Praznicul împărătesc al Schimbării la Față a Domnului nostru Iisus Hristos din acest an, vineri, 6 august 2021, după obiceiul locului, l-a avut pe Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, în mijlocul obștii și pelerinilor Mănăstirii Izbuc, slujind Dumnezeiasca Liturghie dimpreună cu un frumos sobor de preoți și diaconi, în altarul de vară amenajat la umbra noului catholicon al așezământului călugăresc din Munții Codru Moma.

La Mănăstirea Izbuc, sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului a început încă din ajunul acesteia, debutând prin îndătinata slujbă de priveghere, continuată cu procesiunea la izvorul tămăduitor al Maicii Domnului, unde s-au rostit frumoase rugăciuni și s-au cântat pricesne închinate Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, urmând apoi slujba Paraclisului Maicii Domnului, Taina Sfântului Maslu și culminând cu Dumnezeiasca Liturghie de la miezul nopții, unde sutele de pelerini au putut să-și înalțe rugăciunile de laudă, de mulțumire și de cerere către Preamilostivul Dumnezeu.

Preasfințitul Părinte Episcop Sofronie al Oradiei a săvârșit Sfânta Liturghie arhierească în dimineața zilei de 6 august. Îndată după citirea pericopei evanghelice din cadrul Liturghiei din însăși ziua praznicului, care ne ilustrează evenimentul revelator al Schimbării la Față a Domnului în relatarea Sfântului Apostol și Evanghelist Matei (17, 1-9), Episcopul Oradiei a rostit un cuvânt de învățătură prin care a tâlcuit pentru credincioșii prezenți semnificațiile duhovnicești de profunzime ale acestei sărbători creștine.

Dacă până la momentul Schimbării la Față a Domnului Hristos Sfinții Apostoli nu se convinseseră de dumnezeirea Domnului Hristos, această întâmplare cu totul extraordinară a putut să le demonstreze Apostolilor, și prin ei și nouă, o dată în plus, că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeul Legământului celui vechi, confirmat de prezența lui Moise și a lui Ilie. Dumnezeu Tatăl este Cel care-L trimite în lume pe Fiul Său, pe Mesia cel mult așteptat, pentru a izbăvi neamul omenesc din robia păcatului. Sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului ni-L descoperă pe Fiul Omului ca Fiu al lui Dumnezeu. Schimbarea la Față în Slavă, pe Muntele Taborului, descoperă Slava pe care Mântuitorul nostru Iisus Hristos o are de la Tatăl mai înainte de a fi lumea, din veci. Ni-L descoperă pe Fiul ca Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, deoființă cu Tatăl, plin de Slava lui Dumnezeu; o Slavă pe care au văzut-o în vremurile vechi Moise și Ilie, prezenți pe Muntele Taborului ca martori, că Slava pe care ei au văzut-o este Slava care strălucea din Domnul Iisus Hristos, „Slava Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr”.

Schimbarea la Față a Domnului vine ca o nouă confirmare și o întărire în credință, pregătindu-i pe corifeii Sfinților Apostoli de zilele de supliciu și de amare chinuri prin care avea să treacă Cel pe Care Îl vedeau ca Mesia. S-a schimbat la Față înaintea celor trei ucenici ai Săi pentru ca ei să-și aducă aminte, atunci când Domnul va pătimi și va fi condamnat la moarte, răstignit pe Cruce, că Cel care a fost prins, chinuit și apoi răstignit este Același cu Cel care S-a schimbat la Față în Muntele Taborului înaintea lor. 

Preasfinția Sa a descris praznicul Schimbării la Față a Domnului ca fiind o sărbătoare duhonvicească prin excelență, un prilej binecuvântat, mereu aflat într-o perioadă de postire, prin care Biserica ne îndeamnă la contemplație, înălțându-ne gândul și inima dincolo de catapeteasma simțurilor. Praznicul Schimbării la Față a Domnului este o sărbătoare care-i privește în primul rând pe călugări, dar nu exclusiv, ci îi privește pe toți credincioșii cei buni, care doresc să-și petreacă viața lor împreună cu Dumnezeu, care vin la locurile sfinte și Îl caută pe Dumnezeu pentru a se întâlni cu El, așa cum faceți și dumneavoastră în fiecare an la toate marile sărbători. Orice vizită la biserică este un semn al dorinței creștinului de a se întâlni cu Dumnezeu, iar în taina inimii fiecăruia se află dorința ascunsă de a-L vedea pe Dumnezeu. Tot creștinul botezat în numele Sfintei Treimi știe, tainic, deși nu înțelege de multe ori, că dorința cea mai fierbinte a inimii este de a-L vedea pe Dumnezeu. De ce? Pentru că vederea lui Dumnezeu prilejuiește nemurirea! Vederea lui Dumnezeu aduce atâta pace și lumină în sufletul omului, încât creștinul înțelege și știe că întâlnirea cu Dumnezeu o dorește să fie și să rămână veșnică. Întâlnirea cu Dumnezeu îl vindecă pe om de moarte.

Biserica, care nu este altceva decât Trupul mistic al Fiului lui Dumnezeu, este cea care mijlocește această întâlnire a omului cu Dumnezeu. Nimeni și nimic altceva nu poate să-L descopere pe Dumnezeu înaintea omului așa cum o face Biserica. În Biserică, conlucrând cu harul lui Dumnezeu, omul, atât cât îi este cu putință, poate să-L vadă pe Dumnezeu, așa cum este El, Iubire și Lumină. De aceea, Biserica, oricât ar fi de umilită, de marginalizată și de ponegrită, nu poate să fie nici închisă, nici distrusă, nici nimicită cu totul, pentru că o păzește Dumnezeu și pentru că Biserica cea Vie este comunitatea credincioșilor care alcătuiesc comuniunea de dragoste a Bisericii, adică dumneavoastră și toți cei care Îl iubesc pe Dumnezeu!

Ierarhul cetății orădene a mai explicat că, deși în Biserică se pune accentul pe comuniunea credincioșilor și pe învățătura că numai împreună formăm Trupul mistic al lui Hristos, acest pronunțat caracter holistic nu suspendă unicitatea și nu ignoră intimitatea spirituală a fiecărei persoane în parte. Sărbătoarea de astăzi nu este închinată doar comuniunii creștinilor, ci este și sărbătoarea creștinului în parte. Este o sărbătoare a comuniunii, dar și o sărbătoare personală, în care ne aducem aminte de importanța covârșitoare a rugăciunii și de locul crucial pe care aceasta îl are în viața creștinului. Astăzi, Biserica ne învață cât de multă nevoie avem de rugăciune, singura care asigură pacea minții și liniștirea noastră, a mișcărilor sufletului nostru. În această zi primim de la Dumnezeu îndemnul să ne rugăm mai mult și mai mult, cât mai stăruitor. De aceea și venim la biserică, pentru ca să primim putere, energie, dinamism și forță, pentru ca și în celelalte clipe ale vieții, când nu suntem la biserică, să nu pierdem din vedere dorința de unire cu Dumnezeu, Singurul care poate să transfigureze viața noastră desfigurată de păcat!

Acest măreț praznic împărătesc, cu profunde reverberații în arealul călugăresc, a fost marcat în chip special, prin prohirisirea a doi dintre viețuitorii Mănăstirii Izbuc. Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a hirotonit pe ierodiaconul Onufrie Bara întru ieromonah, primind totodată și hirotesia de duhovnic, iar pe monahul Arsenie Dat l-a promovat în treapta slujirii de ierodiacon, în acest fel obștea Mănăstirii Izbuc fortificându-și intensa activitate liturgică și pastoral-misionară în folosul miilor de pelerini care calcă pragul mănăstirii.

De asemenea, la sfârșitul Sfintei Liturghii, Chiriarhul locului a rostit rugăciunea de binecuvântare a strugurilor, specifică acestei sărbători împărătești de vară, binecuvântând prinosul primelor roade ale viei, strugurii constituind un indispensabil element practic și simbolic în cultul Bisericii.

La finele programului liturgic, Preacuviosul Părinte Arhimandrit Mihail Tărău, exarhul mănăstirilor și schiturilor din Eparhia Oradiei și starețul Mănăstirii Izbuc, a ținut un cuvânt festiv în care i-a mulțumit Ierarhului Oradiei pentru frumoasa slujire arhierească și pentru binecuvântarea oferită mănăstirii prin îmbogățirea și împlinirea soborului slujitor al mănăstirii cu încă doi slujitori ai sfântului altar. Totodată, părintele stareț și-a manifestat recunoștința și prețuirea față de sutele de pelerini care și-au jertfit din timpul lor, lăsând la o parte grijile lumii și venind din toate colțurile țării, pentru a luat parte la slujba de priveghere, dar și la Dumnezeiasca Liturghie a praznicului, purtând frumoasele veșminte tradiționale și participând activ prin frumoasele pricesne cântate cu multă râvnă și atașament duhovnicesc față de Maica Domnului.

Diac. Andi Constantin Bacter