La două săptămâni după trecerea în noul an bisericesc, ca la orice început binecuvântat de Dumnezeu, Bisericii Dreptmăritoare îi este adusă în atenție Sfânta și de Viața făcătoarea Cruce a Domnului Hristos, prin praznicul Înălțării Sfintei Cruci, ca un memento al vocației sacrificiului pe care creștinul o are sădită ființial prin Taina Sfântului Botez și ca o încurajare hristică înaintea tuturor încercărilor prin care trecem în viața de zi cu zi. Anul acesta, praznicul Crucii din prima lună a anului bisericesc, joi, 14 septembrie 2023, a fost serbat de Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, la biserica „Adormirea Maicii Domnului” și „Sfântul Ierarh Nicolae” din centrul orașului Aleșd, unde a oficiat Dumnezeiasca Liturghie în sobor de preoți și diaconi.

Cu acest prilej, înainte de începerea dumnezeieștii slujbe, Episcopul Oradiei a sărvârșit rânduiala de sfințire a noului iconostas al bisericii parohiale dimpreună cu icoanele ce-l străjuiesc.

După lecturarea liturgică a pasajului evanghelic rânduit sărbătorii (Ioan  19, 6-11, 13-20, 25-28, 30-35), Episcopul Oradiei a rostit un cuvânt de folos duhovnicesc în care le-a vorbit credincioșilor despre dragostea, smerenia și puterea fără margini care stau ascunse în Sfânta Cruce a Domnului nostru Iisus Hristos, binecuvântat Semn al biruinței pentru credincioși și prilej de teamă și tulburare pentru duhurile necurate.

În partea de deschidere a cuvântului său, Ierarhul a subliniat că acest instrument de înfricoșătoare și infamă tortură pe care Domnul Și-a dat Duhul a rămas în istoria mântuirii ca simbolul cel mai de preț al Dragostei dumnezeiești, prin care, până la sfârșitul veacurilor, Cel Care ne-a iubit cel mai mult continuă să ne vorbească despre cele ce au fost și cele care vor urma. Crucea este simbolul Dragostei lui Dumnezeu față de noi, oamenii. Este instrumentul Jertfei mântuitoare prin care am scăpat de moarte prin Moartea Celui răstignit pe Cruce. Pentru că există o strânsă legătură între Moartea pe Cruce a Domnului și Învierea Sa. În Sfânta Cruce stă ascunsă Taina Învierii și puterea ei. De aceea, pentru că Sfânta Cruce are atâta putere, ea este armă înfricoșătoare pentru diavoli, pentru că ei sunt în stăpânirea morții. Astfel, prin credința în Cel Întâi-Născut din morți Care a înviat și a biruit moartea, noi nu mai murim! Moartea este doar o trecere, un episod al vieții noastre, după care trupurile ostenite merg în țărâna din care au fost luate, în așteptare, pentru un timp mai lung sau mai scurt, până în Ziua Domnului când vor învia toate trupurile; indiferent de ce cred oamenii de astăzi și cât de mare e gradul de secularizare al societății. Cu sau fără voie de la lume, Domnul Se va întoarce. Cu sau fără „acordul” filozofiilor trecătoare, morții vor învia. Cu sau fără știința mai marilor înțelepți ai pământului, toți vom ajunge martori și chiar protagoniști ai învierii, pentru că Cel Întâi-Născut din morți ne va chema din moarte la viață.

Pentru omul de astăzi Crucea Domnului Hristos rămâne o piatră de poticneală, întrucât sapă adânc la dependența maladivă de confort și bunăstare, dar, trecând de primele straturi ale perceperii Crucii, înțelegem cu adevărat că ea este singura dătătoare de viață și de sens. În Sfânta Cruce stă ascunsă Taina Smereniei absolute a lui Dumnezeu. Noi, oamenii, oricât ne-am smeri și ne-am umili, nu vom ajunge niciodată la măsura Smereniei lui Dumnezeu. Numai din smerenie poți să te sacrifici și să-ți dai viața pentru cel pe care l-ai creat. De înviat toți vom învia, dar vor rămâne cu El numai cei care cred cu adevărat în El și nu se rușinează de Crucea Lui. Dar a nu te rușina de Crucea Domnului înseamnă nu doar a-I admira Smerenia, ci înseamnă a-ți lua și tu crucea, a-ți asuma crucea, a urma Domnului pe calea smereniei și umilinței extreme, adesea. Noi, acum, contemplăm Crucea Domnului și ne bucurăm de Darul cel mare al armei biruinței asupra demonilor și răului, dar trebuie să fim conștienți că acum, la început de an bisericesc, ca la început de viață, ca la început de nou drum, ni se arată iarăși înainte Taina prin care ne mântuim. Urmarea lui Hristos. Nu doar că suntem însoțiți de cruce pe parcursul vieții și o punem la căpătâi când închidem ochii, ci o purtăm mereu. Ne însemnează părinții după ce ne naștem, o primim în Taina Sfântului Botez și apoi o primim să o ducem, așa cum Domnul Iisus Hristos Însuși Și-a purtat Crucea. Da, a căzut sub povara ei, dar S-a ridicat și a dus-o până la capăt.

În încheierea predicii, Chiriarhul locului a concluzionat că biruința pe care o aduce Sfânta Cruce nu se lasă cu lauri și glorie scandată de noroade, ci te cheamă la interiorizare și contemplare a Smereniei Celui Care a cucerit lumea fără ca ea să își dea seama, lăsând în memoria umanității cea mai sinceră și dureroasă îmbrățișare, Salvatoarea Răstignire. Crucea, Smerenia lui Dumnezeu ne este îmbiată și în ziua de acum, aducându-ne aminte că aici în lume, unde avem necazuri de tot felul, nu avem voie să capitulăm, să depunem armele în războiul cel nevăzut cu păcatul și cu duhurile răutății! Ci să ascultăm de Cel Bun și Blând, răstignit și înviat, Care ce ne spune prin ceea ce a spus Ucenicilor Săi odinioară? „În lume necazuri veți avea, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea!”. Cum? Prin Sfânta Cruce. Aici stă ascunsă puterea noastră, a creștinilor! De aici vine energia pe care au avut-o Martirii din toate timpurile în mărturisire. Și nu le-a fost frică de moarte! Pentru că au înțeles că moartea a fost biruită odată pentru totdeauna, prin Dragostea lui Dumnezeu. Dragii mei, acestea sunt lecțiile pe care ni le îmbie Dumnezeu pentru ca să putem rezista în viața de zi cu zi. Nu putem să fugim de cruce! Fiecare are o cruce de purtat. Chiar și Biserica este în stare de răstignire, motiv pentru care ea tot timpul este atacată, din afară sau dinăuntru, pentru că vrăjmașul nu doarme. De aceea, suntem chemați să fim soli ai Bunătății lui Dumnezeu aici, pe pământ, soli ai Smereniei lui Dumnezeu, iar când suntem încercați, umiliți, să răbdăm, să-L preamărim pe Dumnezeu, să-L chemăm în ajutor și cu puterea Cinstitei Cruci să trecem biruitori prin toate provocările vieții. Niciodată nu e prea târziu să ne trezim și să reînvățăm să fim măcar oameni, dacă creștini adevărați nu mai suntem în stare să fim. Măcar dramul de omenie pe care l-am moștenit din moși-strămoși să nu-l pierdem.

La finele Sfintei Liturghii, Părintele Aurel-Simion Goga, Protopopul Oradiei, a rostit un cuvânt festiv, mulțumind Ierarhului pentru slujirea arhierească din cadrul protoieriei orădene. Apoi, Părintele paroh Călin-Dănuț Ioniță și-a manifestat recunoștința față de Chiriarhul Oradiei pentru bucuria și binecuvântarea de a-l avea în mijlocul comunității parohiale și de a serba cu solemnitate marele praznic al Înălțării Sfintei Cruci, când se împlinesc 84 de ani de la punerea pietrei de temelie a sfântului lăcaș construit în doar 75 de zile de Armata Română, ca o aleasă rugăciune înălțată de popor în vremuri tulburi. În semn de prețuire, preotul paroh a oferit în dar Ierarhului icoana praznicului.

În cele din urmă, Preasfinția Sa a adus cuvânt de mulțumire enoriașilor și păstorului lor sufletesc, felicitându-i pentru frumoasa comunitate euharistică pe care o formează în acest important oraș al Bihorului și pentru lucrările de înnoire împlinite la sfântul lăcaș, adresându-le totodată gânduri bune, de binecuvântare.