În joia din Săptămâna Albă, a Lăsatului sec pentru Postul Mare, 11 martie 2021, Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei s-a aflat în aleasă haină de sărbătoare, căci prăznuirea Sfântului Patriarh Sofronie al Ierusalimului în Eparhia noastră are semnificații cu totul aparte, sfântul ierarh fiind ocrotitorul spiritual al Întâistătătorului Eparhiei Oradiei, Preasfințitul Părinte Sofronie.

În semn de profundă recunoștință pentru ajutorul ceresc pe care Sfântul Patriarh Sofronie l-a mijlocit înaintea Preamilostivului Dumnezeu, Episcopul Oradiei a săvârșit Dumnezeieasca Liturghie în Paraclisul închinat Schimbării la față a Domnului, Acoperământului Maicii Domnului și Sfinților Trei Ierarhi, de sub altarul principal al Catedralei Episcopale Învierea Domnului din Oradea. De remarcat faptul că este prima Sfântă Liturghie arhierească care s-a săvârșit pe altarul Paraclisului înființat anul trecut, cu ocazia împlinirii centenarului restatornicirii Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei.

În cadrul Sfintei Liturghii Chiriarhul Oradiei a rostit un frumos cuvânt de învățătură, în care a creionat portretul marelui ierarh al Cetății sfinte a Ierusalimului, evidențiind aspectele care l-au consacrat pe Sfântul Patriarh Sofronie ca fiind unul din cei mai proeminenți sfinți ai primului mileniu creștin.

În personalitatea remarcabilă a Sfântului Sofronie al Ierusalimului se pot observa cum armonios se îngemănează cele trei slujiri împărătești pe care Domnul Hristos le-a purtat în lume. Demnitatea pastorală, sau conducătoare, se evidențiază în persoana Sfântului Ierarh Sofronie prin faptul că a fost ocârmuitorul spiritual al Ierusalimului și al întregii Palestine în timpuri dificile de înstrăinare, vremuri care au cunoscut provocări fără precedent în istoria Creștinismului până la acel moment. Sfântul Sofronie a fost cel dintâi patriarh al Ierusalimului care a trebuit să suporte suferința stăpânirii arabe, musulmane, a statului islamic, cu care, însă, s-a înțeles datorită darurilor pe care Dumnezeu i le-a dat și prin tactul său diplomatic, reușind să mențină  deschise sfintele lăcașuri, în special Biserica Învierii, construită peste Mormântul din care Mântuitorul Iisus Hristos a înviat a treia zi.

Patriarhul Sofronie a împlinit cu asupra de măsură slujirea învățătorească, fiind un veritabil intelectual al timpurilor sale, capabil, prin erudiția care l-a caracterizat, să clarifice și să teologhisească în duhul Sfintei Scripturi și al Sfintei Tradiții derapajele doctrinare, eretice, ale învățăturii monotelite cu care s-a confruntat Biserica în veacul al VII-lea. Ierarhul Cetății sfinte a fost mare apărător al credinței ortodoxe în fața ereziei monotelite. Mai precis, erezia care învăța în mod fals că în Mântuitorul Iisus Hristos ar lucra o singură voință, cea dumnezeiască, nesocotită fiind voia omenească. Învățătura ortodoxă de credință este aceea că, în mod corespunzător celor două firi, dumnezeiească și omenească, din unicul Ipostas al Cuvântului veșnic al Tatălui, sunt și cele două voințe, dumnezeiască și omenească. Erezia monotelită nu a fost altceva decât rezultatul speculațiilor raționaliste izvorâte din neînțelegerile cauzate de o altă erezie, monofizismul. Sub egida acestei slujiri profetice, Preasfinția Sa a mai amintitimportanța contribuției hagiografice pe care Sfântul Patriarh a adus-o în tezaurul Sfintei Tradiții.În acest sens, cea mai cunoscută operă aghiografică pe care ne-a lăsat-o Sfântul Ierarh Sofronie este vestita și celebra viață a Sfintei Maria Egipteancă, ce nu doar că împodobește literatura veche patristică, ci are și folosință liturgică. În fiecare an,viața ei se citește în întregime în Sfântul și Marele Post, în săptămâna a cincea, când Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul se rostește în întregime, evocându-se în cadrul Deniei viața Sfintei Cuvioasei Maicii noastre Maria Egipteanca.

Nu în ultimul rând, și demnitatea arhierească a Domnului Hristos a fost actualizată în viața Sfântului Sofronie. Dimensiunea sacramentală a slujirii Patriarhului Ierusalimului s-a evidențiat prin aceea că a fost un mare iubitor alslujirii bisericești. Astfel încât, de la el ne-au rămas multe alcătuiri poetice, adică fie rugăciuni, fie imne bisericești; deci a fost un imnograf. De la el ne-au rămas idiomelele de la Slujba înmormântării, cântările celor opt glasuri, dar a compus și rugăciuni. Cea mai cunoscută este „Rugăciunea de sfințre a Aghiasmei celei Mari” în ziua cea mare și sfântă a Botezului Domnului, cum era și firesc; pentru că păstorind peste Cetatea sfântă a Ierusalimului și fiind Patriarh a toată Palestina, a păstorit și peste pământul Iordanului.

La finele predicii, Ierarhul Oradiei a concluzionat printr-un gând pios înălțat către Preamilostivul Dumnezeu, rugându-L ca precum Sfântul Sofronie al Ierusalimului a reușit să păstreze pacea și unitatea Bisericii în timpuri grele, de stăpânire străină venită peste Țara Sfântă, și noi, care trecem prin vremuri nu mai puțin grele, să rezistăm și să rămânem fideli întru totul Domnului nostru Iisus Hristos, în lumea strâmbă de acum, până la sfârșitul zilelor noastre.

La momentul liturgic potrivit Chiriarhul locului a hirotonit în treapta slujirii diaconale pe tânărul teolog Ioan Iosif Iancuț, pe seama bisericii cu hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel din localitatea Cociuba Mică, Protopopiatul Beiuș.

După Sfânta Liturghie, în Catedrala propriu-zisă, Protoiereul Radu Valer Rus, vicar eparhial, a săvârșit slujba de Te Deum în prezența Preasfințitului Părinte Sofronie, a membrilor Permanenței Consiliului Eparhial și a credincioșilor, aducând mulțumiri Preabunului Dumnezeu pentru binefacerile revărsate asupra întregii Episcopii a Oradiei și a Ierarhului acesteia, care timp de mai bine de paisprezece ani arhipăstorește cu jertfelnicie, înțelepciune și devotament comunitatea credincioșilor ortodocși a acestor ținuturi bihorene.

La sfârșitul programului liturgic, Părintele vicar a rostit un cuvânt festiv, în numele preoțimii și al credincioșilor acestei Episcopii, în care a mulțumit Preasfințitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, pentru aleasa purtare de grijă, rugăciunile de noapte și de zi, răbdarea și dragostea părintească față de clerul și bunii credincioși ai Eparhiei noastre. De asemenea, Părintele vicar a subliniat faptul că râvna Episcopului Oradiei față de Sfântul Patriarh Sofronie a făcut ca o bună parte din preocupările și calitățile marelui ierarh să se imprime în sufletul, mintea și inima Preasfinției Sale. Viața întreagă a Sfântului Patriarh Sofronie, închinată cunoașterii și slujirii lui Dumnezeu, lupta neobosită pentru propovăduirea și apărarea dreptei credințe, grija duhovnicească permanentă pentru păstoriți, vă inspiră, mijlocindu-vă energie, determinare și râvnă pentru slujirea aleasă pe care,cu drag de Dumnezeu și de oameni, o împliniți de mai bine de 22 de ani, de o parte și de cealaltă a „brazdei de Vest a neamului românesc”.

În final, Chiriarhul Oradiei a mulțumit Părintelui vicar și celor prezenți pentru gândurile bune și cuvintele de apreciere,reliefând importanța dreptei socotințe și a echilibrului în viața Bisericii, coordonate duhovnicești după care Sfântul Sofronie al Ierusalimului ne îndemnă să ne orientăm viețile, însuși numele său, „Sofronie”, recapitulând această stare interioară de echilibru, cumpătare și dreaptă măsură.Așa cum sfântul ierarh prăznuit astăzi a reușit să gestioneze tensiunile dogmatice, generate de erezia monotelită, și conflictele politice, cauzate de expansiunea teritorială a popoarelor musulmane, așa și noi, cei din marginea dinspre Apus a neamului românesc, trebuie să reușim să ne aflăm liniștea în tumultul atâtor provocări.  Însuși Mântuitorul numește, în rândul „Fericirilor”, pe „făcătorii de pace” , „fiii lui Dumnezeu”. Pace și echilibru, stabilitate și cumpătare, sunt cele necesare pentru ca cei de astăzi și cei de mâine, cât Dumnezeu mai ține pământul, să poată viețui în demnitate și să-L laude pe Dumnezeu, fiecare în legea sa, noi ținând la a noastră și păstrându-ne identitatea.

 ***

Nu doar Sfântul Patriarh Sofronie al Ierusalimului a constituit un reper fundamental și edificator în viața Episcopului Oradiei, ci și Sfântul Cuvios Sofronie Saharov de la Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul din Essex, recent canonizat, la 27 noiembrie 2019, de către Patriarhia Ecumenică. În cursul anilor 1994, 1995 şi 1996, Preasfinția Sa a efectuat stagii de pregătire duhovnicească la Mănăstirea Ortodoxă Sfântul Ioan Botezătorul din Essex, Anglia, stavropighie a Patriarhiei Ecumenice, urmând ca în anul 1997 să își susțină examenul de licență în teologie, susținând teza Cuvinte despre rugăciune ale Părintelui Sofronie Saharov. În anul 1995, Chiriarhul Oradiei a fost închinoviat la Mănăstirea Hodoş-Bodrog din Arhiepiscopia Aradului, iar în postul Adormirii Maicii Domnului din anul 1995 a fost tuns în monahism de către Înaltpreasfinţitul Părinte Timotei al Aradului, naş de călugărie fiind  Înaltpreasfinţitul Părinte Serafim, Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, care îi dă numele de călugărie Sofronie.

Andi Constantin Bacter