Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, în cea de a douăzeci și treia Duminică după Cincizecime, 22 octombrie 2023, s-a aflat în mijlocul comunității dreptmăritoare din satul bihorean Mihai Bravu, unde a oficiat Dumnezeiasca Liturghie în sobor de preoți și diaconi pe altarul bisericii parohiale închinate Sfinților Împărați Constantin și Elena.

Citirea pericopei evanghelice a avut în vedere relatarea din perspectiva lucană a Vindecării demonizatului din ținutul Gherghesenilor (Luca 8, 26-39). Îndată după lectura pasajului duminical, Chiriarhul cetății Oradiei Mari a ținut un cuvânt de folos duhovnicesc, în care le-a vorbit credincioșilor despre dramatismul aparte al acestei minuni, datorat nu doar prezenței demonice desfiguratoare, ci mai ales răspunsului nebunesc al oamenilor care-I cer Fiului lui Dumnezeu să părăsească pământurile lor.

În incipitul predicii, Preasfinția Sa a accentuat faptul că descoperirea Sfintelor Scripturi, culminând cu Întruparea Domnului Hristos, ne atenționează cât se poate de limpede cu privire la existența indiscutabilă a duhurilor necurate și la intențiile malefice ale acestora, cu care suntem nevoiți să ne confruntăm ca oameni și, cu atât mai mult, ca următori ai lui Hristos. Noi trebuie să înțelegem foarte bine că în lumea în care trăim nu putem face abstracție de prezența duhurilor necurate. Ele sunt în lume, există. Una dintre înșelătoriile mari ale diavolului este ca lumea să ajungă să creadă că diavolul nu ar exista, ca să își poată face lucrarea nefastă, malefică, să își poată împlini răutatea. Acolo unde vedem că în lume cineva dorește să facă rău cuiva, acolo este lucrarea drăcească și s-a căzut în robia diavolului. Atunci când demonii pun stăpânire pe om, nu doar că îl desfigurează, în mod alegoric vorbind, ci este o concretă și înfricoșătoare distrugere a chipului uman. Ne este descrisă înfățișarea cutremurătoare a demonizatului aflat în posesiune de ani de zile: nu se mai îmbrăca în haine, locuia în morminte, era prins și încătușat, dar avea o forță, care nu era omenească, încât rupea cătușele și lanțurile în care era prins; își făcea lui rău și înspăimânta lumea, împrăștiind răutate și spaimă.

Cunoscând realitatea și rațiunile existenței polului opus, ajungem să înțelegem și felul în care diavolul lucrează în lume, maimuțărindu-L prin îngăduita lui putere îngerească pe Dumnezeu, oferind omului imanența unei slave lumești ca alternativă pentru transcendența Slavei dumnezeiești, orientându-l dinspre chip și asemănare, spre desfigurare și depersonalizare, dinspre Lumina divină necreată spre lumina reflectoarelor gloriei mundane. Diavolul nu își răsplătește slugile, ci le chinuie. Uitați-vă ce se întâmplă în zilele noastre, când, după exemplul nefast din cultura umanității, al mitului doctorului Faust, mulți dintre cei care doresc să strălucească în fața lumii – vorbesc de cei considerați, din păcate, de bieții copii și tineri drept modele de viață, starurile de cinema de la Hollywood, cei care strălucesc în muzică, cântăreți faimoși –, ca să se bucure de faimă și de bani, fac pact cu necuratul; își vând sufletele și semnează pactul cu sângele lor. Aceștia au ajuns să fie exemple pentru generațiile de astăzi! Dar dacă citiți povestea vieții lor, e atât de multă suferință, amărăciune, în pofida faptului că banii nu lipsesc, faima e prezentă, strălucirea calpă a lumii e acolo, dar și nefericirea e la ea acasă. Așa este când omul face pact cu diavolul. Să nu se aștepte la pace și bucurie! Faimă, da; bani, da! Dar acestea nu aduc fericirea. Și toate aceste biete făpturi ajung să fie neîmpliniți și mulți sfârșesc în nebunii, ajungând în grave suferințe psihice. Nu degeaba depresia este una dintre bolile secolului, o dovadă clară a lucrării în lume a duhurilor necurate și a secularizării care a pătruns în sufletele noastre. Cine caută o astfel de slavă a lumii, o poate primi, dar de la diavolul. Și asta vine cu o notă de plată: dispariția totală a fericirii celei adevărate.

În sfârșit, Ierarhul a concluzionat că pericopa de astăzi este o radiografie tranșantă a lumii în care trăim, care continuă să iubească mai mult întunericul decât lumina, însă nu trebuie uitat că este lumea cea „bună foarte” în care creștinul trebuie să se străduiască să fie și să rămână lumina lumii și sarea pământului, singurul mod în care cu adevărat obținem biruința în războiul nevăzut. După ce că erau înfricoșați de omul demonizat, când îl văd pe acesta vindecat și cu ce preț, se înfricoșează și mai mult. Și ce cer? Îi cer lui Hristos Iisus, Fiului lui Dumnezeu, să plece din mijlocul lor. Vă închipuiți ce dramă! Dar, dragii mei, aceasta este drama lumii noastre! De aceea am început prin cuvintele că evanghelia de astăzi este una dintre cele mai pline de dramatism. Nu doar pentru faptul că este cutremurător ce s-a întâmplat și e urâtă și grea și cruntă lucrarea diavolilor în lume, ci dramatismul vine cu adevărat din aceea că pericopa evanghelică este o radiografie a lumii noastre. Dacă ar fi investigată duhovnicește lumea, așa cum ne investigăm noi din punct de vedere medical, așa ar arăta lumea noastră. Bolnavă, de multe ori stăpânită de duhurile necurate. Dar este o lume în care Dumnezeu cu dragostea Lui lucrează. Și, totuși, oamenii aleg să-I ceară lui Dumnezeu să plece din mijlocul lor. Prin tot ceea ce se întâmplă în zilele noastre, prin atacul crunt, inclusiv dinăuntru, asupra Bisericii, de fapt este un atac la adresa Mântuitorului Iisus Hristos – Capul și Mirele, Cel Care nevăzut Își conduce Biserica. Ținta este Hristos Cel Euharistic, Trupul și Sângele Domnului cu Care toți ne împărtășim. Ținta este comunitatea celor botezați, pentru că, dragii mei, demonii se tem de noi, de creștini! Pentru că, din darul lui Dumnezeu, avem o mare putere, aceea de a porunci diavolilor să plece, iar ei se înspăimântă, știind unde vor ajunge. De aceea ne și chinuie, ne asaltează și ne asediază. Dar Biserica lui Hristos continuă să facă lucruri bune, lucrarea Sa mântuitoare și să răspândească Binele, binecuvântând și aducând vindecare în viețile oamenilor, inclusiv vindecări de posesiune demonică, iar cei ajutați și tămăduiți nu se opresc să mărturisească cât de mult bine ne face nouă Dumnezeu.

Răspunsurile la dumnezeiasca slujbă au fost oferite de corul de fete de la Parohia Ciuhoi, Protopopiatul Marghita, dirijat de către doamna Ioana Roman, sora preotului paroh Emanuel Ianc.

La sfârșitul programului liturgic, Părintele Călin-Gheorghe Cotrău, Protopopul Marghitei, a rostit o alocuțiune festivă, iar Părintele paroh Emanuel Ianc a mulțumit Ierarhului Oradiei pentru bucuria de a-l avea ca oaspete de seamă în mijlocul comunității încredințate spre păstorire, pentru binecuvântarea arhierească și cuvântul ziditor de suflete. În încheiere, Preasfințitul Părinte Sofronie a ținut o cuvântare ocazională, adresând gânduri frumoase și urări de bine preotului paroh și bunilor credincioși din Parohia Mihai Bravu.

La finele vizitei pastorale în enoria care viețuiește într-o enclavă etnică a eparhiei, în mijlocul unei comunități majoritare de altă apartenență culturală, arhiereul locului s-a oprit la ruinele vechii biserici ortodoxe, distrusă în timpul ocupației străine, deodată cu expulzarea întregii comunități românești dreptmăritoare, dar și la noua și monumentala biserică din cimitir, aflată în faza finală a construcției, admirând hărnicia sătenilor și întreținându-se cordial cu aceștia și cu copii lor, pe ulițele satului românesc, oază de liniște într-o mare agitată de valurile lumii.