În a cincea duminică din Postul Paștilor, la biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din parohia Roșia, protopopiatul Beiuș, s-a desfășurat, în cadrul proiectului județean Păstrătorii tradiției, Festivalul de pricesne „Cântați Domnului cântare nouă”, ediția a XII-a.

Sub patronajul Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, cu binecuvântarea  Preasfințitului Părinte Episcop Sofronie, Școala Gimnazială Nr.1 Roșia, în parteneriat cu Inspectoratul Școlar Județean Bihor , Protopopiatul Ortodox Român Beiuş, Parohia Ortodoxă Roșia și Primăria Comunei Roșia, s-a organizat Festivalul de pricesne „CÂNTAŢI DOMNULUI CÂNTARE NOUĂ”, activitate din cadrul proiectului educativ „Păstrătorii tradiţiei”. S-au prezentat în fața sfântului altar și au cântat în costume tradiționale 20 de grupuri aparținând partenerilor implicați și 23 de soliști vocali.

 Au interpretat pricesne grupurile de la: Şcoala Gimnazială Nr.1 Roşia, Şcoala Gimnazială Nr.1 Bulz, Liceul Tehnologic nr. 1 Dobrești, Şcoala Gimnazială Nr.1 Răbăgani, Şcoala Generală Nicolae Popoviciu Beiuş, Şcoala Gimnazială Nr.1 Finiş, Şcoala Gimnazială Nr.1 Tărcaia, Şcoala Gimnazială Nr.1Butești, Şcoala Gimnazială Nr.1 Căbeşti, Liceul Pedagogic Nicolae Bolcaş Beiuş, Școala Gimnazială Nr. 1 Lazuri de Beiuș, Ansamblul Codrenii Bihorului- Roşia, Grupul Permanenţe, Școala Gimnazială Nr.1 Urviș de Beiuș, Școala Gimnazială Nr.1 Drăgănești, Școala Gimnazială Nr.1 Buntești, Liceul de Arte Oradea. Interpretările corale au alternat cu cele 23 de interpretări ale soliștilor: Rafiala Bărbos, Oana Berdie, Andreea Oprea, Ariana Borza, Maria Secan, Lorena Ianța, Ioana Pogana, Daniela Rada, Mariana Tomele, Emilia Pupe, Andra Sabău, Maria Sferle, Alexandra Brădău, Mihail Straca, Denisa Ușvat, Filip Lezeu, Claudiu Sălăjan, Georgiana Brădău, Florina Hahău și alții.

Coordonatorii proiectului, prof. Valentina Silaghi, prof. Maria Ujoc, prof. Irina Ușvat și prof. Florentin Ciuhandu, ajutați de autoritățile locale, au primit peste 300 de elevi și 50 de cadre didactice implicate în buna desfășurare a festivalului.

Ajuns la cea de-a XII-a ediție am dus mai departe tradiția și obiceiurile lăsate de înaintașii noștri și din dorința de a nu ne uita neamul, credința și educația oferită de aceaștia ne-am bucurat de frumoasele versuri interpretate cu emoții atât de cei mici cât și de cei mari. În deschidere am avut bucuria de a fi în mijlocul nostru doamna Rafila Bărbos, un adevărat ambasador al spiritualității românești ce a reușit să ne apropie de Dumnezeu și de ceea ce este autentic. Bucuria de a fi împreună în casa lui Dumnezeu a fost simțită și atunci când copilașii de la grădinițe, de la școlile primare, de la școlile gimnaziale și liceele partenere au adus cântarea lor ca dar în fața Domnului și a celor prezenți. Cu toate că am trecut prin doi ani de pandemie ce ne-a împiedicat desfășurarea festivalului, am reușit să păstrăm o continuitate a tot ceea ce a fost frumos.  

  În cuvântul deschidere directorul festivalului prof. Valentina Silghi, directorul Școlii Gimnaziale Nr.1  Roșia, a mulțumit participanților pentru disponibilitatea de fi ptrezenți la această activitate, remarcând de asemenea că interesul față de acest festival a crescut anual, fapt dovedit prin numărul de participanți, dar și diversitatea partenerilor.

Preotul Paroh Dorel Haiduc și-a exprimta bucuria de a găzdui pentru al doisprezecelea an consecutiv festivalul de pricesne, apreciind colaborarea cu unitatea de învățământ și Primăria Roșia.

Comunicarea între oameni facilitează cunoaşterea reciprocă şi, sub imboldul iubirii împărtăşite, realizează starea de comuniune interpersonală, propedeutică a comuniunii dintre Persoanele Sfintei Treimi. Când cuvintele nu au forţa necesară pentru a revela interiorul persoanei, tainele adâncului sufletesc se exteriorizează, fără a se consuma prin cântare. „Muzica defineşte omul în ce are el mai adânc şi mai intim, dezgolind taina spiritului până la a-l sensibiliza. Ea este fondul sonor al profunzimilor existenţei. Ea înregistrează cu cea mai ascuţită acurateţe şi fineţe orişice înălţime şi adâncime a Armoniei Vieţii, dar şi cea mai mică discordanţă a ei”^[1]

Priceasna se cântă de regulă în cadrul Sfintei Liturghii când are loc împărtășirea preotului sau a credincioșilor, adică în momentul în care omul se unește cu Dumnezeu în cel mai înalt grad.   Priceasna sau cântarea religioasă este un mod de manifestare a gândurilor, trăirilor și învățăturilor Bisericii. Prin cântec omul din toate timpurile și-a manifestat trăirile asemânându-se cu îngerii din cer care aduc slavă lui Dumnezeu - precum în cer  așa și pe pământ. Cântarea este foarte folosită în manifestarea cultului religios, când toți devin una, renunțându-se la egoism, când împreună cu Hristos și semenii trăim în comuniune.

Cântarea bisericească are menirea de a-i uni pe cedincioși și de a practica virtuțile creștine precum: dragostea, nădejdea, credința, bunătatea, iubirea, iertarea, milostenia, blândețea, curajul, dreptatea, îndemnând la fapte bune și vorbire cu Dumnezeu, adică de a-L urma pe Dumnezeu. Prin armonia din cântarea bisericească  sufletele noastre se unesc cu cerul, devin toate una în comuniunea liturgică. În cartea lui Iov ni se vorbește despre participarea universului la cântare ,,stelele dimineții cântau laolaltă cu îngerii” (Iov 38, 7). Efectul terapeutic și catartic al muzicii este evidențiat de cântarea lui David, când lui Saul îi era mai ușor și mai bine și duhul cel rău se depărta de la el (1 Regi 15, 23). Psalmii lui David au fost și sunt folosiți în cultul bisericii. Hristos când a fost cu ucenicii după Cina cea de taină au cântat laude și după accea au ieșit pe muntele Măslinilor. 

Potrivit îndemnului paulin din Efeseni 5, 19: „Vorbiţi între voi în psalmi şi în laude şi cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând Domnului în inimile voastre” şi celui din Coloseni 3, 16: „Cântaţi în inimile voastre lui Dumnezeu, mulţumindu-I în psalmi, în laude şi cântări duhovniceşti”, creştinii veacului apostolic îşi manifestau bucuria credinţei în Hristos rugându-se şi mai ales cântând, atât din Psalmii Vechiului Testament, cât şi din noile lor creaţii imnice.

Părintele Dumitru Stăniloae precizează că slăvirea cu o gură se realizează numai prin cântare prin care, fără a se anula persoana, se trăieşte o simfonie, o intercomunicare. Acest îndemn îl întâlnim la Sfânta Liturghie: „cu o inimă şi cu o gură”, fiind o actualizare a cuvântului scripturistic: „Iar Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă dea vouă a gândi la fel unii pentru alţii, după Iisus Hristos, pentru ca toţi laolaltă şi cu o singură gură să slăviţi pe Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos” (Romani 15, 5-6). Prin pricesne dobândim și o educația religioasă, descoperind drumul către Dumnezeu.