În fiecare an, Praznicul împărătesc al Intrării Domnului în Ierusalim, Duminica Floriilor, aduce în fața credincioșilor imaginea unei intrări regale ce surprinde prin paradox: Hristos, Împăratul smereniei șezând pe prorocescul mânz al asinei, este întâmpinat cu ramuri de finic și strigăte de bucurie, știind însă că aceeași cetate care astăzi Îl primește cu osanale și entuziasm, curând Îl va osândi la moarte, în hulă și batjocură.

Ziua aceasta de sărbătoare, 13 aprilie 2025, încărcată de un contrast profund între bucuria trecătoare a mulțimii și apăsătoarea singurătate lăuntrică a Mântuitorului, a fost cinstită în chip solemn de către Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, prin săvârșirea Dumnezeieștii Liturghii în Paraclisul Episcopal din municipiul Beiuș, istorica biserică a Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, din centrul urbei de pe malurile Crișului Negru.

După evocarea istorisirii evanghelice a intrării Domnului în Cetatea Sfântă (Ioan 12, 1-18), Chiriarhul Oradiei a rostit un cuvânt de învățătură în care a pus în lumină nu doar evenimentul istoric, ci și drama interioară a umanității aflate mereu la răscrucea dintre curiozitate și credință, dintre spectacol și taină, dintre zgomotul lumii și pacea lui Dumnezeu. Preasfințitul Părinte Sofronie a vorbit despre mulțimea care Îl întâmpină pe Hristos cu ramuri de finic și entuziasm trecător, dar care, în adâncul ei, caută dovada, nu sensul; miracolul, nu credința; rezolvarea imediată a problemelor, nu schimbarea inimii.

 „Domnul intră triumfător în Ierusalim, pentru că mulțimile erau impresionate de învierea lui Lazăr care murise de patru zile și voiau să vadă cu ochii lor că minunea este adevărată. Oamenii sunt curioși, așa cum suntem toți datorită faptului că nu petrecem destul timp cu Dumnezeu. Dacă ne-am lăsa covârșiți de dragostea lui Dumnezeu, ar dispărea curiozitatea ciudată, câteodată păcătoasă, nevoia de confirmare pentru a dobândi convingerea care duce la certitudine. Da, iudeii sunt la fel ca și noi, vrem să mergem să vedem! S-a întâmplat cu adevărat minunea? Avem nevoie de semne și de minuni ca să credem! Nu ne-ajunge că Hristos S-a răstignit pentru noi și a înviat, vrem mai mult! Vrem spectacol! Ne place circul! Dar Pacea lui Dumnezeu este străină de tulburările minților noastre rătăcite. Pacea lui Dumnezeu este cea care covârșește toată mintea, care coboară peste inima rugătorului și liniștește cugetele. Este Pacea lui Hristos Cel Înviat din morți, însă nu în chip spectaculos, ci discret și tainic. Domnul Hristos nu face spectacol nici din Sfânta Sa Înviere, n-o face în văzul tuturor, la lumina zilei, ci înainte să răsară zorii. De ce, oare? Pentru ca să nu ne oblige să credem, ci să ne lase libertatea de a alege dacă vrem să credem sau să respingem Dragostea lui Dumnezeu. Din păcate, nu ne este destul atât, nu e îndeajuns. Mereu vrem mai mult și alergăm după certitudini efemere. Vrem să fim convinși de miracol cu orice preț, vrem dovezi neapărat! Dacă nu le găsim, ușor ne pierdem credința. Dacă vin încercările peste noi, ușor abandonăm, dezertăm, depunem armele, ne arătăm neputincioși. Cum putem să-L trădăm ca Iuda pe Cel Care S-a răstignit pentru noi ca să omoare moartea noastră? Nu avem voie să-L trădăm pe Cel fără de păcat, Mielul lui Dumnezeu Care a luat asupra Sa păcatele noastre și le-a pironit pe Cruce, pentru ca prin Sângele Său vărsat pe Golgota să ne spele de rușinea păcatelor noastre, iar prin Învierea Sa să ne dăruiască și nouă harul Învierii. Astfel, prin credința în El, chiar dacă murim, continuăm să trăim. Nu mai murim, ci doar adormim. Și trupul merge la odihnă până în Ziua cea Mare a Întoarcerii Domnului.”

În cadrul dumnezeieștii slujbe, Ierarhul meleagurilor bihorene l-a promovat în treapta slujirii preoțești pe diaconul Lucian-Marius Jurjac, urmând să poarte de grijă comunității euharistice din Parohia Dijir, Protopopiatul Marghita.

De asemenea, după frumoasa tradiție a Bisericii Ortodoxe, Episcopul Oradiei a săvârșit slujba de sfințire a stâlpărilor, întru evlavioasa amintire a intrării smerite și triumfătoare, deopotrivă, a Domnului nostru Iisus Hristos în Cetatea Răstignirii Sale.

La încheierea Sfintei Liturghii, Părintele Marian-Vasile Popa, Protopopul Beiușului, a rostit un cuvânt de bun venit Episcopului Oradiei, iar Părintele paroh Florin-Ovidiu Stan, secretar protopopesc, a adresat mulțumiri și și-a manifestat recunoștința față de Arhipăstorul locului, care și în acest an a sărbătorit Praznicul Floriilor alături de bunii credincioși ai Parohiei Beiuș II.

În final, Ierarhul Oradiei a mulțumit pentru căldura cu care este primit de fiecare dată în această enorie, subliniind că sărbătoarea Floriilor nu este doar o solemnă aducere aminte a unei intrări regale petrecute în urmă cu două milenii, ci un prilej de a ne întreba sincer dacă Îl primim cu adevărat pe Hristos Domnul în cetatea inimii noastre – nu doar cu ramuri și cuvinte, ci cu viața noastră întreagă.

pr. Andi-Constantin Bacter