În ajunul Schimbării la Față a Domnului nostru Iisus Hristos, 5 august 2024, cu prilejul pomenirii Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamț, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul cetății Oradiei celei Mari, a efectuat o vizită pastorală în comunitatea Parohiei Oradea-Nufărul I, care și-a serbat hramul principal al bisericii.

La momentul chinonicului, Chiriarhul meleagurilor bihorene a ținut un cuvânt de folos duhovnicesc în care a evidențiat locul aparte pe care sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului o are în spiritualitatea creștinismului ortodox, îndeosebi în universul monastic, din sânul căruia un exponent de seamă a fost și este Sfântul Ioan Iacob Noul Hozevit, mutat la cele veșnice în ajunul luminatei sărbători creștine. 

În deschiderea predicii sale, Ierarhul Oradiei a vorbit despre coordonatele istorice ale sărbătorii de astăzi și așezarea specială pe care Biserica a rânduit-o în calendarul ei de prăznuire, indicând deopotrivă și sensul principal pe care serbarea împărătească din ultima lună a anului bisericesc ni-l transmite: prețuirea lucrării mântuitoare a Domnului Hristos, Care a orientat umanitatea dinspre desfigurarea, pe care și-a ales-o, întru transfigurarea, pe care Domnul a pregătit-o pentru noi dintru început. Schimbarea la Față a Domnului s-a petrecut mai înainte de intrarea triumfătoare în Ierusalim, mai înainte de Sfintele Sale Pătimiri, mai înainte de Răstignire, mai înainte de Învierea Sa. Chiar și așa, Schimbarea la Față a Domnului nu o serbăm în Postul Mare, dar tot într-o perioadă de post, și nu înainte de Săptămâna Pătimirilor, însă înainte de Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu cu nouă zile, arătându-ne menirea sfântă și nobilă pe care Dumnezeu a rezervat-o omului: proslăvirea. Nu cu puterile omenești, ci din darul lui Dumnezeu! Slava dumnezeiască este din darul lui Dumnezeu și este iubirea lui Dumnezeu, Care-l cheamă pe om la viață, la existență, din nimic. Adam – și prin el toată seminția sa, până la ultimul care se va naște din femeie – este creat după Chipul Cuvântului veșnic al Tatălui. Chipul lui Dumnezeu este Chipul Fiului lui Dumnezeu, după Care omul a fost creat și chemat la asemănarea cu Dumnezeu. Omul înstrăinându-se de Dumnezeu, începe desfigurarea pentru om. Firea umană începe să se deșire prin păcat, ajungând să guste moartea, pe care Dumnezeu nu a creat-o. Dar Dumnezeu nu rămâne indiferent la pătimirea, durerile, la suferința și moartea omului, pe care l-a creat din iubire. De aceea, Își trimite Fiul, după Chipul Căruia omul a fost creat, pentru ca să Se sacrifice pentru om, ca umanitatea desfigurată să fie transfigurată prin lucrarea tainică a Duhului Sfânt. Lucrarea mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu Înomenit ne conduce spre locul pe care Tatăl Cel Ceresc l-a rezervat omului.

Întrucât Schimbărea la Față a Domnului este percepută ca fiind sărbătoarea ce explică cel mai plastic principiile fundamentale ale Teologiei și Antropologiei Ortodoxe, înțelegem de ce Părinții Bisericii vorbesc despre Ortodoxie ca fiind însăși firea omului. Strălucirea transfigurării ilustrată de Schimbarea la Față a Domnului – sărbătoarea prin excelență a Luminii dumnezeiești – este strălucirea pe care o dobândesc și au dobândit-o Sfinții, în care Slava lui Dumnezeu strălucește, iar prin puterea și ajutorul lui Dumnezeu Sfinții fac minuni pentru întărirea credinței. Bucuria desăvârșită a Schimbării la Față a Domnului este bucuria marii sărbători a Ortodoxiei. Pentru că Schimbarea la Față este o sărbătoare foarte specială, mai ales pentru lumea ortodoxă. Strălucirea sărbătorii ne transpune pe noi, creștinii ortodocși cu credință apostolică, în Lumina nepieritoare a veșniciei lui Dumnezeu, scoțându-ne din robia timpului ce se scurge, transformându-ne și strămutându-ne din timpul de aici și acum în veșnicia lui Dumnezeu, alături de Sfinții care strălucesc negrăit. În nimburile Sfinților vedem o palidă reflectare a Slavei lui Dumnezeu și comuniunea sfântă cu toți cei dragi ai noștri plecați, ascunși în dragostea, în inima, în bunătatea lui Dumnezeu. Cu precădere în zilele noastre, strălucirea sărbătorii Schimbării la Față este un semn de mare și puternică speranță. Când vedem că totul în jurul nostru se prăbușește și răutatea – prin duhurile necurate și mulțimea celor cad în capcana lucrării distrugătoare a chipului omului – ia proporții nebănuite, Dumnezeu vine cu discreția, dar și cu Slava Sa, pentru că puterea lui Dumnezeu se ascunde în aparenta Sa fragilitate, la întâlnirea cu propria noastră fragilitate, ca să ne arate că, deși suntem într-o vale a plângerii, să nu uităm niciodată că nimic nu este pierdut și că, da, drumul spre paradis începe în infern, cum ne-o arată marele scriitor al Renașterii, Dante Alighieri. Drumul spre Împărăția lui Dumnezeu începe în infernul de aici, așa cum, nu întâmplător, Fiul lui Dumnezeu Înomenit i-o spune Cuviosului Siluan Athonitul, arătându-i-Se în vedenie: «ține-ți mintea în iad, dar nu deznădăjdui». Pentru că în iadul zilelor noastre începe călătoria noastră spre Rai; nu cu puterile noastre, ci din darul și cu ajutorul lui Dumnezeu.

Sfârșind cuvântarea omiletică, Ierarhul le-a vorbit despre armonioasa conlucrare cu Dumnezeu, la care suntem chemați de Biserică și de Însuși Dumnezeu, lăsând la o parte orice formalism și artificiu uman și înfățișându-ne înaintea Domnului așa cum suntem. Dumnezeu vine în ajutorul nostru dacă Îl chemăm. Cum? În rugăciune, smerită și discretă, a fiecăruia dintre noi, dar și puternică, a noastră, a tuturor, laolaltă, când venim cu neputințele, cu păcatele, cu bolile, cu suferințele noastre, cu înfrângerile noastre, cu eșecurile noastre înaintea lui Dumnezeu, așternându-I ce este în sufletul și inima noastră; așa cum este. Pentru ca toată boala și neputința, mizeria și moartea, Domnul să le transfigureze cu puterea, cu darul și iubirea Sa. Multele noastre neputințe, fragilități și sensibilități, frici și temeri, în special de moarte, primesc vindecare de la Cel Care este Viața și Mântuirea Lumii.

La încheierea programului liturgic, Părintele paroh Liviu Ințe a mulțumit Ierarhului Oradiei pentru bucuria de a-l avea în mijlocul comunității încredințate spre păstorire. Apoi, Preasfinția Sa a ținut un cuvânt festiv în care și-a manifestat recunoștința față de preoții și credincioșii acestei enorii, felicitându-i pentru credința, răbdarea și cumințenia lor, reflectate în frumoasa lucrare de ctitorire a bisericii orădene închinate Sfântului Ioan Iacob de la Neamț și Sfântului Sfințit Mucenic Elefterie, Episcopul Iliriei. În încheiere, Ierarhul i-a îndemnat pe credincioși să abandoneze zgomotul de fond al lumii, din dorința de a petrece cât mai mult timp în „lumea lui Dumnezeu”, în tăcerea binecuvântată a rugăciunii și a regăsirii Chipului lui Dumnezeu din noi.

pr. Andi-Constantin Bacter