În cea dintâi Duminică după Mărețul Praznic al Pogorârii Sfântului Duh, Biserica Ortodoxă se bucură în mod solemn de îndeplinirea scopului Vieții Bisericii – atingerea sfințeniei, îndumnezeirea –, întrucât în Duminica Tuturor Sfinților celebrăm cetele nesfârșite de Sfinți, și pe fiecare în parte, pe care i-a zămislit Biserica prin lucrarea și rodirea în lume a harului Duhului Sfânt, actualizând chipul sfințeniei absolute lăsat nouă până la sfârșitul veacurilor de către Dumnezeu-Omul, Domnul Iisus Hristos.

La acest întâi popas duminical al Cincizecimii celei Noi, 30 iunie 2024, când în Biserică este serbat și Soborul Sfinților 12 Apostoli, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie în Parohia Valea Crișului, Protopopiatul Oradea, alături de un sobor de preoți și diaconi. La sfânta slujbă au luat parte bunii credincioși ai parohiei, autorități locale și județene, precum și profesori și elevi de la unul dintre cele mai bune licee din Bihor, Colegiul Național „Emanuil Gojdu” din Oradea, unde Părintele paroh Gheorghe-Nicolae Duluș-Gaboraș predă disciplina Religie.

Citirea pericopei evanghelice (Matei 10, 32-33; 37-38; 19, 27-30) ne-a readus în atenție exigențele și paradoxurile viețuirii creștine, realități duhovnicești pe care Sfinții lui Dumnezeu – fiecare în forma proprie, dar în matricea aceluiași fond lăuntric – le-au trăit și le-au asumat în mod deplin. După evocarea pasajului mateian, Episcopul meleagurilor bihorene a rostit un cuvânt de învățătură, în care le-a vorbit credincioșilor prezenți în număr mare despre întruparea sublimă a preceptelor evanghelice și a lucrării dumnezeiești a Duhului Sfânt în viețile Sfinților, cei care creionează prin viețuirea lor Icoana cea mai fidelă a Împărăției cerurilor.

Deschizând meditația duminicală, Ierarhul a subliniat faptul că sfințenia nu este ceva imposibil și deloc accesibil oamenilor, ci este chiar firea omului, iar mulțimea nesfârșită de Sfinți din calendarele și sinaxarele noastre, încă de la începuturi și până în zilele noastre, ne face să nu ne pierdem speranța, ci să fim încredințați de prezența lucrătoare și discretă a Duhului Sfânt în Biserică. În Sfânta noastră Biserică, cea dintâi Duminică după Pogorârea Duhului Sfânt este închinată rodului celui mai de preț al Lucrării Duhului Sfânt în lume și asupra oamenilor, sfințenia. Sfințenia, da, însă înțeleasă nu într-un mod abstract, ci cât se poate de concret: întrupată, sălășluită în oameni, în persoane umane, în Sfinți. Astăzi este Duminica Tuturor Sfinților, știuți și neștiuți. Calendarele și sinaxarele noastre sunt pline de Sfinți descoperiți prin Slava lui Dumnezeu, prin voia lui Dumnezeu și memoria poporului care le-a recunoscut sfințenia și care se bucură că prietenii lui Dumnezeu mijlocesc pentru noi, păcătoșii, cei care suntem încă în luptă pentru dobândirea sfințeniei la care Dumnezeu ne cheamă pe toți. Sunt și foarte mulți Sfinți necunoscuți, nedescoperiți, dar care, plini de harul și dragostea lui Dumnezeu, se roagă pentru noi și pentru lume. Acestor Sfinți, tuturor, și celor cunoscuți și celor necunoscuți, le este închinată Duminica de astăzi. Pentru că cea mai mare bucurie a lui Dumnezeu, în Ceruri, sunt, dragii mei, Sfinții! Nu degeaba, Tatăl Cel din Ceruri Îl trimite pe Fiul Său pe pământ, să vină să Se facă Om, Sfântul prin excelență și Începătorul Sfințeniei. Este Cuvântul veșnic al Tatălui, Care Se face Om și Care ia asupra Sa povara suferințelor, bolilor și neputințelor noastre, primind Moartea pentru noi, ca să omoare moartea noastră. Apoi, prin Înviere și Înălțarea la Ceruri, Domnul duce firea omenească, pe care Și-a luat-o din Fecioara Maria, în Slava Tatălui, îndumnezeită prin unirea cu firea cea dumnezeiască, pentru ca, prin Venirea Mângâietorului, Duhul Sfânt să-L facă prezent pe Hristos în viețile noastre. Toate acestea, pentru ca noi să fim chemați la înalta demnitate de a fi Sfinți, fiii lui Dumnezeu după har. Dumnezeu Se bucură de Unul-Născut Fiul Său, dar și de mulțimea fiilor Să, prin lucrarea tainică a Duhului Sfânt luând chip în tot cel ce se botează, crede, mărturisește, rezistă și se îmbracă cu Putere de Sus, dobândind sfințenia. Este bucuria maximă pentru Dumnezeu!

Deși entuziasmul de care ne umplem când realizăm cât de la îndemână ar trebui să ne fie sfințenia și cât de mult Se bucură Dumnezeu de cel care dorește și alege această cale, totuși, rapid, mai ales în zilele noastre, ne dăm seama cât de greu ne este să ne lepădăm de propriul egoism și de aspirațiile deșarte cu care duhul lumii ne seduce. Mai ales prin Sfântul Apostol Pavel, Dumnezeu ne-a descoperit că toți oamenii sunt chemați la mântuire, iar mântuirea înseamnă sfințenie. Cu toții suntem chemați să fim desăvârșiți! Bineînțeles, lupta este foarte grea. Bineînțeles, obstacolele sunt multiple! Capcanele, numeroase, la tot pasul! Răutățile ne înconjoară din toate părțile, iar duhurile necurate se folosesc de mulți slujitori în lumea aceasta și încearcă pe toate planurile să zădărnicească lucrarea de mântuire, pierzând, însă, din vedere că Dumnezeu este mai puternic chiar și atunci când Se arată foarte delicat. În gingășia lui Dumnezeu se ascunde Atotputernicia Sa! Înșelătoarele duhuri necurate cred că aparentul lor câștig de cauză i-ar îndreptăți ca să instaureze în lumea de aici dictatura întunericului. Dar Dumnezeu este mult mai puternic decât aceste duhuri demonice, însă care nu trebuie subestimate și care lucrează în lume, căutând să întoarcă sufletul omului, în special al creștinului, din calea ce duce la sfințenie. De aceea și lupta este acerbă! Este crâncenă, de multe ori! De aceea, suntem puși în temă și ni se atrage atenția! Sfântul Pavel ne spune: în lupta cu păcatul, nu v-ați luptat până la sânge! Asta nu înseamnă literal, să ajungem să ne dăm sângele. Deși sunt împrejurări în care, pentru mărturisirea credinței, fără compromis, pentru a nu se închina la dumnezeu străin, creștinii au primit moartea martirică, cum se întâmplă chiar și în zilele noastre, în regimurile devastatoare, islamice, sau acolo unde, ateismul militant, face ravagii. Martiriul este condiția de bază a Bisericii, pentru că prin credința lor, mărturisită chiar cu prețul vieții, Martirii arată că moartea nu mai are nicio putere; a biruit-o Moartea lui Hristos!

În îndemnul de final al cuvântării sale, Ierarhul Oradiei a descris comuniunea Sfinților din Ceruri ca fiind Icoana cea mai fidelă a Împărăției cerurilor, în dragostea lor reflectându-se Comuniunea de Dragoste a Preasfintei Treimi, singurele înălțimi pentru care merită osteneala tinderii. Duminica de astăzi, dragii mei, este sărbătoarea comuniunii apostolice! Comuniunea apostolică a Sfintei Biserici, a tuturor generațiilor de creștini! Nu suntem noi mai grozavi ca și cei de dinaintea noastră, ci suntem împreună cu ei, ba mai mult, ei sunt Sfinți, noi, încă păcătoși, încă ne luptăm. Nu avem noi, aici, certitudinea sfințeniei, în ce ne privește, dar privim cu admirație și speranță la prietenii noștri din Ceruri, Sfinții știuți și neștiuți, care mijlocesc pentru noi și așteaptă să ne adăugăm lor, în ceasul rânduit de Dumnezeu. Prietenii lui Dumnezeu, toți, împreună, sunt Icoana Cerului! Da, dragii mei, Cerurile au o icoană: Sfinții. Fiecare biserică împodobită cu chipurile Sfinților, pentru că putem să-i înfățișăm, cu chipurile transfigurate, „schimbate la față” cu harul lui Dumnezeu, toate bisericile sunt Icoane ale Cerului. O biserică goală este o biserică pustie. O biserică lipsită de icoane este o biserică sărăcită, golită, pustiită. Sigur, în acel loc, care își poate zice biserică, deși nu este, este o casă ca și oricare alta, ca o casă de spectacol, decentă, elegantă până într-un anumit punct, însă este lipsită de cel mai de preț dar al lui Dumnezeu, pe lângă frumusețea Cerului oglindită în iconografie și imnografie, Miezul adevăratei vieți veșnice și al arvunirii ei aici, pe pământ, Merindea pentru viața cea veșnică: Dumnezeiasca Euharistie, Trupul și Sângele Domnului, Dumnezeiasca Liturghie. Biserica ce nu are Euharistie nu este Biserică, iar Biserica fără Liturghie este o simplă sală, Biserica din care lipsește Trupul și Sângele Domnului este o ruină, chiar dacă ajunge să fie frumos vopsită în diferite culori. Biserica vie este Biserica în care Hristos nevăzut este prezent prin Duhul Sfânt. Cu toții suntem chemați, purtători de Hristos fiind încă din Taina Sfântului Botez, la sfințenie! Altfel spus, Duminica de astăzi ne amintește că Acolo este locul nostru, în Ceruri! Acolo este Patria noastră, acolo trebuie să ajungem! Nu să ne facem, aici pe pământ, fiecare, „zgârie nori”. Nu așa ajungem la înălțimi, ci prin zgârierea patimilor noastre, prin zgândărirea egoismului nostru, prin înfrângerea egoismului din noi, pentru ca Hristos să prindă Chip în viața noastră, înălțându-ne cu toată smerenia din inimi spre piscurile Împărăției cerurilor.

Slujirea arhierească a Sfintei Liturghii a inclus și slujba prohirisirii în treapta preoției a diaconului George-Rafael Cordoș, precum și a hirotesiei sale întru duhovnic de către Ierarhul Oradiei, urmând ca tânărul sacerdot să-i slujească pe credincioșii Parohiei Cărpinet, Protopopiatul Beiuș. De asemenea, Preasfinția Sa a oferit distincția de iconom Părintelui paroh prof. Nicolae-Gheorghe Duluș-Gaboraș, ca o recunoaștere a frumoasei și amplei activități pastoral-misionare, administrative și educaționale.

La finele programului liturgic, Părintele Aurel-Simion Goga, Protopopul Oradiei, a ținut un cuvânt festiv, iar preotul paroh a adresat un cuvânt de mulțumire și de recunoștință față de Ierarhul locului, dar și față de autoritățile civile și comunitatea bunilor credincioși încredințați spre păstorire. În semn de prețuire, Părintele paroh Nicolae-Gheorghe Duluș-Gaboraș i-a oferit Episcopului Oradiei un tablou pictat cu vechea biserică de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” a parohiei. Sfârșitul serbării bisericești a fost marcat de cuvântul de binecuvântare al Ierarhului Oradiei, care le-a mulțumit tuturor pentru atmosfera cordială, de familie, pe care au reușit să o creeze în biserică, felicitându-i pentru frumoasele costume populare îmbrăcate astăzi și pentru dragostea pe care o cultivă în sânul comunității parohiale.

În cele ce au urmat, Chiriarhul Oradiei, însoțit de protopopul locului și de părintele paroh, a vizitat biserica ortodoxă de lemn din parohie – monument istoric, datând din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea –, exemplar restaurată în anii din urmă, în cadrul căreia icoanele pictate pe pânză aplicată pe lemn, în frumoasa tradiție a picturii naive de factură transilvană, impresionează pe toți cei care trec pragul străvechiului lăcaș de închinare, o veritabilă oază de spiritualitate și cultură românească.

pr. Andi-Constantin Bacter