În Duminica tămăduirii femeii gârbove, 8 decembrie 2024, Chiriarhul meleagurilor bihorene, Preasfințitul Părinte Sofronie, a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie și a propovăduit cuvântul Vestirii celei Bune comunității euharistice din Parohia Tilecuș, Protopopiatul Oradea, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

Citirea evanghelică (Luca 13,10-17) a fost urmată de predica Episcopului Oradiei, care a tâlcuit întrevederea minunată dintre Domnul Hristos și femeia gârbovă ca fiind echivalentul duhovnicesc și simbolic al întâlnirii Fiului lui Dumnezeu cu umanitatea căzută, gârbovită iremediabil de păcat și aflată în captivitatea sufocantă a duhurilor necurate, din care transpare iubirea milostivă și vindecătoare a lui Dumnezeu față de fiecare suflet în parte.

„Dacă ne uităm la viața omului, de când se naște și până când moare, vedem că, la început, copil fiind, nu poate merge. Apoi merge folosindu-se de cele patru membre, după care se ridică și începe să pășească. Apoi se ridică și stă drept, merge drept. Pe măsură ce se adună anii și se împuținează puterile, omul începe să se gârbovească. Și se gârbovește, și se gârbovește, până când ajunge la neputințele de pe urmă și, în final, se sfârșește călătoria pământească a bietului trup. Sufletul părăsește trupul și merge la Judecată, iar trupul se întoarce în țărână. Bineînțeles, cunoașterea răului și neputințele au adus omul la gârbovenie. Femeia gârbovă era ținută în captivitatea suferinței de a nu putea sta drept, vreme de optsprezece ani. Cel Care este trimis de Tatăl Ceresc să Se facă Om, întru toate asemenea nouă, în afară de păcat, Cuvântul Veșnic al Tatălui, vine în lume să ia asupra Sa toate bolile și neputințele, iar acum vedem că o vindecă și pe femeia gârbovă, așa cum ne vindecă pe noi toți. În femeia cea gârbovă suntem cuprinși toți oamenii, căci Noul Adam – Fiul lui Dumnezeu Înomenit – vine să-i salveze din boală și din suferință pe toți urmașii vechiului Adam, dar mai ales din consecința cea mai amară a cunoașterii răului: moartea. În captivitatea duhurilor necurate ne aflăm adesea și noi și tocmai din această captivitate vine să ne elibereze Cel Care Se face Om pentru noi, oamenii, și a noastră mântuire. El este Singurul și Adevăratul Mesia. Acum este Postul Nașterii Domnului și ne apropiem de sărbătoarea în care ne bucurăm pentru Venirea în lume a lui Mesia, Mântuitorul lumii. În femeia cea gârbovă, nu doar că se ascunde întreaga umanitate, ci în prizonieratul de optsprezece ani al suferinței – în care, biata femeie, nu putea să își ridice capul și privirea spre cer – se vădește soarta omului căzut, înstrăinat de Dumnezeu, mereu cu ochii spre pământ. Din această captivitate, a duhurilor necurate și din moarte, vine să ne salveze Mesia. Domnul vine în întâmpinarea noastră! Suntem noi acolo, prezenți la această întâmpinare? Este nevoie ca și noi să ne lăsăm cuceriți de Dumnezeu, Care este Viața, și împreună cu El să fim! Dumnezeu nu obligă pe nimeni, ci ne lasă pe noi să alegem, să-I alegem Calea sau să Îi întoarcem spatele. Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut.”

La dumnezeiasca slujbă, Ierarhul Oradiei l-a hirotonit pe diaconul Camil-Emil Crișan în treapta sacramentală a slujirii preoțești și l-a hirotesit întru duhovnic, în vederea păstoririi credincioșilor din Parohia Ursad, Protopopiatul Tinca. Momentul împărtășirii sfințiților slujitori a fost înfrumusețat prin interpretarea unor colinde și cântece de stea tradiționale de către corul de bărbați al enoriei.

Încheierea programului liturgic a fost marcată de cuvântul festiv al Părintelui paroh Sebastian-Riciard Lakatos, care a îndeplinit pentru o bună perioadă de timp ascultarea de secretar eparhial, manifestându-și recunoștința față de Întâistătătorul Episcopiei noastre pentru frumoasa zi de sărbătoare pe care a prilejuit-o prin slujirea arhierească a Dumnezeieștii Liturghii și cuvântul de folos duhovnicesc sădit cu multă dragoste părintească în inimile tuturor celor prezenți.

În cele din urmă, Ierarhul a răspuns cu mulțumire alocuțiunii sărbătorești și a adresat urările de bine și gândurile calde specifice perioadei premergătoare marelui praznic împărătesc al Nașterii după trup a Domnului nostru Iisus Hristos, Mântuitorul lumii. Preasfinția Sa i-a mai îndemnat pe credincioși să nu uite pentru nicio clipă că ne aflăm în inima parcurgerii unui urcuș duhovnicesc – al bucuriei, e adevărat –, răstimp binecuvântat menit să ne pregătească lăuntric, prin post, rugăciune și reflecții, fără a ne lăsa interpelați de tulburările și distragerile din lume, pentru întâlnirea de taină cu Cel Care prin Nașterea Sa dezvăluie „Taina cea din veac ascunsă și de Îngeri neștiută”.

pr. Andi-Constantin Bacter