În dimineața Sfintei și Marii Joi, ziua în care Biserica face pomenirea Cinei celei de Taină, a spălării picioarelor Ucenicilor, a rugăciunii celei mai presus de cuvinte din Ghetsimani și a începutului Pătimirilor celor de bunăvoie ale Domnului, credincioșii orădeni au fost chemați la o nouă adâncire în Taina Iubirii jertfelnice a lui Hristos. Joi, 9 aprilie 2026, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia, la Catedrala Episcopală „Învierea Domnului” din Oradea, înconjurat de soborul slujitor și de diaconii chiriarhali.

Pericopa evanghelică a acestei zile – în lectura Sfinților Apostoli Matei, Luca și Ioan – a reașezat înaintea sufletelor noastre momentele decisive din ajunul Răstignirii: apropierea Cinei celei de Taină, descoperirea trădării, învățătura smereniei desăvârșite și a slujirii, precum și așezarea, în mijlocul vieții Bisericii, a Darului suprem al Sfintei Euharistii. În chiar pragul Pătimirii Sale, Domnul nu lasă ucenicilor doar o amintire, ci le încredințează însăși forma de viață a Bisericii: comuniunea reală cu El, în Taina Trupului și Sângelui Său.

În cuvântul de învățătură rostit în cadrul Sfintei Liturghii, Ierarhul Oradiei a stăruit asupra unui adevăr esențial pentru înțelegerea acestei zile: Joia Mare nu este doar evocarea unui moment solemn din trecut, ci revelarea izvorului liturgic din care se hrănește întreaga viață a Bisericii. Instituirea Sfintei Euharistii nu aparține exclusiv unei rememorări anuale, ci se prelungește necontenit în fiecare Dumnezeiască Liturghie, unde Biserica își împlinește chemarea ei cea mai adâncă: mărturisirea Morții și a Învierii Domnului. Nu este de ajuns ca adevărul Învierii să fie afirmat doar prin cuvânt, oricât de necesară și sfântă ar fi propovăduirea Evangheliei. Vestirea biruinței lui Hristos asupra morții își găsește plinătatea în celebrarea euharistică, acolo unde Biserica nu vorbește doar despre mântuire, ci intră efectiv în lucrarea ei, în chip tainic și real. Împărtășirea euharistică nu este un adaos secundar, ci împlinirea firească a participării la Cina Domnului:

„În Sfânta și Marea Zi Joi, în care ne aflăm, Biserica celebrează instituirea Cinei celei de Taină. Este o comemorare sfântă care ne aduce aminte de momentul în care a fost instituită Taina Sfintei Cuminecături, a Sfintei Euharistii, a Sfintei Împărtășiri. Amintirea Pătimirilor, Răstignirii, Morții, dar și a Învierii și a mărturisirii Învierii Domnului nostru Iisus Hristos este un memorial pe care îl împlinim ori de câte ori săvârșim Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, care este mărturisirea noastră de credință, a creștinilor. Nu ajunge să propovăduiești cuvântul lui Dumnezeu! Vestirea Evangheliei, adică Vestea cea Bună că moartea a fost biruită este datoria tuturor creștinilor. Mărturisirea și răspândirea în lume, printre oameni, a Veștii celei Bune și Mari, că moartea a fost biruită prin Învierea din morți a Mântuitorului Hristos, nu este deplină fără a împlini ceea ce Domnul nostru Iisus Hristos ne-a poruncit să facem. Ce ne spune Domnul prin gura Sfântului Apostol Pavel – tocmai ce am ascultat pericopa Apostolului zilei, care despre aceasta ne-a vorbit? Ori de câte ori veți mânca Pâinea aceasta și veți bea Paharul acesta, Moartea Mea veți mărturisiri, Învierea Mea veți vesti. Înviind din morți, Fiul lui Dumnezeu Înomenit ne dăruiește tuturor viața cea veșnică. Fiul lui Dumnezeu Se face Om ca să ne scoată pe noi din moarte. Pentru asta era nevoie ca El să moară. Și moare. Și noi mărturisim că Fiul lui Dumnezeu Înomenit a murit pe Cruce, dar a și înviat!

Mărturisirea completă se face numai prin Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, prin celebrarea Cinei celei de Taină a Domnului. Nu o dată pe an, în Joia Mare. În fiecare zi! Asta este Tradiția Apostolică, nu ceea ce curentele mai noi învață – de câteva sute ani, de când a apărut protestantismul în lume. Doar așa, simbolic, o dată pe an, luăm Cina Domnului. Nu are putere un astfel de simbol! Putere are ceea ce face Biserica Apostolică, zi de zi. În afară de puținele zile aliturgice, cum este și mâine, Sfânta și Marea Zi Vineri. În rest, Sfânta Liturghie este mărturisirea completă a credinței și Vestirea Biruinței asupra morții prin mărturisirea concomitentă a Morții pentru noi a Celui Care vine să ne dea viață. De aceea, ne adunăm la Sfânta Liturghie, la Cina Domnului, la Cina cea de Taină. Nu o dată pe an, simbolic, venim și spunem că facem și noi un ritual, așa cum se mai întâmplă în teatrul liturgic – cu procesiuni, cu purtarea crucii de către oameni în amintirea Drumului Crucii. Aceasta este o tradiție din Apus, care însă redă simbolic ceea ce s-a întâmplat. Dar, tainic, ceea ce s-a petrecut prin Jertfa pe Cruce, Drumul Crucii, ceea ce s-a împlinit de către Domnul nostru Iisus Hristos, când a pătimit pentru noi, noi recapitulăm la fiecare Sfântă Liturghie. Tainic, mistic și adevărat. Adevărat! Real. Aici, la Sfânta Liturghie se petrece totul. Iar participarea la Sfânta Liturghie este completă numai prin împărtășirea cu Preacuratele lui Hristos Taine.”

În seara acestei zile, când liniștea se adâncește și conștiința credincioșilor este chemată la priveghere și cutremur lăuntric, în biserici se săvârșește Denia celor douăsprezece Evanghelii, slujba în care sunt ascultate, pe larg, relatările Evangheliilor despre Pătimirile mântuitoare ale Domnului. Din lumina Cinei celei de Taină pășim astfel în umbra sfântă a Crucii, purtând în inimă încredințarea că Iubirea lui Hristos merge până la capăt pentru viața lumii și pentru mântuirea fiecăruia dintre noi.

pr. Andi-Constantin Bacter