Trecând pragul sărbătorilor închinate Nașterii Domnului și Tăierii împrejur cea după trup a Domnului, ale Botezului Domnului și Soborului celui care a „pregătit calea” pentru Mielul lui Dumnezeu Care ridică păcatul lumii, Biserica noastră a ajuns la popasul conclusiv al Duminicii după Arătarea Dumnezeiască de la Iordan, 11 ianuarie 2026, însă nu pentru a zăbovi prea mult, ci pentru a anunța începutul propovăduirii Mântuitorului Care preia ecoul glasului înaintemergător: „pocăiți-vă, căci s-a apropiat Împărăția Cerurilor!”

Dumnezeiasca Liturghie din cea de-a doua Duminică a noului an civil a fost oficiată de Ierarhul meleagurilor bihorene, Preasfințitul Părinte Sofronie, la biserica Parohiei Buna Vestire Oradea, însoțit de un sobor de preoți și diaconi. 

La sfânta slujbă, s-a dat citire fragmentului mateian care relatează debutul lucrării învățătorești publice a Domnului nostru Iisus Hristos (Matei 4, 12-17), Care Se îndreaptă către ținuturile de dincolo de Iordanul sfințit în urma Descoperirii Preasfintei Treimi, în pământurile îndoielnice – pentru poporul Israel – ale lui Zabulon și Neftali, numite peiorativ „Galileea neamurilor”. În continuarea evocării evanghelice, Ierarhul a ținut un cuvânt de folos duhovnicesc în care a adus în atenția credincioșilor îndemnul mântuitor și pregătitor al nevoii imperioase de a ne schimba felul de a gândi și de a fi, în vederea primenirii adecvate pentru grandoarea celor pregătite nouă de Mântuitorul Hristos: apropierea Împărăției lui Dumnezeu și chiar pregustarea cerească a celor viitoare încă de aici, de pe pământ:

„Duminica după Botezul Domnului marchează începutul propovăduirii Domnului prin îndemnul și, totodată, vestea cea mare. Îndemnul este «pocăiți-vă» și vestea cea mare este «că s-a apropiat Împărăția cerurilor!» Pericopa evanghelică vorbește foarte limpede despre împlinirea prorociei că pământul dinspre mare, cei care stăteau în întuneric, «în latura și în umbra morții», adică sub amenințarea permanentă a morții, în «Galileea neamurilor», «au văzut lumină mare». Lumina mare este Lumina lui Dumnezeu. Cine este Lumina lui Dumnezeu? Dumnezeul Întrupat! Domnul nostru Iisus Hristos este Lumina lumii, Care luminează tuturor celor din întuneric! Nu este întunericul fizic, ce se lasă odată cu noaptea, ci întunericul adus în viața omului de călcarea poruncii lui Dumnezeu, întunericul neascultării, adică păcatul și toate consecințele lui, culminând cu moartea. De aceea, Adam, izgonit din Rai fiind, și toți urmașii săi au ajuns «în latura și în umbra morții», în întunericul amenințării permanente cu moartea. O perspectivă foarte sumbră pentru omenire, în care, de fapt, se zbate și zace întreaga omenire lipsită de Dumnezeu. Lumea care se înstrăinează de Dumnezeu trăiește sub amenințarea permanentă a iminenței morții. Dar Dumnezeu, Care nu a creat moartea și nu l-a creat pe om ca să îl piardă, Îl trimite pe Fiul Său în lume ca să inaugureze prin El Împărăția Cerurilor! Dacă, în urma pierderii Raiului, omul s-a ales cu întunericul, cu moartea, cu iadul, Dumnezeu a pregătit pentru om ceva extraordinar, ceva cu totul neașteptat; nu doar o restaurare a Raiului! Mai mult decât atât! Prin chemarea la pocăință, adică la întoarcerea la Dumnezeu, la Frumusețea și Bunătatea nemărginită a lui Dumnezeu – Izvorul Vieții, omul poate intra în Comuniunea cu Dumnezeu, care înseamnă mult mai mult decât fericirea paradisiacă de odinioară, de dinainte de cădere. Fiul lui Dumnezeu Se întrupează pentru ca să aducă în lume Împărăția Cerurilor, să transforme lumea, să transfigureze lumea, să o treacă din latura și umbra morții în strălucirea Slavei Împărăției Cerurilor.”

Făcând referire la pericopa  Apostolului zilei (Efeseni 4, 7-13), Preasfinția Sa a tâlcuit felul tainic în care, cu adevărat, Împărăția lui Dumnezeu „se apropie” pentru întreaga umanitate, însă nu în termeni geografici, ci dincolo de timp și spațiu, prin transfigurarea hristică, în lăuntrul persoanei umane, al cărei suflet creat, dar nemuritor, resimte puternic – și fără a cunoaște sau înțelege aceasta – apropierea copleșitoare și fără precedent, și totuși nedeplină, a Creatorului, a Dumnezeului Care voiește să-Și facă templu al Sălășluirii Sale în fiecare mădular al Bisericii:

„Sfântul Pavel, Apostolul neamurilor, le scrie creștinilor din Efes și le arată că prin Cel Care S-a suit la înălțimea Crucii, Care S-a pogorât cu Sufletul în cele mai de jos ale pământului, adică la iad, și apoi S-a înălțat la ceruri, a fost trimis Duhul Sfânt, Care a împărțit în Sfânta Biserică darurile Împărăției Cerurilor. De unde înțelegem că Fiul lui Dumnezeu trece firea omenească prin Moarte, spre Înviere și apoi Înălțarea la Ceruri. Unde? În Slava Tatălui Ceresc; acolo este Împărăția Cerurilor! Prin Venirea Duhului Sfânt, Împărăția este și mai aproape! Este deja aici, în Sfânta Biserică, prin lucrarea tainică a harului Duhului Sfânt, și totuși nu încă; deplin se va vădi la Întoarcerea Celui Care S-a înălțat întru Slavă, adică a Fiului Omului. Când Mântuitorul este răstignit pe Cruce, ce îi spune tâlharului răstignit în dreapta Sa, care îl dojenea pe tâlharul batjocoritor din stânga și Îi cere Mântuitorului să îl pomenească și pe el când va veni întru Împărăția Sa? Atunci Domnul îi spune: «astăzi vei fi cu Mine în Rai!» Odată cu Moartea Domnului pe Cruce, se restaurează Raiul! Cum ne învață Sfânta Biserică, în Taina Învierii? Domnul era, cu Trupul, în mormânt, iar cu Sufletul S-a pogorât în iad, pentru toți cei care erau acolo, chiar și Drepții, de la Adam și Eva – pe care îi vedem cum Mântuitorul îi scoate din iad – și Abel până la Ioan Botezătorul. Toți erau la întuneric, chiar dacă nu erau la chinuri. În acel întuneric coboară Lumina lui Dumnezeu, adică Hristos-Lumina, și zdrobește puterea întunericului. Cei răi rămân la chinuri, dar Drepții se umplu de Lumină. După Înviere, Mântuitorul rămâne patruzeci de zile înviat pe pământ, arătându-le că El este Cel Care a fost răstignit și înviat, iar apoi Domnul Se înalță la Ceruri și le poruncește să rămână în Ierusalim încă zece zile pentru ca, la Rusalii, să se îmbrace cu putere de Sus, cu Duhul Sfânt Care Se pogoară și întemeiează Biserica. Deja, dragii mei, astfel, Împărăția Cerurilor coboară pe pământ, iar în lume lucrează deja Taina Împărăției Sale, prin care toți oamenii sunt chemați să se întoarcă la Dumnezeu! De la iudei și până la toate neamurile pământului! Cu toții să se întoarcă la Dumnezeu, pentru Comuniunea cu Tatăl Cel Ceresc.”

Această Împărăție nu a fost inaugurată printr-o fastuoasă ceremonie publică, ci s-a descoperit lumii în discreția Tainei evenimentelor mântuitoare împlinite de Fiul lui Dumnezeu Întrupat. Serbate de Biserică drept praznice împărătești și pulsație vie a Duhului Sfânt Care încununează întreaga lucrare, aceste evenimente nu cheamă la banale comemorări sau la speculații conspirative despre cele viitoare, ci la o lucrare lăuntrică: întoarcerea omului către Dumnezeu, prin schimbarea minții și a inimii, pentru păstrarea și adâncirea comuniunii cu Tatăl Ceresc, deja dăruită întru Hristos:

„În zilele noastre, există curente filozofice sau mișcări dizidente în creștinism, unele chiar eretice, care vorbesc despre o iminentă Întoarcere a Mântuitorului. Aceasta, dragii mei, o hotărește Tatăl Cel din Ceruri și nu este al nostru a ști! Pentru noi important este că oricând ne putem muta din lumea asta. Poate să vină Întoarcerea Domnului oricând, pentru că oricare dintre noi poate să treacă dincolo și, deci, sfârșitul a venit. Nu asta e important, când, ci că moartea a fost învinsă! Nu de moarte trebuie să ne temem noi, ci de ruperea Comuniunii cu Dumnezeul Iubirii, Care ne cheamă să avem Înțelepciunea lui Dumnezeu, privind lumea nu cu ochii necredinței, cu care oamenii înstrăinați de Dumnezeu privesc lumea și se privesc unii pe alții, ci cu privirea blândă, luminată de Duhul Sfânt, privirea Mântuitorului din lucrarea tainică a Bisericii. Așadar, iubiții mei, în Duminica de astăzi, la fel ca în fiecare zi, suntem chemați să ne întoarcem la Dumnezeu! Vestea cea mare este că Împărăția s-a apropiat, este deja aici! Chiar în lăuntrul nostru! Haideți, să nu mai lăsăm răutatea lumii să întunece Bunătatea și Frumusețea  Prezenței lui Dumnezeu în viața noastră. Pentru asta, e nevoie de mai multă smerenie, de mai multă rugăciune, de mai multă curăție sufletească! Și da, harul vine, harul curge! Pentru că Duhul Sfânt Mângâietorul lucrează, e prezent, e activ în Biserică și în lume, suflă unde voiește! Și așa cum Nașterea lui Dumnezeu a fost foarte discretă, și lumea a aflat aceasta doar la apa Iordanului, la Botezul Domnului, tot așa și Învierea, s-a petrecut în taină. Lumea întreagă a aflat de Biruința asupra morții doar la Rusalii, la Pogorârea Duhului Sfânt; la Iordan, în chip de porumbel, iar în Ierusalim, la Cincizecime, în chipul limbilor de foc stând peste Apostoli. Atunci s-au botezat primii creștini, în urma Exploziei de Lumină care a arătat că Împărăția a venit deja! Este, dar nu deplin! Când va fi prezentă deplin? La Întoarcerea lui Hristos, când va străluci cu putere, când toată lumea va fi prefăcută în Cer nou și Pământ nou.”

La finele programului liturgic, Părintele paroh Ioan-Ciprian Balint, consilier canonico-juridic la Centrul Eparhial, a adresat un cuvânt festiv în care a mulțumit Episcopului Oradiei pentru binecuvântarea arhierească dăruită comunității parohiale chiar la început de an civil, dorindu-i să aibă parte de ani mulți și binecuvântați, inspirație și înțelepciune în arhipăstorirea sufletelor încredințate spre călăuzire duhovnicească, slujire sfântă în care va împlini curând nouăsprezece ani.

Preasfinția Sa a mulțumit pentru doririle de bine și, la rândul său, a binecuvântat obștea credincioșilor și slujitorilor acestei enorii, îndemnându-i să pășească în noul an cu bucurie, curaj și încredere în purtarea de grijă a lui Dumnezeu, întru recunoștință și prețuirea sinceră pentru fiecare clipă de viețuire, oferită atât pentru mântuirea noastră, cât și pentru a pregusta încă de aici, din tinda Bisericii lui Hristos, Împărăția lui Dumnezeu.

pr. Andi-Constantin Bacter