În Duminica Înainte-prăznuirii Nașterii după trup a Domnului și a Sfinților Părinți după trup ai Domnului, 20 decembrie 2020, zi în care  ne aducem aminte cu multă evlavie și de Sfântul Ierarh Ignatie, Purtătorul de Dumnezeu, unul dintre cei mai de seamă părinți apostolici ai Bisericii noastre Ortodoxe, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a slujit Dumnezeiasca Liturghie la Catedrala Episcopală Învierea Domnului din Oradea.

Această Duminică a fost marcată din punct de vedere evanghelic cu pasajul scripturistic cu care Sfântul Apostol Matei deschide șirul cărților Noului Legământ, șirul vestitorilor Veștii celei Bune, pericopă ce ne atrage atenția asupra originii pământești și dumnezeiești a Domnului Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat.

Preasfințitul Părinte Sofronie a tâlcuit credincioșilor prezenți tainele de nepătruns care îmbracă textul mateian evocat, taina chenozei hristice, evidențiind în același timp importanța deosebită a Sfinților Părinți după trup ai Domnului Hristos în iconomia mântuirii întregii lumi, Sfinți Părinți pe care Biserica noastră îi cinstește solemn în această Duminică.

În debutul cuvântului de învățătură, Preasfinția Sa s-a aplecat asupra importanței Sfântului Ierarh Ignatie Teoforul al Antiohiei, bărbat apostolic, și a scrisorilor pe care acesta le-a adresat comunităților creștine din perioada primară a Bisericii. Episcopul Oradiei le-a explicat însemnătatea etimologică a calității Sfântului Ignatie de a fi supranumit Teoforul, adică purtătorul de Dumnezeu sau cel care a fost purtat de Dumnezeu, dar și motivația scripturistică căreia s-a datorat aceasta. Conform tradiției bisericești, Sfântul Ignatie l-a cunoscut pe Însuși Domnul Iisus Hristos, el fiind identificat cu copilul, pe care luându-l în brațe Mântuitorul a spus că nu poate intra nimeni în Împărăția Cerurilor dacă nu va fi ca și copii. Apoi, Preasfinția Sa le-a istorisit credincioșilor moartea martirică pe care Sfântul Ignatie a suferit-o, zdrobit sub gurile leilor, la Roma.

În cele ce au urmat, Chiriarhul Oradiei a ilustrat delicatețea, noblețea și eleganța sufletească a logodnicului Sfintei Fecioare Maria și tatăl adoptiv al lui Iisus Hristos, Sfântul și Dreptul Iosif, care, nevrând să-și facă logodnica de râs – pe care nu o cunoscuse –, plănuia să o lase în ascuns. Câtă frumusețe și noblețe! O noblețe pe care astăzi o întâlnim tot mai rar. O veritabilă aristocrație sufletească izvorâtă dintr-o smerenie autentică și dintr-o aleasă tărie de caracter, ceea ce îl face pe om să se apropie de idealul asemănării cu Cel ce n-a socotit nedemnă nașterea Sa în peșteră, în iesle. În schimb, datorită atitudinii nevertebrate a omului contemporan umanitatea s-a degradat, ajungând să semănăm mai mult cu demonii decât cu îngerii și cu sfinții; demoni pe care îi vedem în icoana Judecății de apoi, cărând catastifele și dosarele pline de păcatele oamenilor, ca acestea să tragă greu la cântar și să ne osândească în întunericul cel mai din afară. Dar în aceeași icoană, îl vedem pe Îngerul Domnului săgetându-l pe diavolul care descoperă păcatele oamenilor. Înțelegând credincioșii acestea, în continuare, Preasfinția Sa a descoperit rațiunea pentru care Spovedania este oficiată în taină, pentru a nu ne judeca și a nu ne sminti reciproc, încredințându-i pe credincioși de caracterul sacru și eminamente confidențial al acestei Sfinte Taine, dar și de osânda nemiloasă care se abate asupra preotului care divulgă secretul Sfintei Spovedanii.

Ierarhul i-a învățat pe credincioși că, pentru a combate această orientare demonică a omului spre cele rele, Hristos ne îndeamnă să călcăm pe urmele celor care au căutat să împlinească în această viață voia lui Dumnezeu. Aceștia sunt Sfinții Părinți după trup ai Domnului Iisus Hristos. A trebuit să treacă atât de mult timp de la căderea lui Adam, până la nașterea Noului Adam, pentru ca umanitatea să pregătească cea mai aleasă floare,cea care s-a învrednicit să fie Născătoare de Dumnezeu. În totală contradicție cu orgoliile incandescente ale celor promovați astăzi de curentele pseudo-progresiste și voluntariste, Biserica ne-o oferă ca model pe Preasfânta Fecioară Maria, care L-a născut pe Împăratul Cerurilor și n-a făcut paradă din aceasta. Deși s-a vestit că va fi fericită de toate neamurile, nu a așteptat în viața ei cinste și onoruri de la oameni. Atât de discretă a fost viața Maicii Domnului pe pământ, încât abia o găsim în paginile Sfintei Scripturi.

Absența valorilor pe care Sfinții Bisericii și înaintașii noștri le-au prețuit cu sfințenie favorizează ca viața de aici, de pe pământ, să ajungă un iad, ajungând să pregustăm încă de aici iadul de dincolo, prin întunericul în care am ajuns să ne mișcăm. Deși în urma căderii adamice omul se așează de bunăvoie într-un con de umbră, Dumnezeu vrea pentru noi Lumină, iar odată cu nașterea lui Iisus Hristos – Răsăritul cel de Sus, creația, pusă prin om în umbra morții, este reașezată de Dumnezeu în Lumina harului Său dimpreună cu cei care Îi urmează Fiului Său. Preasfinția Sa a surprins această subtilitate teologică prin amintirea așezării calendaristice a Sărbătorii Crăciunului, perioada solstițiului de iarnă când noaptea este cea mai lungă, când întunericul are cea mai prelungită existență. Sigur că trimiterea este către întunericul cel din afară, la moarte și la infern, tărâmul umbrelor. În acest întuneric în care se zbate lumea din punct de vedere spiritual, totuși, vine o Lumină. Nu orice fel de lumină, nu lumina inteligenței, a rațiunii sau firească, ci supranaturală. Lină, bună, delicată, fină, diafană, Lumina divină și necreată. Iar această Lumină nu vine în lume în chip abstract, ci direct, personal, prin cea de a doua Persoană a Sfintei Treimi, Fiul lui Dumnezeu – Lumina lumii, care S-a lăsat vestit prin lumina naturală a Stelei de la Betleem.

De asemenea, Preasfințitul Părinte Sofronie, la momentul liturgic corespunzător, a sfințit în demnitatea sacramentală a preoției pe diaconul Ștefan Aron Morlocan, urmând ca acesta să slujească ca preot misionar al protopopiatului Oradea, fiind îmbisericit pe seama bisericii cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din Oradea. În același timp, Preasfinția Sa l-a hirotesit pe proaspătul hirotonit în treapta de duhovnic.

Andi Constantin Bacter