

După citirea cuvântului evanghelic rânduit (Matei 10, 32-33; 37-38; 19, 27-30), Ierarhul locului a rostit îndătinatul cuvânt de folos duhovnicesc, în care le-a vorbit credincioșilor despre harul cincizecimic care înrâurește Biserica de la începuturile ei, dând naștere Sfinților, oameni ai lui Dumnezeu care strălucesc pe bolta și zidurile bisericilor și care ne îndeamnă și pe noi, cei de astăzi, la aceeași strălucire, la urmarea lui Hristos.

Episcopul Oradiei și-a început predica prin a explica legătura sensibilă care există între Duminica Rusaliilor și cea a Tuturor Sfinților, Sfinții fiind rezultatul vizibil și poate cel mai convingător al lucrării Duhului Sfânt în Biserica lui Hristos. Duminica Tuturor Sfinților este cea dintâi după Sfintele Rusalii, când facem pomenirea tuturor Sfinților, căci Sfinții sunt fructul cel mai scump al venirii în lume a Duhului Sfânt. Ei s-au umplut de Duhul Sfânt și Duhul lui Dumnezeu a lucrat fapte minunate prin ei, fiind proslăviți de Dumnezeu și preamăriți împreună cu Cel Care este cu adevărat Unul Sfânt și Unul Domn, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu înomenit, Modelul desăvârșit al sfințeniei pentru toți oamenii.

Cunoscând discreția cu care lucrează Dumnezeu în lume și gingășia sufletească pe care o au Sfinții, Sfinții Părinți ai Bisericii au rânduit ca în această Duminică să fie o prăznuire universală și cuprinzătoare a tuturor oamenilor care au trăit viață dreaptă și sfântă pe acest pământ, din cele mai străvechi timpuri și până în zilele noastre. În Duminica în care ne aflăm, și vreau să subliniez lucrul acesta, îi cinstim pe toți Sfinții. Pe cei cunoscuți, pentru care avem rezervate toate zilele din cursul anului bisericesc, pe care-i aflăm în calendare, Sinaxare și Viețile Sfinților, dar înaintea lui Dumnezeu sunt o mulțime de Sfinți pe care, încă, noi nu-i cunoaștem, pentru că nu ne-au fost descoperiți, însă binecunoscuți și proslăviți de Dumnezeu. Azi îi pomenim pe toți Sfinții, din toate neamurile și din toate generațiile, din toate locurile și timpurile, de la Răsărit și de la Apus, de la Miazăzi și de la Miazănoapte, până și pe cei de dinainte de Întruparea Cuvântului veșnic al lui Dumnezeu, Drepții Legii celei Vechi care au dorit să vadă mântuirea și pe care i-a scos din întuneric Mântuitorul prin Învierea Sa, de la Adam și Eva până la Sfântul Ioan Botezătorul, a cărui naștere o vom prăznui în curând. Astăzi îi pomenim, așadar, pe toți, fără nicio referire particulară, ci pe toți, împreună, în jurul lui Hristos în Împărăția cerurilor, pentru că soborul Sfinților și comuniunea de iubire a Sfinților constituie icoana deplină a Împărăției cerurilor.

Preasfinția Sa a mai evidențiat faptul că în această sărbătoare putem vedea și un prilej de bucurie personală, întrucât în arborele genealogic al fiecăruia dintre noi se regăsesc ramificații strămoșești cu totul aparte, rudenii care s-au adăugat cetelor de Sfinți ce se odihnesc în slava lui Dumnezeu și mijlocesc pentru noi înaintea Majestății divine, fără ca măcar să-i cunoaștem. În această mulțime mare de Sfinți ascunși în taina lui Dumnezeu, fără să știm, fără să conștientizăm lucrul acesta, se află mulți dintre moșii și strămoșii noștri. În neamul nostru de sub țărână sunt mulți Sfinți care se roagă pentru noi. De aceea, de multe ori în viață, când noi trecem prin încercări și ispite și cu ajutorul lui Dumnezeu ieșim biruitori în lupta cu șerpii și scorpiile, cu balaurii întunericului care caută să ne devasteze viața, un rol important îl au sfinții noștri moși și strămoși cu rugăciunile lor. Avem multe rugăciuni de la înaintașii noștri, de la părinții și bunicii noștri care s-au rugat aici, pe pământ, și se roagă și dincolo pentru noi, de la înaintașii noștri cu viață sfântă, care au postit mult, s-au rugat mult, s-au nevoit și au trăit în multă smerenie și umilințe, dar nu s-au lepădat de credință și nu și-au lăsat influențat cugetul sau viețuirea de curentele străine, de modele timpului sau de glasul puternicilor lumii.

De aceea, cunoscând viața minunată a Sfinților lui Dumnezeu, nu trebuie să ne rezumăm la cinstirea lor, ci trebuie să alergăm duhovnicește la ajutorul și rugăciunea puternică pe care aceștia o pot așterne înaintea lui Dumnezeu pentru noi. Înțelegem, prin urmare, de ce nu numai că suntem datori să-i cinstim pe Sfinți, ci mai ales să le cerem ajutorul în lupta și viața noastră de zi cu zi. Și, mai vârtos, să pășim cu multă evlavie în lumea pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu. Să avem grijă ce facem, unde mergem, cum călcăm, peste ce călcăm, pentru că pământul acesta este sfințit de jertfele înaintașilor. Nu numai pe câmpurile de bătălie sunt oseminte de Sfinți, ci peste tot în cimitire sunt și morminte ale Sfinților! Peste tot pe unde călcăm sunt ascunse sfinte moaște. Peste tot pe unde mergem, în lungul și latul pământului bătrânei Europe și al Orientului creștin, sunt tăinuite sfințenii numai de Dumnezeu cunoscute.

În încheiere, Chiriarhul Oradiei le-a reamintit credincioșilor că sfințenia nu este un orizont intangibil și nici o himeră mistică a celor „aleși”, ci este un țel, ba chiar starea naturală de a fi a creștinului. Așadar, dragii mei, este important să privim la exemplul luminos al Sfinților. Am venit astăzi la biserică nu doar să ne rugăm și să-i cinstim în mod formal, ci să privim la strălucirea netrecătoare a vieții lor, care nu vine de la ei, ci de la Dumnezeu, Cel minunat întru Sfinții Săi, Care strălucește cu putere dăruind viață veșnică tuturor celor care doresc să se unească cu El. Aceasta au făcut-o Sfinții, aceasta suntem chemați și noi să o facem câtă vreme mai viețuim pe pământ, chiar dacă nu suntem la măsura sfințeniei, chiar dacă nu suntem vrednici să ne numim sfinți, deși în memoria liturgică așa ne spunem noi înșine, cu nevrednicie. Căci ce altceva înseamnă apelul de dinainte de frângerea Trupului Domnului, când, la invitația diaconului, „Să luăm aminte!”, slujitorul principal proclamă și exclamă: „Sfintele Sfinților!” – Sfintele Taine ale lui Hristos care se cuvin Sfinților, adică creștinilor. Noi nu suntem sfinți, chiar dacă ne spunem sfinți, fără să fim conștienți că facem exercițiul acesta la fiecare Liturghie. Dar, deși suntem departe și nu suntem la măsura sfințeniei, ținta vieții fiecăruia dintre noi este sfințenia, iar nu amăgirile din lumea de aici, atât de trecătoare și înșelătoare!

La sfârșitul programului liturgic, Părintele Roman Pintea – preot pensionar, ctitor al bisericii parohiale și fost preot paroh al străvechii Catedrale Episcopale Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Velența Oradiei – a rostit un cuvânt de bun venit și de mulțumire Preasfințitului Părinte Sofronie pentru dragostea părintească și grija pe care o poartă față de clerul și poporul încredințați spre arhipăstorire.

În continuare, Chiriarhul locului a mulțumit pentru cuvintele de apreciere și pentru ziua deosebită de prăznuire a tuturor Sfinților pe care a sărbătorit-o dimpreună cu soborul slujitor și frumoasa comunitate parohială. De asemenea, Preasfinția Sa a urat tuturor tinerilor să se bucure de o vacanță de vară plăcută și binemeritată, iar celor care sunt în pragul susținerii examenului de Bacalaureat le-a dorit să aibă parte de mult succes și de recunoașterea muncii depuse în anii de studiu liceal.

Arhid. Andi Constantin Bacter