În cea de a noua Duminică după Pogorârea Sfântului Duh, 14 august 2022, în ziua Înainteprăznuirii Adormirii Maicii Domnului, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei Mari, a oficiat Dumnezeiasca Liturghie în sobor de ieromonahi, preoți, ierodiaconi și diaconi la Mănăstirea Izbuc, pe altarul de vară de lângă biserica principală a așezământului monahal.

Rânduiala Bisericii a făcut ca în această Duminică să se aducă spre citire și reflecție pericopa evanghelica a Umblării pe mare – Potolirea furtunii(Matei 14, 22-34),revelându-L și prezentându-ni-L pe Domnul Iisus Hristos, Cuvântul Întrupat, ca Stăpân, Creator și Salvator al întregii făpturi, înaintea Căruia stihiile văzute și nevăzute se supun în deplină ascultare și reverență. După evocarea pasajului mateian, Chiriarhul locului a rostit îndătinatul cuvânt de folos duhovnicesc, în care a subliniat caracterul relativ al legilor firii înaintea lui Dumnezeu și a omului care este aproape de El.

 În deschiderea predicii, Preasfinția Sa le-a explicat credincioșilor mesajul de căpătâi pe care ni-l transmite minunea umblăriiDomnului Iisus Hristos pe marea cea învolburată. Îl vedem pe Domnul Iisus Hristos umblând pe mare la fel ca și pe uscat, arătând că El transcende legile firii, cum este și legea gravitației, care arată de ce noi, oamenii, suntem trași în jos, noi având și partea materială a existenței noastre, nu doar sufletul. De aceea, de pildă, noi nu putem să zburăm cu trupurile noastre, așa cum sunt ele. Această materie ascultă de anumite legi pe care Dumnezeu le-a pus în Creație. Or, Cine a creat materia? Dumnezeu, Cel Care este mai presus de întreaga Creație. Cine poate să arate că este mai tare decât legile firii, pe care tot El le-a așezat? Numai Dumnezeu. De aceea, unde voiește Dumnezeu, se biruiește rânduiala firii!

Aceste sincope ale mersului firesc al Creației lui Dumnezeu le vedem presărate pe întreg parcursul istoriei mântuirii, vădindu-se în acest fel intervențiile directe, mai mult sau mai puțin vizibile, ale lui Dumnezeu în lume, dintre care cea mai importantă și extraordinară este Întruparea Fiului lui Dumnezeu dimpreună cu întreg procesul de pregătire a contextului prielnic „plinirii vremii”.Așa s-a întâmplat și atunci când Tatăl Cel Ceresc a hotărât, la „plinirea vremii” și când omenirea era pregătită, să-L trimită pe Fiul Său în lume, după generații întregi, precum ne arată genealogia Mântuitorului, câte neamuri a trebuit să treacă de la Adam până la Avraam și de la Avraam până la Fecioara Maria.Așa a binevoit Dumnezeu, să se biruiască rânduiala firii, când oameni trecuți de vârsta fertilității nu mai puteau avea copii, la bătrâneți adânci. Vedem la Avraam și Sara, la Zaharia și Elisabeta, părinții Înaintemergătorului, chiar și la Ioachim și Ana, părinții Fecioarei Maria, cărora Dumnezeu le-a dat rod pântecelui atunci când femeile nu mai puteau să zămislească, arătând că atunci unde Dumnezeu intervine în Creație, orice este posibil și minunile se împlinesc. Așa a hotărât în chip cu totul special și unic în istoria umanității, cum vestise deja prin Isaia Prorocul, că „Fecioara va lua în pântece și va naște Fiu și vor chema numele lui Emanuel”, adică Dumnezeu este și locuiește împreună cu noi. Adică Fiul născut de Fecioara este Dumnezeu Care a venit să locuiască împreună cu oamenii! Așa a hotărât Dumnezeu, să intervină direct în istoria mântuirii, venind cu puterea Sa, prin biruirea rânduielii firii. De aceea, Fecioara naște fiind fecioară. Rămâne fecioară și în timpul nașterii și rămâne fecioară și după naștere, păzită fiind de Cel Care S-a născut din ea, deFiul lui Dumnezeu, păstrându-i nestricate pecețile fecioriei.

Uzând de cunoștințele medicale aprofundate, Ierarhul Oradiei a accentuat complexitatea unei analize științifice asupra fenomenelor cu totul excepționale ce s-au întâmplat la Întruparea Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria prin intervenția Duhului Sfânt, realități obiective subtile, iar nu elucubrații mitologice, pe care ne-am obișnuit să le trecem prea ușor cu vederea. Așa cum Dumnezeu a umbrit Chivotul Legii, puterea Celui Preaînalt o umbrește și pe Fecioara prin Duhul Cel Sfânt, Care la începuturile Creației Se purta pe deasupra apelor, pentru ca Fecioara să zămislească fără de bărbat, ea dând firea omenească Fiului lui Dumnezeu Care Se face Om. Toate acestea înseamnă că, din punct de vedere al științei medicale, trupul Domnului Iisus Hristos, adică firea omenească, este din Maica Domnului. Ceea ce înseamnă o schimbare radicală a legilor firii, căci noi ne naștem dintr-un tată și dintr-o mamă și primim zestrea de la un tată și de la o mamă, iar genetica ne arată cum suntem ceea ce suntem, bărbați sau femei, după cum am primit de la mamă și de la tată cromozomii care fac diferența dintre părți. Or, Mântuitorul doar din Mama Sa a primit firea bărbătească, firea omenească de parte bărbătească, ceea ce arată că deasupra Creației și a legilor, deasupra geneticii și medicinei stă Dumnezeu. De aceea, acolo unde doctorii nu mai au nicio putere, Dumnezeu este singurul Care face minuni și poate aduce vindecare acolo unde medicii nu știu, nu pot și firea este împotmolită. Nu că medicii nu ar dori să facă, dar nu mai pot, e defectă firea noastră omenească. Acolo numai Dumnezeu poate îngriji și face minuni, așa cum a intervenit în istorie de nenumărate ori.

În încheiere, Episcopul Oradiei le-a vorbit celor prezenți despre cele întâmplate cu Petru în dialogul său cu Domnul Hristos pe marea agitată, verhovnicul din Betsaida ilustrând aici caducitatea minții în încercarea omului de a păși spre Dumnezeu. Petru a plecat cu mult curaj spre Domnul, atunci când a fost chemat, însă imediat a început să lucreze în el mintea. Ceea ce ne arată și nouă cât de vulnerabili suntem și că atunci când Îi cerem ajutorul lui Dumnezeu, să nu ne poticnim în gândurile noastre și să nu ne oprim la mintea noastră! Ci să-L lăsăm pe Dumnezeu să lucreze cu adevărat. Să nu mai punem atâtea condiționări și să nu mai ridicăm atâtea probleme inutile și blocante, adevărate obstacole în calea Întâlnirii noastre cu Cel Care ne cheamă constant la El. Pentru că în chemarea lui Petru pe mare, care este marea învolburată a vieții, ar fi bine să înțelegem că de fapt este chemarea directă a lui Dumnezeu către noi! Când suntem pe marea învolburată a vieții și suntem înconjurați de ispite și răutăți, când simțim că ne prăbușim și nu mai putem și că s-a terminat cu noi, atunci, sleiți de puteri, să strigăm către Dumnezeu, iar El ne cheamă la El ca să ne scoată din marasm. Problema cea mai mare este că nu avem destulă credință. Ce-i spune lui Petru, „puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”, ne spune de fapt și nouă! El stă cu mâna întinsă, așteaptă să ne prindă acolo unde noi ne scufundăm, dar noi nu-L vedem și nu recunoaștem că este El și puterea Lui, a Celui Care vrea să ne salveze, să ne scape și să ne ajute!

În cadrul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Sofronie a hirotonit în treapta slujirii preoțești pe diaconul Vlad-Dan Tătaru, spre a-i păstori pe credincioșii Parohiei Ceișoara, Protopopiatul Beiuș.

La finele sfintei slujbe, Părintele Arhimandrit Mihail Tărău, Starețul Mănăstirii Izbuc și Exarhul mănăstirilor și așezămintelor monahale din cuprinsul Eparhiei Oradiei, a rostit un cuvânt ocazional, adresând mulțumiri Chiriarhului locului, soborului slujitor, autorităților centrale și locale, precum și credincioșilor prezenți într-un număr frumos la Sfânta Liturghie.

Arhid. Andi Constantin Bacter