În cea de a doua zi a Crăciunului, 26 decembrie 2022, la sărbătoarea Soborului Maicii Domnului, când creștinii de pretutindeni o cinstesc pe cea care s-a învrednicit să fie Scara Raiului, pe care Însuși Fiul lui Dumnezeu S-a coborât în lume, pentru ca să Se nască, să crească și să ne mântuiască, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat în mijlocul comunității bunilor credincioși ai Parohiei Băile Felix, Protopopiatul Oradea, săvârșind Dumnezeiasca Liturghie și propovăduind preacinstirea Pururea Fecioarei Maria.

După citirea cuvântului evanghelic rânduit sărbătorii mariologice (Matei 2, 13-23), care este continuarea pericopei din ziua cea mare a Nașterii după trup a Domnului, Chiriarhul Oradiei Mari a rostit un cuvânt de învățătură, descriind-o pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu ca Noua Evă și Noua Rahelă, Maica Domnului și Maica Bisericii, ambasadorul lumii întregi înaintea Tronului Preasfintei Treimi.

În deschiderea predicii, Preasfinția Sa a evidențiat detaliile subiacente Nașterii Domnului, care conferă adeverirea împlinirii profețiilor milenare și seculare și care surprind învățături teologice ce sporesc profunzimea tainei săvârșite la Betleem. Seminția lui Avraam era și pe linia Maicii Domnului și pe linia paternă a tatălui adoptiv, Iosif, la fel ca și seminția lui David, astfel încât Mântuitorul este mlădiță din rădăcina lui Iesei, tatăl lui David, de aceea se și naște la Betleem, așa cum se vestise, cum se prorocise. La Betleem, acolo unde, în apropiere, este mormântul Rahelei, despre care s-a făcut vorbire în pericopa evanghelică, unde am putut auzi relatându-se și despre uciderea pruncilor la porunca lui Irod. Și pentru că se prorocise că Rahela va plânge, căci ea a plâns și s-a sfârșit de durere pentru fiul ei și este maică a poporului israelit, care plânge și se tânguiește oricând se întâmplă o tragedie în poporul iudaic. De aceea, de aici înțelegem că Maica Domnului nu este doar Noua Evă care Îl naște pe Noul Adam, ci este și Noua Rahela, pentru că ea, așa cum s-a tânguit la Crucea Fiului ei – atunci fiind chinurile nașterii ei pentru Împărăția cerurilor –, așa suferă și ea pentru păcatele noastre și se roagă pentru nașterea noastră din nou, pentru mântuirea noastră, pentru dobândirea vieții celei veșnice care se dobândește cu mult efort, fără a uita că, de fapt, mântuirea este darul lui Dumnezeu, dar care lucrează numai împreună cu voința noastră.

Serbarea deplină a Maicii Domnului se realizează în cea de a doua zi a Crăciunului, punând astfel în lumină calitatea supremă a Pururea Fecioarei, de Născătoare de Dumnezeu, și accentând rolul crucial pe care l-a avut și îl are în mântuirea neamului omenesc. Și pentru că voința noastră este slabă și de multe ori cădem în păcat, avem nevoie de mult ajutor. Pentru acest ajutor vine cea care plânge pentru noi și pentru păcatele noastre, iar aceasta este Noua Rahila, nimeni alta decât Noua Evă, Pururea Fecioara, Preasfânta Maria care solește pentru noi, care este ambasadorul nostru în Împărăția cea mare a Împăratului netrecător, a Fiului ei, Domnul nostru Iisus Hristos Care a pătimit, neavând niciun păcat, pentru noi oamenii și a noastră mântuire, pentru ca să ne izbăvească pe noi din păcate prin Crucea Sa, prin Jertfa Sa mântuitoare. Și înviind, El a deschis calea pentru noi, toți, la învierea cea din morți. Acesta este darul cel mare pe care Dumnezeu din dragoste față de noi, oamenii, îl face. Și pentru ca darul să vină în lume, a fost nevoie de cineva din lume, în care să se coopereze minunea lui Dumnezeu. Aceasta a fost Preasfânta Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu. De aceea, ei, în primul și în primul rând, îi este dedicată ziua de astăzi, cea mai aleasă dintre toate făpturile, căci ea s-a învrednicit să fie Palat al Împăratului cerului.

Ierarhul cetății orădene a mai vorbit despre maternitatea divină a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care nu se rezumă doar la Domnul Iisus Hristos, ci care cuprinde întreaga Biserică Dreptmăritoare, ba chiar întreaga lume, suferind pentru rătăcirile și greșelile celor care încă nu au găsit Calea, pe Fiul ei și Dumnezeul nostru.  Ea s-a dăruit întru totul lui Dumnezeu, pentru că fecioară fiind, fecioară rămânând, fecioară înainte de naștere, fecioară la zămislire, fecioară în timpul sarcinii, fecioară la naștere, fecioară după naștere și fecioară în veșnicie, ea este Născătoarea de Dumnezeu, Rugătoarea cu durere de Maică duhovnicească pentru noi, oamenii. Ea este Maica duhovnicească a Bisericii, pentru că la Crucea Domnului Iisus Hristos, Maica Domnului este oferită Ucenicului iubit, Sfântului Ioan, iar prin Sfântul Ioan toată Biserica o primește ca Maică duhovnicească pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, ca Maică îndurerată a tuturor oamenilor care plânge și suferă atunci când vede cum oamenii se răzvrătesc împotriva Fiului ei, împotriva lui Dumnezeu prin păcatele și lucrurile ticăloase și murdare pe care le fac unii față de alții, încălcând libertatea și demnitatea făpturii umane. Ea suferă, nu judecă și, în dureri de maică, se roagă și solește în Împărăția lui Dumnezeu pentru noi.

În fine, Preasfinția Sa și-a încheiat cuvântul de învățătură prin a aduce în atenția credincioșilor legătura de nezdruncinat care există între Domnul Hristos și Maica Sa Preasfântă, pe care creștinul autentic nu poate să o separe sau să o neglijeze fără a afecta ortodoxia învățăturii de credință. Toată viața Bisericii este hristocentrică, Îl are pe Hristos în centrul vieții ei. Toată viața creștinului este hristocentrică! Iar din această hristocentricitate nu poate lipsi cea care I-a dat viață omenească, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pentru că acolo unde este Hristos Domnul, acolo este și Maica Sa. Și cum acum El este acolo, înălțat la ceruri, și în chip nevăzut împreună cu noi în Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, la fel și Maica Sa este împreună cu El, în Slava lui Dumnezeu, și împreună-rugătoare, aici, a cărei prezență nevăzută, simbolic, este redată prin icoanele ei care nu au cum să lipsească din casa unui creștin evlavios. De aceea, în această zi sfântă de sărbătoare, se cuvine să ne rugăm ei, Noua Evă, Noua Rahelă, Chivotul lui Dumnezeu în care S-a sălășluit Cuvântul veșnic, rugând-o ca solia și ambasada ei să fie atât de puternică încât să înceteze durerile și suferințele, răutățile și nedreptățile, ura și războaiele din lume, iar pacea lui Dumnezeu să se sălășluiască în inimile și sufletele noastre, fiindu-ne ajutor, apărare și acoperământ.

La finele sfintei slujbe, Părintele paroh Vasile-Marius Bara a mulțumit Ierarhului pentru marea bucurie de a fi împreună de sfintele sărbători ale Crăciunului, în rugăciune sfântă de recunoștință către Părintele Ceresc. Cu acest prilej, preotul paroh a oferit Chiriarhului o icoană cu Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina, făcătorul de minuni, unul dintre ocrotitorii lăcașului de închinare, și un aranjament floral pentru mama Preasfinției Sale, Maria, cu ocazia sărbătoririi zilei onomastice.

În încheiere, Episcopul Oradiei a mulțumit pentru primirea călduroasă și gândurile frumoase adresate, aducând cuvânt de felicitare și îndătinatele urări de binecuvântare și de sănătate pentru sărbătoarea Nașterii Domnului și pentru noul an calendaristic care se apropie. De asemenea, Preasfinția Sa a adus cuvinte de felicitare și de apreciere tinerilor și copiilor care s-au înveșmântat în tradiționalele costume populare, prin care se oglindesc sensibilitatea și puritatea aparte ale poporului român, făcând din ei adevărați principi și principese ale Împărăției cerurilor.

Pr. Andi-Constantin Bacter