La praznicul Înălţării Domnului şi Ziua Eroilor, 28 mai 2020, biserica ce are hramul Înălțarea Domnului din Oradea s-a aflat în sărbătoare. Cu acest prilej, la împlinirea unui an și două zile de la târnosirea noii biserici parohiale construite în ultimii ani (26 mai 2019), comunitatea dreptmăritoare a primit vizita Întâistătătorului Eparhiei Oradiei, Preasfinţitul Părinte Sofronie, care, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, a înălţat rugăciuni către Bunul Dumnezeu prin săvârşirea Sfintei Liturghii arhiereşti în altarul de vară din vecinătatea bisericii, aducând și cinstire eroilor neamului românesc. Numeroși credincioși orădeni au venit să participe la frumoasa prăznuire, respectându-se îndrumările bisericeşti pentru starea de alertă ale Patriarhiei Române.

În frumosul şi bogatul cuvânt de învăţătură rostit după citirea pericopei evanghelice de la Sfântul Evanghelist Luca, Chiriarhul Oradiei a subliniat semnificaţiile marelui praznic al Înălţării Domnului, precum şi importanţa sărbătoririi eroilor neamului în această zi:

„Ziua de astăzi, a marelui praznic împărătesc al Înălțării la ceruri de pe pământ și șederii de-a dreapta Tatălui în slavă a Fiului lui Dumnezeu înomenit, Domnul nostru Iisus Hristos, este cunoscută în popor sub numele de Ispas, când, odinioară, creștinii ieșeau cu preoții la țarini pentru a binecuvânta holdele. Este și ziua în care, în urma hotărârii Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, încă din perioada interbelică, sunt cinstiți eroii neamului, din toate timpurile și din toate locurile, care s-au jertfit pentru libertatea noastră.”

„Dumnezeu Cel Preabun și Atotputernic, Preamilostiv și Atoatecunoscător a creat lumea și pe om. Numai că omul, căzând în păcat, a moștenit durerea, suferința, suspinul, lacrimile, iar peste toate a venit moartea. Dar Dumnezeu, Tatăl nostru Cel ceresc, nu a rămas indiferent, nepăsător, la suferința făpturii pe care El a creat-o după chipul și spre asemănarea cu El și de aceea, dintru început, i-a vestit omului că îl va mântui din stricăciune, din păcat și din moarte. Prin Lege, prin prooroci și prin psalmi Tatăl a vestit că va veni Mesia, Mântuitorul, care avea să vindece lumea de păcat și de moarte, de boală și de suferință și mai ales de suferința extremă, moartea veșnică.”

„La plinirea vremii, Dumnezeu-Tatăl Îl trimite în lume pe Fiul Său Cel Unul-Născut, Cuvântul Veșnic al Tatălui, să Se facă Om, iar Fiul lui Dumnezeu Se face Fiul Omului, născându-Se din Fecioara Maria, care devine, astfel, Născătoare de Dumnezeu. Cel Veșnic și Preaînalt Se pogoară din cer, venind pe pământ să ia chipul robului, să Se facă Om, în toate asemenea nouă, afară de păcat. Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi. El, Cel Preacurat și fără de păcat a ales să vină în lume, după sfatul cel de taină din veci al Preasfintei Treimi, ca un Miel de jertfă, ca să fie sacrificat pe altarul Golgotei, și să moară răstignit pe Cruce, pentru păcatele noastre. Numai că moartea nu L-a putut ține pe Cel Care a venit ca să îl ducă înapoi pe om acolo de unde a fost izgonit. Și, astfel, a treia zi înviază, cu trupul adormit în mormânt, cu sufletul pogorându-Se la iad pentru a-l scoate pe Adam și pe Eva de acolo, și Înviat Se arată ucenicilor Săi.”

„Ucenicii Domnului, înfricoșați, cum am ascultat și din pericopa evanghelică a praznicului, sunt încredințați de Hristos Cel Înviat că nu văd o nălucă, ci că El, Cel răstignit, este Înviat. Nu doar că îi invită să Îi vadă semnele cuielor și să pipăie mâinile și picioarele Sale străpunse și să atingă cu mâna coasta Sa însulițată, dar, deși nu mai avea nevoie de mâncare, le cere de mâncare pentru a le dovedi că El este, Dumnezeu adevărat și Om adevărat. Dumnezeu-Omul mănâncă o bucată de pește fript și dintr-un fagure de miere, din ceea ce aveau de mâncare ucenicii Săi, cărora le poruncește să meargă în lume și să propovăduiască oamenilor pocăința, adică întoarcerea la Dumnezeu.”

„După ce vreme de patruzeci de zile li Se arată ucenicilor Săi, îi duce pe Muntele Măslinilor, aproape de Ierusalim, Își ia rămas bun, îi binecuvintează, și în vreme ce îi binecuvânta Se desparte de ei și Se înalță la ceruri cu trupul, întorcându-Se la Tatăl, El, Cel Care nicicând nu S-a despărțit de Tatăl și de Duhul Sfânt. Cel Care S-a pogorât, smerindu-Se pe Sine și chip de rob luând, Se întoarce, proslăvit, la Tatăl, cu slava pe care a avut-o mai înainte de a fi lumea. Cel Care a venit să Se facă Om, Se întoarce, ridicându-l pe om în slava Tatălui, la dreapta lui Dumnezeu. Așadar, vine Fiul lui Dumnezeu pe pământ și Se face Om pentru ca pe om să îl ducă înapoi la Dumnezeu, să îl umple de har și de slavă, să îl îndumnezeiască. Acesta este scopul vieții creștine, spre aceasta ne cheamă Dumnezeu atunci când ne spune să fim sfinți. Ne cheamă să fim în veșnicie împreună cu El, în Împărăția lui Dumnezeu.”

„Astăzi, la praznicul Înălțării Domnului și Ziua Eroilor, ne rugăm și pentru odihna celor adormiți care s-au sacrificat, au murit înainte de vreme, cum spunea Lucian Blaga în frumoasa poezie «Liniște». Ne aducem aminte în această zi de eroii care au murit, trimiși fiind să-și apere țara, feciori care nu au cunoscut nunta, dar s-au dus și s-au însoțit cu moartea în războaie. Dar nu doar pe aceștia îi cinstim, ci și pe luptătorii care au încercat să reziste regimurilor nedrepte, cum a fost regimul comunist ateu, și care au fost aruncați în temnițe, mulți jertfindu-se acolo. Îi cinstim, apoi, și pe cei care, în urmă cu treizeci de ani, fără să fi făcut Religie la școală, au ieșit pe străzi și au strigat, după patruzeci de ani de comunism: «Cu noi este Dumnezeu! Vom muri și vom fi liberi!». Pe toți aceștia, ostași, luptători, eroi, din toate timpurile și din toate locurile, jertfiți ca noi să trăim cu demnitate, astăzi îi pomenim.”

 La Ectenia pentru cei adormiți din cadrul Sfintei Liturghii au fost pomeniți eroii neamului românesc, iar după Rugăciunea Amvonului s-a citit și Rugăciunea specială pentru încetarea noii epidemii.

La sfârșitul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Episcop Sofronie a oficiat slujba Parastasului pentru eroi, făcându-se pomenirea eroilor români din toate timpurile și din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre și în închisori pentru apărarea patriei și a credinței ortodoxe strămoșești, pentru unitatea, libertatea și demnitatea poporului român.

Părintele paroh Paul Erdei a rostit cuvântul de bun venit adresat Ierarhului, mulțumind Bunului Dumnezeu pentru darurile Sale, precum și Chiriarhului Oradiei pentru prezența și slujirea înălțătoare la hramul sfântului lăcaș.

Preasfințitul Părinte Episcop Sofronie a invocat binecuvântarea lui Dumnezeu peste toți cei prezenți la slujbă și a felicitat, în cuvântul rostit la final, pe părintele paroh și pe bunii credincioși ai enoriei, pentru frumoasa misiune pastorală și ctitoricească pe care o împlinesc.

La ora 12, în toate bisericile mănăstirești și de enorie din Episcopia Oradiei au fost trase clopotele, în memoria eroilor neamului românesc.

Pr. Cristian Rus