Deși cromatica calendaristică a zilei de astăzi nu este una care ar indica o prăznuire religioasă specială a unui eveniment sacru sau a unui mare sfânt, cea de a treia zi a lunii lui Brumar – când se face pomenirea Sfinților Ieromartiri persani Achepsima, arhiereul, Iosif, preotul și Aitala, diaconul și a Așezării în Lida Palestinei a sfintelor moaște ale Sfântului Megalomartir Gheorghe Tropeoforul – are semnificații bisericești cu totul aparte pentru teritoriile apusene ale dreptmăritorului și strămoșescului nostru pământ românesc. În această zi, în urmă cu cinci decenii și cinci ani, pe malurile Mureșului, la întâlnirea Banatului cu Crișana, în istorica și cosmopolita cetate a Aradului, din binecredincioșii părinți Maria și Petru-Ștefan Drincec, a văzut lumina zilei mult doritul fiu Radu-Ștefan, care, după primirea îngerescului chip, avea să devină monahul Sofronie, iar mai târziu, cel dintâi Arhipăstor al Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria, iar apoi cel de al șaselea Întâistătător al Eparhiei Oradiei celei Mari și întemeietorul Episcopiei Sălajului.

La fel ca și în anii din urmă, Chiriarhul Oradiei, la vremea apostolică a ceasului al treilea, a adus prinos de aleasă și sfântă recunoștință Preabunului Dumnezeu slujind Dumnezeiasca Liturghie – cea mai înaltă mulțumire cu putință pe care o pot aduce făpturile de lut însuflețit – în ales sobor preoțesc, compus din consilieri eparhiali, în prezența celor patru protopopi ai Eparhiei noastre și a numeroși credincioși, la biserica orădeană a Izvorului Tămăduirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. La sfânta slujbă, la momentul liturgic cuvenit, s-au rostit ectenii și rugăciuni de mulțumire pentru binecuvântările revărsate asupra mamei Părintelui episcop, a fiului ei, Ierarhul nostru și a credincioșilor Eparhiei încredințate spre arhipăstorire, cerând pe mai departe mila și ajutorul lui Dumnezeu, înălțându-se, totodată, rugăciuni de mijlocire a iertării și milei lui Dumnezeu pentru cei trecuți în veșnicie, tatăl și rudeniile după trup apropiate ale Preasfinției Sale. La finele Dumnezeieștii Liturghii, Protoiereul Cristian-Octavian Rus, consilier cultural la Centrul Eparhial și preotul paroh al acestei enorii, a dat citire Hrisovului prin care Episcopul Oradiei oferă bisericii Izvorului Tămăduirii din Oradea un al doilea hram, acela al Așezării moaștelor Sfântului Mare Mucenic Gheorghe în Lida Palestinei, Purtătorul de biruință devenind de acum, dimpreună cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, ocrotitor spiritual al lăcașului de închinare și al comunității parohiale.

În continuare, soborul slujitor, în prezența Chiriarhului locului, sub protia Părintelui Arhimandrit Mihail Tărău, Exarhul mânăstirilor și așezămintelor monahale din Eparhie și starețul Mânăstirii Izbuc, a săvârșit îndătinata slujbă de mulțumire, Te Deum. La încheierea programului liturgic, Părintele Andi-Constantin Bacter, consilier pentru comunicare la Centrul Eparhial și de curând numit ca preot coslujitor la această enorie, a rostit un cuvânt festiv în cadrul căruia a adresat urări de bine și gânduri frumoase Chiriarhului locului, punând în lumină purtarea de grijă a lui Dumnezeu, Cel Care a rânduit în persoana Preasfinției Sale pe providențialul păstor sufletesc al binecredinciosului cler și popor al Varadiei, remarcabil prin misiunea jertfelnică și activitatea pilduitoare care au făcut rodnică și vie prezența Bisericii Dreptmăritoare a lui Hristos și a prețioaselor valori ale neamului nostru în ținuturile Bihorului românesc.

În cele ce au urmat, Preasfințitul Părinte Sofronie al Oradiei a adus mulțumiri pentru gândul bun adresat cu prilejul împlinirii a cincizeci și cinci de ani și a rostit câteva meditații duhovnicești la acest deosebit ceas aniversar.

Întâi de toate, Ierarhul a vorbit despre Sfânta Liturghie ca fiind maniera sublimă prin care omul își poate manifesta recunoștința față de iubirea milostivă și purtarea de grijă ale lui Dumnezeu. În aceste puține și smerite cuvinte, nu-mi rămâne decât să mulțumesc, căci, de fapt, este o zi a mulțumirii, Bunului Dumnezeu; ceea ce am și făcut prin Sfânta Euharistie, pentru că mulțumirea noastră sublimă este Sfânta Liturghie, prin care Dumnezeu Însuși, Fiul lui Dumnezeu întrupat, este prezent în mijlocul nostru. El ni Se împărtășește oferindu-ne în dar Trupul și Sângele Său. Noi, oamenii, nu suntem în stare de o mulțumire mai înaltă decât Sfânta Liturghie, mulțumirea supremă pe care cineva o poate aduce, nu doar aici pe pământ, ci și în ceruri, unde Îngerii Îi aduc neîncetat preamărire lui Dumnezeu. De aceea am și venit astăzi la sfânta biserică, ca să Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru ceea ce mi-a dăruit, pentru ceea ce-mi dăruiește, pentru ceea ce nădăjduiesc că îmi va dărui în continuare, nu numai aici, în viața aceasta, pentru că ceea ce e aici se poate sfârși într-o clipă. Nu sunt atât de absurd încât să cer imposibilul, ci Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot și nădăjduiesc ca așa cum mi-a purtat și ne-a purtat de grijă până acum, din atâta dragoste dumnezeiască, o să aibă grijă de noi și pe mai departe, în viața cea veșnică, împreună cu El, în Lumina neînserată a Împărăției Sale.

Atitudinea mulțumitoare îi vizează, în plan imediat, și pe cei care au conlucrat cu voia lui Dumnezeu, părinții după trup, Preasfinția Sa închinând cei cincizeci și cinci de ani venerabilei sale mame nonagenare, Maria, cea care, la rându-i, și-a închinat întru totul viața creșterii frumoase și în frica lui Dumnezeu a singurului său fiu. Mă bucur și Îi mulțumesc lui Dumnezeu, cu multă umilință, că încă o mai am pe mama, care astăzi împlinește cincizeci și cinci de ani de maternitate. Aceasta am spus-o mereu, în zilele din urmă, că nu sunt cincizeci și cinci de ani de viață ai mei, ci cincizeci și cinci de ani de când mama e mamă oficial. Oricum, astăzi, ea are nouăzeci de ani și patru săptămâni, din mila Domnului, așa încât pe ea o consider cea serbată, în primul și în primul rând, și pentru ea am venit să-I mulțumesc în mod special lui Dumnezeu și să invoc binecuvântările Sale, dar și pentru odihna tatălui meu și a tuturor celor dragi, bunicii și toți ceilalți de dincolo, dar pe care-i simt prezenți în viața mea.

În încheiere, Preasfinția Sa a mulțumit tuturor celor prezenți pentru că i-au sporit prin chipurile lor calde bucuria de a fi oaspete al lui Dumnezeu în această lume de cincizeci și cinci de ani, adresându-le și lor binecuvântări alese și cântându-le din partea sa tradiționalul „La mulți ani!”. Să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru toate! Și pentru că pentru mine, personal, este un moment de reflecție, de mulțumire și recunoștință, cu umilință îmi plec genunchii, mulțumindu-vă tuturor și preamărindu-L pe Dumnezeu prin cuvintele Dreptului Iov, „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat!”. Dumnezeu să vă dăruiască viață lungă, sănătate, bucurie, putere și vă mulțumesc din suflet! Aceleași binecuvântări să le reverse Dumnezeu și peste familiile dumneavoastră, peste toți cei dragi, să vă dăruiască sănătate! Și nu uitați, atunci când vedeți că Dumnezeu nu răspunde imediat la rugăciuni – că nici nu știm să ne rugăm și nici nu-I cerem cele de care avem nevoie cu adevărat –, avem niște prieteni puternici, care nu sunt nici președinți de state, nici conducători de mari națiuni, nici comandanți de oști, nici mari academicieni și filosofi, ci Sfinții, ale căror rugăciuni sunt irezistibile. Dacă ale noastre rugăciuni nu au eficiență, ale lor străpung cerul! Avem pe Maica Domnului, ocrotitoarea principală a acestei sfinte biserici, avem pe Martirii care și-au vărsat sângele pentru Hristos, cum este Sfântul Gheorghe, noul ocrotitor al bisericii dumneavoastră, pe marii Sfinți rugători și pe toți Sfinții! Noi nu am fost astăzi, aici, singuri. Nevăzut, împreună cu noi, a fost și Domnul Hristos și Îngerii Săi și Sfinții și generațiile care dinainte de noi s-au rugat cu vrednicie. Vă mulțumesc că ați făcut efortul să veniți aici, să fim împreună în rugăciune smerită de mulțumire! Să ne ajute Bunul Dumnezeu, cât mai rânduiește El să stăm aici, pe pământ, să facem voia Lui și să putem să ne mai întâlnim cu bucurie, cu pace, cu sănătate și să fim folositori unii altora, să ne putem purta sarcinile așa cum așteaptă Mântuitorul de la noi!

La sfârșit, Chiriarhul locului a fost întâmpinat cu multă căldură sufletească de credincioșii prezenți, primind cu bucurie alesele urări de bine. Printre bunii credincioși ai parohiei, s-a numărat și un oaspete de seamă al Eparhiei noastre, distinsa doamnă etnograf Angela Paveliuc-Olariu, prezentă în Oradea cu ocazia susținerii cu două zile în urmă a conferinței cu tema „Satul românesc tradițional”, care a oferit în dar Preasfinției Sale o icoană cu Sfânta Cuvioasă Parascheva, cea mult folositoare.

Pr. Andi-Constantin Bacter