În Duminica a treizeci și treia după Rusalii, a Vameșului și a Fariseului, 17 februarie 2019, Întâistătătorul Episcopiei Oradiei, Preasfințitul Părinte Sofronie, a săvârșit Sfânta Liturghie arhierească în Catedrala Episcopală Învierea Domnului și Sfântul Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei din Oradea.

Spaţiul liturgic deosebit de generos al noii Catedrale Episcopale din Oradea a fost plin de credincioşi, care au venit să se înalţe sufleteşte prin participarea la Sfânta Liturghie, având marea binecuvântare de a se închina la racla din tezaurul catedralei în care se află părticele din sfintele moaşte ale Sfântului Ierarh Nicolae și ale Sfântului Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei.

După citirea pericopei evanghelice duminicale, de la Sfântul Evanghelist Luca, Preasfinţitul Părinte Episcop Sofronie a rostit o frumoasă predică în care a vorbit despre perioada specială a Triodului, ce începe în această zi, prin care debutează urcușul duhovnicesc spre luminatul praznic al Învierii Domnului, tâlcuind celor prezenţi învățămintele deosebit de bogate pentru viața sufletească a creștinului, ce se desprind din Pilda vameșului și a fariseului, spusă de Mântuitorului Iisus Hristos:

„Frumoasa pericopă evanghelică ce am ascultat-o, a vameșului și a fariseului, deschide, prin Duminica de astăzi, splendida perioadă a anului bisericesc numită a Triodului. Este Duminica a treizeci și treia după Rusalii, după numărul anilor pe care i-a trăit pe pământ Domnul nostru Iisus Hristos, ce marchează, așadar, în Sfânta Biserică, începutul Triodului, numit așa după cele trei cântări sau cele trei ode care se cântă în această perioadă.”

„Perioada de zece săptămâni a Triodului este împărțită într-o primă parte, de trei săptămâni, pregătitoare pentru Sfântul și Marele Post și apoi celelalte șapte săptămâni ale Sfântului și Marelui Post, dintre care primele șase săptămâni sunt cele patruzeci de zile ale Păresimilor, din latinescul «quadragesima» care înseamnă patruzeci, «sarakosti» în limba greacă, iar ultima săptămână, a Pătimirilor Mântuitorului Iisus Hristos, este săptămâna premergătoare Sfintei Învieri a Domnului Hristos.”

„Așadar, Triodul este o perioadă specială a anului bisericesc, o perioadă duhovnicească, o perioadă de mare încărcătură mistică și ascetică, o perioadă ce ne apropie, pe măsura credinței și a pregătirii fiecăruia, dar și prin efortul, asceza și pocăința întregii Biserici, de taina Sacrificiului Fiului lui Dumnezeu pentru noi și a Învierii Sale, început al învierii tuturor oamenilor. Este o perioadă în care suntem îndemnați de Sfânta Biserică să părăsim cele rele, răutățile, ura, vrajba și dezbinarea din lume, ce au pătruns și în noi, cei trăitori în această lume, să ne îndepărtăm de toată larma și zgomotul lumii și să ne apropiem de Dumnezeu, să ne retragem în cămara cea ascunsă a sufletului, unde să ne pocăim, să ne plângem păcatele și să cerem iertare de la Dumnezeu și, astfel, să ne înălțăm duhovnicește.”

„Pericopa evanghelică de astăzi a fost precedată de un fragment din cea de-a doua Epistolă către Timotei a Sfântului Apostol Pavel, scrisă în captivitatea sa de la Roma, mai înainte de martiriul Apostolului, în care avem un rezumat al vieții creștine și unde ni se arată că, de fapt, condiția de creștin în această lume este îngemănată, de multe ori, dacă nu cumva întotdeauna, cu prigoana. Pentru că suntem creștini, suntem prigoniți. Totodată, ni se descoperă în fragmentul din Apostol că, în vremurile din urmă, la fel ca și în timpurile Apostolului Pavel, în lume vor trăi, și vedem că trăiesc, mulți oameni care practică răutatea și care propovăduiesc ura. Împotriva acestora, a urii și a răutății, noi nu putem să așezăm decât îndelunga noastră răbdare creștinească, ce este chip al îndelungii răbdări a lui Dumnezeu față de noi, oamenii, cei mulți și păcătoși. Iar pe pământul fertil al îndelungii răbdări noi trebuie să așezăm rugăciunea, pe care o vom împreuna, la vremea cuvenită, cu postul, și, bineînțeles, cu milostenia pentru cei săraci și lipsiți.”

„În acest urcuș duhovnicesc ce ne stă înainte, vameșul, chip al smereniei, este un model pentru noi, în antiteză cu fariseul care vine și se mândrește și care este o imagine foarte clară și adevărată a aroganței lumii păcatului, ce este clădită pe egoism. Egoismul aduce toate patimile cele rele în viața omului. Egoismul aduce lăcomia, cu tot cortegiul de răutăți. Egoismul aduce orgoliul la treapta în care omul se consideră măsura tuturor lucrurilor, ca și când nu ar avea nevoie de Dumnezeu și fără a mai fi nevoie de semenul său, omul fiindu-și suficient sieși. Din păcate, o astfel de civilizație se clădește și în zilele noastre.”

„În antiteză cu fariseul este vameșul, care, deși este păcătos și tocmai pentru că este păcătos, dar conștientizează păcatul său, venindu-și în fire, Îi cere iertare lui Dumnezeu și, în smerenie desăvârșită și în ascuns, în taină, Îi cere să îl miluiască. Cei doi din pericopa evanghelică de astăzi, vameșul și fariseul, sunt chipuri pe care le întâlnim în viața de zi cu zi, dar mai mult decât atât, noi înșine, în viața noastră, suntem câteodată vameș, dorind să ne pocăim după pacatele săvârșite, sau feriseu, lăudându-ne cu virtuțile sau cu meritele pe care noi ne închipuim că le avem.”

„Așadar, pericopa evanghelică a vameșului și a fariseului este nu doar o lecție de viață, ci este și oglinda în care noi avem posibilitatea să ne vedem sufletul. Și ajunge să ne gândim bine cum ne comportăm în viața de zi cu zi, ca să înțelegem cine suntem de fapt: fariseul cel trufaș care se crede îndreptățit înaintea lui Dumnezeu, nefiind conștient de propria sa ipocrizie, sau vameșul cel smerit, care, înțelegând cât de păcătos este, Îi cere iertare lui Dumnezeu și mila Sa cea bogată.”

„Luând aminte la cuvintele mântuitoare ale Domnului nostru Iisus Hristos din Sfânta Evanghelie, Vă îndemnăm, iubiți credincioși, să înmulțiți dragostea și pacea în viața dumneavoastră, în familie, în lume, în tot ceea ce faceți, la locul de muncă și, mai ales, să nu lăsați să intre în viața dumneavoastră, în casă, acolo unde munciți și slujiți, răutatea, pizma, invidia, ura și dezechilibrul. Să vă încălziți mintea cu pacea lui Dumnezeu ce vine din rugăciune și, astfel, cu mintea smerită, să coborâți în cămara de taină a inimii voastre, pentru a vă întâlni cu Izvorul păcii și al nemuririi, cu Dumnezeu Tatăl și Fiul și Sfântul Duh.”

În cadrul Sfintei Liturghii, la momentele liturgice rânduite, Preasfințitul Părinte Sofronie a hirotonit pe diaconul Ionuț Iuliu Jolța întru preot misionar, pentru Protopopiatul Oradea, îmbisericit pe seama bisericii cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae din parohia Sânnicolau Român, Protopopiatul Oradea, iar pe teologul Ioan Vasile Horincar-Robotin întru diacon pe seama bisericii cu hramul Buna Vestire din Parohia Oșorhei, Protopopiatul Oradea. Noul preot hirotonit a primit și hirotesia întru duhovnic.