Locaţia curentă este: Prima pagină / Știri / Înălţarea Domnului şi Ziua Eroilor sărbătorite la Oradea

Înălţarea Domnului şi Ziua Eroilor sărbătorite la Oradea

Praznicul Înălţării Domnului şi Ziua Eroilor, 13 iunie 2013, au fost sărbătorite la Oradea prin frumoase şi înălţătoare manifestări religioase şi militare. La biserica militară cu hramurile „Înălţarea Domnului“ şi „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe“ din cadrul Garnizoanei Oradea, Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a săvârşit Sfânta Liturghie arhierească, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.

La slujbă au participat numeroase cadre militare active şi în rezervă, oficialităţi locale şi judeţene, dar şi mulţime mare de credincioşi. Cu toţii au fost prezenţi la Sfânta Liturghie pentru a-i comemora şi a le aduce un omagiu eroilor, ostaşilor şi luptătorilor români din toate timpurile şi din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, pentru libertatea şi demnitatea poporului român.

După citirea pericopei evanghelice de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca, Chiriarhul Oradiei a rostit un cuvânt de învăţătură în care a vorbit celor prezenţi despre semnificaţiile praznicului Înălţării Domnului, dar şi despre importanţa pomenirii eroilor neamului românesc:

„Această zi, a prăznuirii Înălţării Domnului la cer, în care sunt pomeniţi şi eroii neamului românesc, a fost aleasă, ca un prinos de recunoştinţă, drept mulţumire înaintea lui Dumnezeu pentru cele ce a săvârşit spre mântuirea noastră, trimiţându-L pe Fiul Său Cel Unul Născut în lume, să Se facă om şi să ne mântuiască pe noi, dar şi mulţumire faţă de înaintaşii noştri, care au făcut cu putinţă împlinirea visului de veacuri al poporului român, acela de a locui într-o singură ţară, întregită, aşa cum s-a întâmplat după primul război mondial din veacul trecut”, a arătat Preasfinţia Sa.

„Sărbătoarea Înălţării la cer a Mântuitorului Iisus Hristos, Ziua Eroilor, are conotaţii profunde, legate de istoria, dăinuirea şi menirea pe care o are în lumea aceasta şi neamul nostru românesc, la fel ca şi alte neamuri, conotaţii ce privesc pe toţi oamenii, din toate timpurile şi din toate locurile, pe toţi urmaşii celor dintâi oameni de pe pământ, prima pereche aşezată de Dumnezeu în Paradis, Adam şi Eva, strămoşii noştri şi primii purtători ai firii omeneşti pe care o avem cu toţii şi am moştenit-o de la ei, protopărinţii neamului omenesc.”

„Din păcate, în copilăria umanităţii, Adam şi Eva au încălcat porunca lui Dumnezeu, iar pentru aceasta, dându-şi seama că au greşit, s-au ascuns de la faţa lui Dumnezeu, fiind izgoniţi din Rai în lume. O tragedie care a însemnat izvorul tuturor suferinţelor pentru toţi urmaşii lui Adam şi ai Evei. Dumnezeu nu a rămas, însă, indiferent la tragedia umanităţii, a oamenilor pe care El i-a creat ca să fie în demnitate şi în dialog permanent cu Creatorul lor. De aceea, Tatăl Cel din ceruri L-a trimis pe Fiul Său Cel Unul Născut, Cuvântul Veşnic al Tatălui, deofiinţă cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, Cel prin Care Tatăl a creat lumea, aşa cum arată Sfântul Evanghelist Ioan în prologul Evangheliei sale.”

„Cuvântul Veşnic al Tatălui Şi-a luat fire omenească, unind-o cu cea dumnezeiască, fără a se amesteca cele două firi, fără a se schimba, fără a se împărţi sau a se despărţi, din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, şi, venind în lume, a primit numele de Iisus, El, Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, pentru a ne mântui pe noi, întru toate făcându-Se asemenea nouă, afară de păcat.”

„După ce a pătimit, a murit pe Cruce şi a înviat, Mântuitorul nostru Iisus Hristos S-a înălţat la ceruri cu firea noastră omenească, pe care Şi-a asumat-o şi pe care a  răscumpărat-o, deschizându-ne, astfel, posibilitatea tuturor, ca să moştenim şi noi Împărăţia cerurilor. Lucrarea pe care a săvârşit-o asupra propriei Sale Persoane, asupra firii omeneşti pe care Şi-a asumat-o, se extinde în Sfânta Biserică prin lucrarea celei de-a treia Persoane a Preasfintei Treimi, a Duhului Sfânt, Care continuă lucrarea mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu”, a spus Chiriarhul Oradiei.

„Această lucrare a harului Duhului Sfânt ne priveşte şi pe noi, căci cu toţii avem posibilitatea şi am primit darul de a ne împărtăşi din lucrarea harului dumnezeiesc. De aceea, pe parcursul vieţii noastre, harul dumnezeiesc curge neîncetat asupra noastră, şi simţim aceasta, mai mult sau mai puţin, după cum viaţa noastră este conformă sau mai puţin conformă cu voia lui Dumnezeu, după cum suntem mai transparenţi sau mai opaci lucrării Duhului Sfânt, după cum căutăm să vieţuim după voia lui Dumnezeu şi după poruncile Sale sau Îi întoarcem spatele, după cum ne silim să ne despărţim de ceea ce este inutil, apropiindu-ne de cele duhovniceşti.”

„La sfârşitul pericopei evanghelice de astăzi, am auzit cu toţii că Apostolii petreceau toată vremea în templu, în rugăciune, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu, în aşteptarea venirii Mângâietorului, a Duhului Sfânt. Vedem aici întruchipat idealul vieţii creştine: omul să petreacă cât mai mult din timpul său, până la a-l petrece pe tot, în rugăciune sfântă, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu”, a concluzionat Ierarhul.

La finalul Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Părinte Episcop Sofronie al Oradiei a primit, din partea Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria”, filiala Bihor, titlul de preşedinte de onoare al filialei judeţene a acestei asociaţii, precum şi o diplomă de excelenţă.

După oficierea Sfintei Liturghii, toţi cei prezenţi s-au deplasat în procesiune de la biserica militară până la Cimitirul Municipal din Oradea, unde au continuat manifestările dedicate Zilei Eroilor cu o slujbă de pomenire a eroilor, iar la final au fost rostite alocuţiuni şi au fost depuse coroane, jerbe şi buchete de flori la cele patru monumente ale eroilor. Evenimentul s-a încheiat prin defilarea Gărzii de Onoare.