Cu prilejul celei de a treizeci și doua Duminici după Pogorârea Duhului Sfânt, 25 ianuarie 2026, la prăznuirea Sfântului Ierarh Grigorie Teologul, Arhiepiscopul Constantinopolului, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie pe Altarul bisericii de enorie a Parohiei Băile Felix, Protopopiatul Oradea.

În deschiderea cuvântării omiletice, rostite după evocarea liturgică a pasajului Duminicii lui Zaheu (Luca 19, 1-10), Ierarhul a tâlcuit pentru cei prezenți cum a fost posibilă mântuirea vameșului Zaheu și a întregii sale case, nu ca o „întâmplare norocoasă” sau datorită cuvintelor convingătoare ale funcționarului din Ierihon, ci ca o pecetluire a Fiului lui Dumnezeu, în văzul tuturor, a unei inimi deschise pentru a-L întâlni și pregătite pentru a-L primi:

„Duminica de astăzi ne amintește de întâlnirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos cu Zaheu, cu unul dintre noi, cu un om la fel ca noi. Un om socotit păcătos de ceilalți oameni, așa cum noi ne considerăm unii pe alții – și mai puțin pe noi înșine, deși așa ar trebui –, care însă, știind că vine Iisus, merge să-L vadă. Întâlnirea cu El este revelatoare și mântuitoare: revelatoare, pentru că i se descoperă prin lucrarea Duhului Sfânt Cine este Iisus, Cel pe Care vrea să Îl vadă; și mântuitoare, pentru că se întâlnește cu Mântuitorul, Care vine înspre el și dorește să intre în casa lui. Intră în casa lui Zaheu, căruia i se schimbă viața prin întâlnirea cu Fiul lui Dumnezeu Înomenit. De atunci, viața lui se transformă radical. Cum? Renunță la jumătate din averea sa, pentru ca să o dea săracilor, iar din ce îi rămâne, dacă cineva socotește că i-a făcut vreo nedreptate strângând taxe și impozite – căci asta fac vameșii –, va da înapoi împătrit. Mântuirea este darul lui Dumnezeu, însă ea vine acolo unde este sufletul deschis. Iar Zaheu asta avea, avea sufletul deschis pentru ca să primească vizita lui Dumnezeu. Prezența prealabilă a lui Dumnezeu în viața lui este cea care îi aduce mântuirea. Mântuirea nu vine ca rezultat al promisiunilor sale, ci vine ca un dar, care îi schimbă viața, iar promisiunile și tot ceea ce urmează să facă sunt efectul întâlnirii mântuitoare cu Dumnezeu – Lumina lumii, Calea spre mântuire și Adevărul Care descoperă sensul vieții. Astfel se deschide drumul spre moștenirea Vieții. De unde înțelegem cât se poate de limpede: întâlnirea cu Fiul lui Dumnezeu are puterea extraordinară de a transforma viețile noastre.”

Surprinzătoarea stare de veghe a lui Zaheu, pregătit pentru a-L primi pe Fiul lui Dumnezeu în „casa” și viața sa, este un îndemn simbolic așezat în inima fiecărui creștin acum, la vremea potrivită, pentru „plugărirea lăuntrică” a pământului netocmit și gol din răstimpul liturgic care urmează, al Triodului ce gătește calea omului pentru Întâlnirea mântuitoare cu Hristos Cel Răstignit și Înviat:

„Duminica lui Zaheu vameșul ne pregătește pentru perioada în care urmează să intrăm. Este o perioadă de transformare a vieții noastre, care este un veritabil memento al întregii istorii a umanității – perioada Triodului, care începe cu Duminica viitoare, a treizeci și treia după Rusalii, a vameșului și fariseului. Este o perioadă în care recapitulăm istoria umanității înstrăinate de Dumnezeu, de la Adam cel căzut și izgonit din Rai împreună cu Eva – pentru că nu au făcut ascultare de Dumnezeu și au vrut să cunoască binele și răul –  până la ultimul care se va naște din femeie. Este întreaga istorie zbuciumată și sângeroasă a umanității păcătoase, în mijlocul căreia, în inima istoriei, coboară Fiul lui Dumnezeu ca să-L mântuiască pe om. Perioada Triodului ne pregătește pentru taina transformării noastre prin Moartea pe Cruce, prin Sacrificiul Mielului lui Dumnezeu prin Care suntem curățiți și izbăviți, și Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, Care ne dăruiește Viața cea veșnică, Renașterea. Asta este adevărata renaștere! Cea spre Viața cea veșnică. Nașterea din moarte. Aceasta este Învierea, Mântuirea pe care o aduce în dar Fiul lui Dumnezeu! De aceea, perioada Triodului, în care vom intra, ne arată tot zbuciumul umanității aflate în căutarea lui Dumnezeu și faptul că Dumnezeu întotdeauna a fost și este prezent, purtându-ne de grijă! Numai că, în momentul central al istoriei, lucrurile se schimbă, pentru că Dumnezeu Însuși, Fiul lui Dumnezeu, vine și Se face Om. Pentru că Dumnezeu, atunci când ne-a creat, în Sfatul Sfintei Treimi – pentru că Dumnezeu este Unul în Ființa Sa, dar întreit în Persoane: Tatăl și Fiul și Sfântul Duh – a spus: «să facem om după Chipul și Asemănarea Noastră» Dumnezeu nu a spus «să fac om», ci «să facem om» Iar Tatăl lucrează prin Fiul, în Duhul Sfânt. Fiul este Chipul Ipostasului Tatălui, ceea ce înseamnă că după Chipul Său am fost creați. De aceea, Fiul lui Dumnezeu este Cel Care Se face Om. Se face Om, însă ceea ce face, face pentru noi! Iar ca noi să primim Taina mântuitoare a Lucrării Sale, vine Duhul Sfânt Mângâietorul Care face prezentă Viața lui Dumnezeu în noi, adică mântuirea adusă de Iisus Hristos în viețile noastre.”

În gândul conclusiv rostit în încheiere, Preasfinția Sa i-a invitat pe credincioși să-și cerceteze fiecare adâncul minții și cămara inimii, unde, încă din Taina Sfântului Botez, Hristos Își are zidită casa în care, „astăzi”, vrea „să facă mântuire”:

„Domnul Iisus Hristos i-a spus lui Zaheu vameșul «astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia», însă noi încă din Taina Sfântului Botez am primit acest dar! Iar acum, în Duminica vameșului Zaheu, suntem chemați să înțelegem că Dumnezeu ne spune în adâncul sufletului nostru, în «casa» sufletului nostru, că El este acolo deja! Ne vizitează. Să-L lăsăm să ne schimbe viața! El ne descoperă viața așa cum este. Nu trebuie să ne temem, ci doar să ne oprim din a mai face nedreptate. Și dacă am mai nedreptățit pe cineva, să întoarcem împătrit! Și averea dobândită așa cum nu e cazul trebuie împărțită. Pentru că Lumina lui Dumnezeu lucrează în viața noastră, iar Adevărul lui Dumnezeu nu poate fi înșelat de «jongleriile» noastre, ale oamenilor. Industriile financiare sau de orice alt fel fac asta, înstrăinate de Dumnezeu fiind și guvernate de mintea căzută a omului care vede bunăstarea aici și acum, uitând că toată bunăstarea sfârșește odată cu piatra funerară, cu mormântul. Dar Adevărul lui Dumnezeu aduce viața, Viața cea veșnică, mântuitoare! Și dacă noi Îl primim, ne spune: «astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia!» Marea taină a mântuirii se lucrează, dragii mei, din darul Duhului Sfânt în viețile noastre, pentru că tot ceea ce face și a făcut Mântuitorul este pentru salvarea noastră, pentru Viața noastră veșnică. Și atunci când Dumnezeu intră în viața omului, nu mai avem nevoie de nimic! Pentru că Dumnezeu e deasupra tuturor și tot ceea ce este în lumea de aici, de fapt, Îi aparține. Noi înșine Îi aparținem. Astfel, să luăm aminte la pilda vameșului Zaheu, noi toți, frații lui în umanitate, «Zaheii» de astăzi! El era mic de statură, însă noi suntem cu toții, sufletește, mici de statură, chiar dacă ne credem mari. Suntem niște făpturi mărunte, dar pe care Dumnezeu le iubește! E nevoie doar de puțină bunăvoință pentru ca să-L lași pe Dumnezeu să intre în viața ta. Odată ce a intrat, să lăsăm Lumina Lui să strălucească! Nu interesele noastre, nu răutățile lumii! Nu ajută la nimic.”

La momentul ecteniei pentru cei adormiți, Episcopul Oradiei a înălțat rugăciuni și cereri pentru odihna și mântuirea sufletului ilustrului înaintaș în scaunul vlădicesc al Oradiei, pentru cel dintâi Chiriarh al restatornicitei rparhii bihorene, Episcopul-ctitor Roman Ciorogariu, de la a cărui mutare la cele veșnice s-au împlinit săptămâna aceasta, la 21 ianuarie, 90 de ani.

De asemenea, Sfânta Liturghie arhierească a găzduit și hirotonia întru preot a diaconului Flaviu-Marius Fraiu, urmând să călăuzească obștea credincioșilor din Parohia Șebiș, Protopopiatul Beiuș.

Finalul programului liturgic a fost marcat de cuvântările festive, debutând cu alocțiunea Părintelui Călin-Dănuț Ioniță, Protopopul Oradiei, urmată de cea a Părintelui paroh Vasile-Marius Bara, care a mulțumit Chiriarhului locului pentru slujirea arhierească și cuvântul de folos duhovnicesc oferite în dar comunității euharistice încredințate spre păstorire, aflată la fericit ceas aniversar – 15 ani de la sfințirea și așezarea pietrei fundamentale a sfântului lăcaș de către Preasfinția Sa. În semn de prețuire, preotul paroh a oferit în dar Ierarhului o icoană a Mântuitorului Iisus Hristos.

Mulțumind, Episcopul Oradiei a adresat un cuvânt de binecuvântare, readucând în atenția credincioșilor mesajul central al pasajului evanghelic de astăzi, privitor la taina întâlnirii personale, a fiecăruia dintre noi, cu Însuși Domnul Iisus Hristos, Care ne caută mereu și ne găsește numai atunci când și noi Îl căutăm din toată inima. De aceea, „goana după vânt” și ambițiile noastre lumești trebuie să fie „măturate” de conștiința sănătoasă a creștinului, conștientizând cât de mult ne iubește Dumnezeu și arătând aceasta lumii întregi, care, numai privind la noi – cei îndestulați de recunoștința sinceră față de darurile primite de la El –, să-L poată descoperi chiar pe Dăruitor.

pr. Andi-Constantin Bacter