La Catedrala Episcopală Învierea Domnului şi Sfântul Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei din Oradea, praznicul Întâmpinării Domnului din acest an, sărbătorit marți, 2 februarie 2016, a fost un prilej de aleasă bucurie duhovnicească pentru clerul şi credincioşii care au luat parte la această sărbătoare împărătească. Chiriarhul Oradiei, Preasfinţitul Părinte Sofronie, înconjurat de un sobor de ieromonahi, preoți și diaconi, a săvârşit Sfânta Liturghie arhierească în catedrala propriu-zisă.

În cadrul Sfintei Liturghii, Întâistătătorul Eparhiei Oradiei, după citirea pericopei evanghelice de la Sfântul Evanghelist Luca, a rostit un frumos cuvânt de învăţătură în care a arătat importanţa şi bogăţia duhovnicească a praznicului Întâmpinării Domnului:

„În această zi sfântă, Biserica face pomenirea unui eveniment cu deosebite semnificații, ce a avut loc la patruzeci de zile după ce Hristosul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, S-a născut în Betleemul din Iudeea. Cuvântul Veșnic al Tatălui, întrupat la plinirea vremii, a dorit ca nimic din ceea ce trebuia să se împlinească să nu fie lăsat deoparte. De aceea, la patruzeci de zile de la naștere, Maica Domnului și Dreptul Iosif, împlinind rânduiala iudaică străveche, anume ca orice întâi născut de parte bărbătească să fie dus la Templul din Ierusalim pentru a fi închinat Domnului, Sfânta Fecioară și logodnicul ei, deci, au luat Pruncul și au urcat la Ierusalim pentru a merge la Templul slavei lui Dumnezeu ca să-L închine. Numai că Cel adus de părinții Săi nu este orice prunc, ci este Însuși Fiul lui Dumnezeu, trimis de Tatăl în lume ca să mântuiască lumea.”

„Deși Prunc, El este Cel Vechi de zile, mai vechi decât lumea aceasta pe care a creat-o. Deși Prunc adus la Templu de păinții Săi, El este Cel în cinstea Căruia s-a înălțat Templul lui Solomon, pentru că El este Dumnezeu, deoființă cu Tatăl și, astfel, adus la Templu și ridicat de mâini omenești pentru slava dumnezeiască, Templul se închină la venirea Lui. De aceea, atunci când intră, cei din Templu, care erau locașuri ale Duhului Sfânt, vase sfințite și alese ale harului, Dreptul Simeon și Proorocița Ana, plini de Duhul Sfânt fiind, văzători cu duhul fiind, Îl recunosc pe Fiul lui Dumnezeu, mântuirea lui Israel și a Noului Israel.”

„Dreptul Simeon Îl vede, Îl recunoaște și Îl mărturisește pe Mesia și, mulțumit, împăcat, împlinit, îi cere lui Dumnezeu, pentru că s-a învrednicit de bucuria de a vedea mântuirea lui Israel, să îl slobozească, să-l libereze, prin rugăciunea foarte frumoasă pe care o știm cu toții și pe care Biserica a așezat-o în rânduiala slujbei de seară, la apusul soarelui, a Vecerniei, care recapitulează istoria umanității celei vechi, rezumatul vieții poporului Legii vechi, până la plinirea Legii, adică până la venirea lui Hristos Domnul, o slujbă specială care gravitează în jurul luminii lui Hristos și care are în miezul ei imnul străvechi al luminii sfinte.”

„La Templu se afla și Proorocița Ana, fiica lui Fanuel din seminția lui Așer, care trăise cu soțul ei șapte ani și era văduvă, după care starea ei reală, pentru că ajunsese la bătrânețe, era de feciorie duhovnicească. Se curățise de toate păcatele și de toate patimile, se umpluse de Duhul Sfânt, era feciorelnică, trăia în înțelepciune desăvârșită. Văzătoare cu duhul fiind și ea, a început să prorocească cu privire la Pruncul Care venise la Templu.”

„În icoana sărbătorii de astăzi vedem pe Domnul Iisus Hristos Mântuitorul ținut în brațele Dreptului Simeon, pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu cu Dreptul Iosif aducând jertfa, perechile de turturele sau cei doi pui de porumbel, și pe Proorocița Ana. Perchea de porumbei adusă la Templu ca închinare era un semn al speranței și al așteptării poporului lui Israel, prin întâii născuți de parte bărbătească, că Dumnezeu va trimite mântuirea peste poporul Său. Așa cum din potop l-a scăpat Dumnezeu pe Noe și prin Noe lumea, la fel speranța că Dumnezeu va trimite pe Fiul Omului, Domnul nostru Iisus Hristos, ca să mântuiască lumea, în cazul acesta concret al venirii Pruncului Iisus la Templul din Ierusalim, speranța cea veche a mântuirii se împlinește, și Duhul Sfânt, Cel Care a locuit-o pe Fecioara Maria pentru a Se naște din ea Fiul Celui Preaînalt, Cel Care în chip de porumbel S-a coborât peste Domnul Hristos în apa Iordanului, Cel Care în chip de limbi de foc avea să Se coboare peste Sfinții Apostoli ai Domnului la Cincizecime și să se întemeieze Biserica, Duhul Sfânt este Cel Care a umplut pe Simeon și pe Ana ca să vadă, să înțeleagă și să mărturisească.”

„Așadar, în icoana pe care o cinstim la sărbătoarea Întâmpinării Domnului nu vedem doar pe Domnul Iisus Hristos, pe Maica Domnului, pe Dreptul Iosif, pe Dreptul Simeon și pe Proorocița Ana, ci vedem, împreună cu ei, duhovnicește, icoana Bisericii, pentru că darul cel mare al mântuirii a venit pentru toți oamenii, iar cei care primesc și recunosc acest dar drept Cel Care vine spre noi, adică pe Hristos Domnul, și în Duhul Sfânt Îl primesc pe dăruitor, adică pe Tatăl, și prin Taina Sfântului Botez intră în Israelul cel Nou, Biserica, sunt cuprinși în icoana tainică a sărbătorii de astăzi.”

După Sfânta Liturghie, Ierarhul şi soborul slujitor au oficiat slujba Parastasului pentru pomenirea robului lui Dumnezeu Ştefan, bunicul patern al Preasfinției Sale, de la a cărui mutare la cele veşnice s-au împlinit 35 de ani, dimpreună cu toţi cei adormiţi din neamul său.

La finalul Sfintei Liturghii, toţi credincioşii au avut posibilitatea să se închine  la racla aflată în tezaurul Catedralei din Oradea care adăposteşte un fragment din Cinstitul Lemn al Sfintei şi de Viaţă făcătoarei Cruci pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos.