Locaţia curentă este: Prima pagină / Știri / Înnoiri binecuvântate în parohia Popești

Înnoiri binecuvântate în parohia Popești

În cea de a patra Duminică a Sfântului și Marelui Post, a Sfântului Ioan Scărarul, 11 aprilie 2021, când în Biserica Ortodoxă Română facem prăznuirea Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie în parohia Popești, protopopiatul Marghita, dimpreună cu un sobor de preoți și diaconi.

Înainte de începerea sfintei slujbe, Chiriarhul locului a oficiat slujba de sfințire a noului iconostas, dimpreună cu icoanele ce-l împodobesc, prin stropirea cu apă sfințită și prin ungerea cu Sfântul și Marele Mir.

Această Duminică ne aduce în atenție cutremurătorul fragment evanghelic al Vindecării fiului lunatic (Marcu 9, 17-32), dar și pericopa scripturistică ce ne înfățișează Fericirile rostite de Domnul nostru Iisus Hristos în Predica de pe munte (Matei 4, 25; 5, 1-12), ca o cinstire a celui care s-a învrednicit să fie cu adevărat fericit, Sfântul Ioan Scărarul. Ierarhul cetății orădene a rostit înaintea bunilor credincioși ai enoriei Popești un bogat cuvânt de învățătură în care a reliefat înțelesurile simbolice și semnificațiile duhovnicești pe care le comportă conceptul de „scară” în spiritualitatea ortodoxă.

În debutul predicii, Preasfinția Sa a explicat rațiunea duhovnicească care stă în spatele rânduielilor bisericești, a cadenței tipiconale pe care succesiunea Duminicilor din Sfântul și Marele Post o are în vederea unei înțelegeri spirituale depline și temeinice a ceea ce toți urmașii Domnului Hristos trebuie să asume pentru a-și înlesni propriul progres duhovnicesc spre asemănarea cu Fiul Omului. În acest sens, Duminicade acum, a Sfântului Cuvios Ioan Scărarul, dimpreună cu Duminica ce urmează, a Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, vin în urma Duminicii Sfintei Cruci, când atenția Bisericii se focalizează pe ultimatumul hristic în vederea desăvârșirii, lepădarea de sine, luarea crucii proprii și urmarea Domnului Iisus Hristos.În tropar, spunem despre un Sfânt Cuvios sau despre o Sfântă Cuvioasă „că luând crucea ai urmat lui Hristos”. Nu întâmplător, la o săptămână după îndemnul Mântuitorului de asumare a crucii, Biserica ne și propune un prim model, iar la două săptămâni un al doilea model de urmare a lui Hristos.

Continuând cu tâlcuirea troparului închinat Sfinților Cuvioși, Episcopul Oradiei a atenționat pe bunii credincioși să nu subscrie tendințelor și curentelor contemporane, a căror grijă se concentrează doar asupra părții materiale a omului, în acest fel, prin neglijarea celeilalte părți constitutive, dimensiunea spirituală, nu facem decât să ne dezumanizăm și să ne pierdem nu doar identitatea de fii ai lui Dumnezeu, ci și pe cea de oameni. Ne purtăm cu multă grijă față de trupuri, ne este foarte frică de moartea trupului, dar ne pasă din ce în ce mai puțin de suflet, care este nemuritor. Așa cum aflăm, încă o dată, din troparul Sfinților Cuvioși: „că luând crucea ai urmat lui Hristos; și lucrând, ai învățat să nu se uite la trup căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor”. Nu ne mai pasă de sufletele noastre, ne dezumanizăm, ne desfigurăm și ne comportăm unii cu alții fără milă, fără îngăduință și fără iertare. Din păcate așa ne-am lăsat prinși în mrejele lumii acesteia păcătoase, încât ne interesează în primul rând viața trupului nostru.

Privind la cele două exemple luminoase ale celor pe care îi prăznuim în Duminica a patra și a cincea și însuflețindu-ne din frumoasele îndemnuri ce ne vin prin textele cultului nostru, nu trebuie să cădem în extrema cealaltă, a siguranței trufașe că drumul acesta este unul lesne de parcurs și banal. Să încercăm cu slabele și puținele noastre puteri să rezistăm ispitelor. Numai că pentru aceasta nu este ușor, numai să zici și se și împlinește. Aici nu merge ca în povești, „zis și făcut”. În viața reală este un război nevăzut de purtat. Plastic vorbind, avem o scară anevoioasă de urcat. Să urci pe scara care unește pământul cu Cerul nu este deloc ușor. După ce la mijlocul călătoriei Păresimilor am avut Crucea în mijlocul călătoriei duhovnicești, vedem că viața creștinului care își asumă crucea este o răstignire continuă față de omul cel vechi. Omul cel vechi al păcatelor trebuie răstignit în noi.

Deși este un parcurs sinuos, cu multe obstacole și provocări, nu trebuie nici să ne dezolăm, căzând în extrema opusă, ci să privim cu nădejde vie la Cel care S-a înomenit, pogorându-Se la noi, chip de rob luând, pe Scara care reunește pe om cu Dumnezeu. Pentru urcușul acesta nu suntem singuri, căci Dumnezeu Însuși este Cel care a coborât la noi pe scara ce unește Cerul cu pământul. Din punct de vedere simbolic, scara cea duhovnicească este Pururea Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu, din care S-a născut Cuvântul veșnic al lui Dumnezeu ca Fiul Omului. Noi o numim, cu multă dragoste și emoție sfântă, pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu în splendida cântare Imnul acatist al Bunei Vestiri ca fiind„scară”. Un imn pe care îl vom cânta în chip solemn la sfârșitul săptămânii viitoare, vineri seara, în ajunul sâmbetei viitoare, sâmbăta Acatistului Bunei Vestiri.

Chiriarhul Oradiei a trasat o comparație grăitoare între zbaterile și comportamentul tulburător pe care l-a avut fiul lunatic vindecat de Domnul Hristos și lumea dezumanizată și înstrăinată de Dumnezeu, ale cărei spasme și răsuciri le putem observa cu ochiul liber în timpurile de încercare prin care trecem acum. Lumea noastră este bolnavă, iar convulsiile sociale pe care le vedem, de la marile răsturnări, revoluții și insurecții, la proteste și până la războaie și amenințări cu moarte sunt dovezi ale faptului că lumea noastră este bolnavă. Nu se poate vindeca prin puterile oamenilor, ci doar cu ajutorul lui Dumnezeu. Pentru aceasta este nevoie de post și rugăciune. În continuare, Preasfinția Sa a accentuat necesitatea întrarmării noastre duhovnicești nu doar secvențial și când avem nevoie, ci pregătirea noastră spirituală trebuie să fie un proces consecvent și constant, nu episodic.  Acum e vremea Sfântului și Marelui Post. Dacă acum nu postim, când postim? Când vine foametea cea mare și n-o să mai avem ce mânca? Atunci vom posti, de nevoie! Dacă acum nu ne rugăm, când ne rugăm? Când vine boala și când vine moartea? Cu ce putere ne mai rugăm atunci, dacă nu am încercat și n-am exersat rugăciunea în viața de zi cu zi? Mai știm să ne rugăm atunci când vine primejdia de moarte, dacă nu ne rugăm în fiecare zi? Cum să ne creștem copiii lăsându-i pradă tuturor ispitelor lumii, dacă nu-i învățăm să se roage și să postească? Lumea ca să se vindece are nevoie de post și de rugăciune.

În finalul cuvântului, Episcopul Oradiei i-a îndemnat pe credincioșii prezenți să vadă în propria lor cruce, în sacrificiile pe care trebuie să le facă și în încercările prin care trebuie să treacă în viață, o veritabilă scară prin care ei pot să coboare, să stagneze sau să urce către Cer.  Viața noastră este scara care ne desparte pe noi de întuneric, cu nădejdea că vom ajunge la lumină. Trebuie să avem curaj să urcăm pe această scară. Scara, însă, oricât ar părea de înspăimântătoare prin urcușul peste abisurile iadului, dar spre lumina paradisului și strălucirea Împărăției cerurilor, este o simplă scară. Deși jos ne trag duhurile cele rele, ca și duhul cel mut și surd care-l chinuia pe tânăr, avem pe Îngerii cei buni și Sfinții cu rugăciunile lor, care ne susțin atunci când urcăm și ne dezechilibrăm. Pe această scară urcăm acum în duh de pocăință,urmându-I Celui care, fără de păcat fiind, a fost urcat pe scară și spânzurat pe Lemn, iar după ce Și-a dat Duhul în mâinile Părintelui Ceresc, tot pe scară a fost coborât, cum arată iconografia Bisericii, de către Iosif din Arimateea. A treia zi a înviat, patruzeci de zile S-a arătat Ucenicilor Săi și, apoi, S-a înălțat la Ceruri, fără să mai aibe nevoie de scară. Cel care S-a ridicat, așa cum S-a înălțat, așa va și veni înapoi. Aceastăîntoarcere o așteptăm noi acum. Până atunci pentru a-L întâlni urcăm pe scară, la capătul căreia Cerurile se deschid și Însuși Domnul Iisus Hristos ne întinde mâna.

În cadrul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Sofronie a hirotonit în treapta slujirii preoțești pe diaconul Claudiu Mircea Tabără, oferindu-i totodată și hirotesia de duhovnic, spre a păstori pe credincioșii parohiei Cuieșd, protopopiatul Marghita. De asemenea, pentru activitatea administrativă și pastorală deosebită întreprinsă atât la parohia Popești, cât și la Cuieșd, unde a slujit înainte ca preot paroh, Preasfinția Sa l-a promovat în treapta de iconom-stavrofor pe Părintele paroh RomanFloricel Cornuțiu.

La finele programului liturgic, Părintele Călin Gheorghe Cotrău, protopopul Marghitei, a rostit un cuvânt de bun venit Întâistătătorului Eparhiei noastre și în care a subliniat vechimea acestei parohii, datarea ei începând cu secolul al cincisprezecelea, însă cunoașterea existenței ei își pierde urma în negura timpului. Popești, în epoca medievală, a fost un important centru protopopesc al ținuturilor Bihorului, această realitate fiind surprinsă în mod vădit în numele localității.

Părintele paroh Roman Floricel Cornuțiu a rostit un cuvânt de mulțumire în care și-a manifestat recunoștința față de Preasfințitul Părinte Sofronie, atât pentru distincția acordată, cât și pentru sprijinul părintesc și binecuvântarea arhierească oferită în tot acest timp. Totodată, a mulțumit autorităților locale și credincioșilor prezenți pentru ajutorul oferit bisericii parohiale și pentru implicarea lor în viața duhovnicească a acestei enorii.

În cele ce au urmat, Ierarhul Oradiei a rostit un cuvânt ocazional în care a felicitat pe părintele paroh dimpreună cu frumoasa și evlavioasa comunitate care i-a fost încredințată spre păstorire, accentuând responsabilitatea pe care o poartă pe umeri, trăind într-o localitate istorică, cum este comuna Popești, unde preoții au avut un rol crucial în păstrarea și apărarea identității de credință și de neam a poporului român aflat la granițele apusene ale țării noastre.

***

Înnoirile care s-au făcut prin grija Părintelui paroh Roman Floricel Cornuțiu la biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din parohia Popești nu se rezumă doar la noul iconostas, realizat din lemn de tei, ci vizează și ușile sfântului lăcaș, confecționate din lemn de stejar, achiziționarea unor policandre, instalația de sonorizare, dar și lucrările de restaurare și înfrumusețare a casei parohiale.

Andi Constantin Bacter