Sâmbăta lui Lazăr, ziua în care Biserica prăznuiește învierea minunată a prietenului Domnului, este una dintre cele mai emoționante și pline de speranță sărbători din calendarul ortodox. Ea vestește apropierea Sfintelor și Dumnezeieștilor Pătimiri ale Domnului Hristos, dar și Luminata și Slăvita Înviere a Mântuitorului, întărind în sufletele credincioșilor nădejdea în viața veșnică. În acest context sfânt și plin de lumină, sâmbătă, 12 aprilie 2025, Episcopul Oradiei, Preasfințitul Părinte Sofronie, a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie în biserica Sfinților Împărați Constantin și Elena din Parohia Mihai Bravu, Protopopiatul Marghita, alături de un sobor de preoți și diaconi.

După citirea pasajului ioaneic rânduit serbării (Ioan 11,1-45), Chiriarhul meleagurilor bihorene a rostit un cuvânt de folos duhovnicesc, punând în lumină adâncul sens al învierii lui Lazăr ca prefigurare a Învierii Domnului, dar și ca mărturie a puterii dumnezeiești a lui Hristos asupra morții. Preasfințitul Părinte Sofronie a subliniat că această minune, săvârșită cu puțin înainte de Intrarea Domnului în Ierusalim, nu este doar o simplă reîntoarcere la viața pământească, ci o adeverire a „învierii celei de obște”, pe care o mărturisim cu toții întru nădejdea vieții veșnice.

„Astăzi ne pregătim să intrăm în Săptămâna Paștilor Crucii și Paștilor Învierii, Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care se va încheia în Sâmbăta Mare, pentru ca să intrăm cu bucurie în Duminica Învierii. Parcursul de după cele patruzeci de zile ale Păresimilor începe în Sâmbăta învierii lui Lazăr. Este sâmbăta care inaugurează sărbătoarea de mâine, Duminica Floriilor, pregătind totodată și Praznicul cel Mare al Învierii Domnului. Sâmbăta lui Lazăr este antecamera, antreul, tinda, pridvorul pentru Împărăția Cerurilor, pregătindu-ne pe toți pentru învierea cea de obște. De aceea și imnul principal al serbării, troparul, începe prin „învierea cea de obște”, pe care Mântuitorul o încredințează sau o adeverește prin învierea celui care murise de patru zile, pe Lazăr. Învierea lui Lazăr nu este învierea cea obște, el înviază fiind chemat de Domnul Iisus Hristos, Cel Ce este Învierea și Viața și Odihna noastră, întorcându-se la viața aceasta. Nu înviază pentru viața cea veșnică, întrucât își va împlini călătoria sa pământească până la propriul mormânt pentru misiunea apostolică pentru care l-a ales Fiul lui Dumnezeu Înomenit. El împreună cu Sfinții Apostoli, cu Ucenicii și cu Femeile Purtătoare de Miruri, după Pogorârea Duhului Sfânt și Întemeierea Bisericii, s-au împrăștiat după porunca Domnului Iisus Hristos ca să propovăduiască Evanghelia la toată făptura. Și Lazăr a adormit întru Domnul după ce și-a îndeplinit slujirea de Episcop într-o insulă apropiată de Țara Sfântă, în Cipru, unde a propovăduit Evanghelia și unde, astăzi, se și găsesc, în orașul Larnaca, moaștele sale descoperite în chip minunat. După ce a păstorit acolo, când a venit ceasul, s-a mutat la Domnul, a adormit întru Domnul, în nădejdea învierii. Relicvele sale sfinte au fost de curând aduse la București, în pelerinaj, la sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou - Ocrotitorul Bucureștilor; pline de harul Duhului Sfânt și mărturie a învierii celei de obște.”

La Sfânta Liturghie, Ierarhul l-a hirotonit în treapta slujirii diaconale pe tânărul teolog Lucian-Marius Jurjac, pe seama bisericii „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Parohia Dijir, Protopopiatul Marghita.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de către un grup vocal compus din tinere credincioase din Parohia Ciuhoi, Protopopiatul Marghita, coordonate de doamna preoteasă Ioana Roman.

Sfârșitul programului liturgic a fost marcat de cuvântările ocazionale îndătinate, Părintele Sorin Nistor, secretar protopopesc și Părintele paroh Emanuel Ianc mulțumind Chiriarhului locului pentru bucuria împreună slujirii și pentru folosul duhovnicesc adus comunității parohiale din localitatea Mihai Bravu.

În cele din urmă, Ierarhul cetății orădene a rostit un cuvânt festiv de binecuvântare, adresând îndemnuri la rugăciune, spovedanie, împărtășire și la trăirea cu intensitatea cuvenită a Săptămânii celei Mari a Dumnezeieștilor Pătimiri, cărora, totodată, s-au adăugat urările și doririle de bine către toți cei prezenți, pentru o serbare cât mai luminoasă a Sfintelor Paști.

„Este o problemă pentru omul de astăzi. Trecem prin lume fulgurant și nu prea ne dăm seama cât de repede trece timpul, decât de la o vârstă încolo, și avem impresia că suntem în stare de multe, câtă vreme ne mai țin puterile. Timpul trece pe nesimțite și ne trezim dintr-odată mai aproape de alt orizont. De aceea, este încurajator să vedem ce am reușit să facem până acum. Important este însă să înțelegem că de unii singuri nu putem face nimic și că fără ajutorul lui Dumnezeu suntem pe nicăieri. Aceasta înseamnă că trebuie să ne rugăm mai mult. Prea puțin timp oferim lui Dumnezeu din viețile noastre și prea mult ne irosim în altele. Eu mă duc cu bucurie peste tot, însă cea mai mare bucurie este aceea de la Sfânta Liturghie, când suntem împreună și ne împărtășim din Trupul și Sângele Domnului. Cea mai mare bucurie ar fi ca, atunci când merg la Sfânta Liturghie, să ne cuminecăm toți, pregătiți pentru aceasta . Acesta e idealul, să fim cu toții împreună! Însă nu doar în sens fizic, ci tainic, în Hristos. Nu doar prin credința în Hristos, ci mai ales prin cuminecarea cu Hristos, împărtășirea cu El. Viața noastră așa s-ar cuveni să fie, o Liturghie permanentă.”

pr. Andi-Constantin Bacter