Locaţia curentă este: Prima pagină / Știri / La picioarele lui Hristos sau scurmând după comodități vane

La picioarele lui Hristos sau scurmând după comodități vane

În cea de a douăzeci și treia Duminică după Rusalii, în ziua de 23 octombrie 2022, Preasfințitul Părinte Sofronie, Ierarhul cetății Oradiei celei Mari, s-a aflat în mijlocul credincioșilor Parohiei „Sfântul Nicolae” Ioșia din Oradea, unde a oficiat Dumnezeiasca Liturghie duminicală în sobor de preoți și diaconi.

Citirea Evangheliei din sânul dumnezeieștii slujbe ne-a rânduit pericopa lucană a vindecării unui demonizat din ținutul Gherghesenilor (Luca 8, 26-39), pe care Episcopul Oradiei a tâlcuit-o în cuvântul de învățătură care a succedat îndată evocării fragmentului neotestamentar, accentuând prezența harică, necontenită și efectivă în lume a Domnului Hristos prin Trupul Său mistic, Biserica, pe care lumea o resimte ca fiind tot mai incomodă și „demnă” de a fi așezată într-un con de umbră, ba chiar alungată din cetate.

În deschiderea cuvântului de folos duhovnicesc, Preasfinția Sa le-a vorbit celor prezenți despre conflictul primordial dintre om și diavol, care și-a avut începutul încă din cele mai fragede timpuri ale existenței umane și prin care începe istoria propriu-zisă, dramatică, a omenirii. Vindecarea demonizatului putea fi îndeplinită doar de Fiul lui Dumnezeu, căci este Cuvântul lui Dumnezeu prin Care toate au fost create, și cele din cer și cele de pe pământ, adică lumea îngerilor și lumea materială. Toți îngerii au fost creați de Dumnezeu prin Cuvântul Său și cu Duhul Său. Numai că îngerii, înzestrați cu libertate, o parte au ales să-L preamărească veșnic pe Dumnezeu, iar alta să se răzvrătească, ajungând demoni. Prin răutate și invidie, demonii au lucrat și în Rai, după ce Dumnezeu a făcut lumea materială și l-a creat pe om ca și cunună a Creației. Astfel șarpele, duhul cel necurat, l-a ispitit pe Adam, care cade din ascultarea lui Dumnezeu și ajunge în lume, pentru că a ascultat de duhul necurat, cel ce a semănat sămânța îndoielii, a suspiciunii, în sufletul lui Adam. Prin urmare, datorită invidiei diavolului, omul a ajuns în afara Raiului, fără să mai poată intra înapoi.

Dar Dumnezeu S-a milostivit de om, iar din seminția lui Adam avea să Se nască Cel Care va zdrobi capul șarpelui. Multe generații de oameni au trebuit să treacă până când din Eva cea dintâi, la „plinirea vremii”, poporul cel ales să ofere umanității pe Noua Evă, din care avea să Se nască Noul Adam, Fiul lui Dumnezeu și Fiul Fecioarei, nimeni altul decât Cuvântul lui Dumnezeu prin Care toate au fost create, înaintea Căruia Se supun „cele cerești, cele pământești și cele de dedesubt”. El este Cel de Care ascultă toată făptura, chiar și demonii. Așa se face că Domnul Hristos Se întâlnește cu omul posedat de o legiune întreagă de demoni, care nu se mai îmbrăca în haine, ci le rupea, le sfâșia și nu se mai rușina ca Adam în Rai, după ce constatase că e gol, ci, despuiat, purtat de duhurile necurate, pleca afară din cetate cu o forță nebănuită, rupându-și lanțurile și cătușele de fier cu care era legat de oameni, care nu mai știau ce să facă văzând cât de mare putere devastatoare se răspândește prin bietul om posedat de demoni. Un astfel de om, chinuit de ani de zile de diavoli, este vindecat de Cel de Care ascultă duhurile necurate, căci El este Singurul Căruia Dumnezeu I-a încredințat conducerea Universului. Pentru că lumea înșelată de diavol într-acolo se îndreaptă, cu toți antihriștii care s-au arătat, se arată și lucrează, vestind un paradis terestru și o mântuire fără de Cuvântul veșnic al Tatălui. Minciuni și povești de adormit copiii, pentru că suntem copii din punct de vedere spiritual, imaturi, neputând fi în stare să înțelegem lucrarea tainică a mântuirii ce se răsfrânge asupra noastră prin lucrarea harului Duhului Sfânt și prin Biserică în lume, Dumnezeu-Tatăl chemându-ne prin Fiul Său, prin neobosita curgere a harului în viața Bisericii și prin Biserică în lume, la restaurarea Universului creat de Dumnezeu. Căci toate tind spre Împăcarea cu El, cu Cel pe Care Tatăl L-a rânduit să fie Centrul vieții universale, Fiul Său.

Preasfinția Sa a subliniat faptul că deși Dumnezeu este Monarhul Absolut al Universului, din dragoste, înaintea Sa libertatea omului este suverană, lăsându-i puterea de a decide ce voiește să fie și să facă în viață, de la posibilitatea asemănării și îndumnezeirii, până la ignorarea sau chiar alungarea Lui din viața noastră. Dumnezeu respectă libertatea, iar prin alegere noi putem să nu ne îndreptăm spre El, ci să ascultăm de vocea prorocilor mincinoși și să urmăm falșilor profeți, spre întuneric, acolo unde Prințul întunericului, în diferite forme, stăpânește cu perfidie, de la ceea ce este cu totul spectaculos, posesiunea demonică prin legiuni drăcești asupra unui biet om, până la cele mai subtile forme ale lucrării demonice asupra minții omului. Este libertatea noastră să alegem: să-L primim pe Dumnezeu în viața noastră și să mergem împreună cu Hristos spre veșnicie sau să fim ca și cei din ținutul Gherghesenilor, înspăimântați de minune, de paguba produsă și de teama că Cel Care l-a vindecat pe cel posedat avea puterea să descopere cine sunt ei, de fapt, și că le poate strica bunăstarea lor, comoditatea lor, confortul lor material și spiritual, atât cât era; motiv pentru care Îi cer Acestuia, nici mai mult și nici mai puțin, decât să plece din mijlocul lor. Astfel, smerit, Atotputernicul îngăduie și demonilor să intre în porci, ascultă și de cei care-L dau afară din ținut, nu Se supără, intră în corabie și pleacă.

Întâmplarea din Gherghesa și dialogurile pe care le-a purtat Domnul Hristos aici sunt arhetipale pentru cele două mari categorii umane, a celor care voiesc să-și petreacă viața la picioarele lui Dumnezeu și a celor care preferă în loc să scurme pământul în căutarea unor alternative „mai bune”. Nu vi se pare, dragii mei, că este exact ceea ce se întâmplă și în zilele noastre cu Sfânta Biserică, adică cu noi, toți cei botezați? Nu numai cu noi, cei de astăzi și de aici, căci Biserica nu cuprinde numai segmentul actual al umanității, ci toate generațiile de creștini, de la începuturi, toți suntem Trupul Lui tainic, chiar dacă suntem păcătoși și nevrednici și aducem multe umbre, însă Biserica rămâne Sfântă pentru că este Trupul Domnului. Cine este deranjat de lucrarea și misiunea Bisericii, care este lucrarea și misiunea lui Hristos Însuși? Acela care prigonește Biserica! Iar cine prigonește Biserica, Îl prigonește pe Hristos. De ce e atacată Biserica Lui? Pentru că oamenii sunt deranjați în confortul lor de ce ar putea Dumnezeu să le descopere. Mesajul Bisericii deranjează comoditățile lumii, deranjează civilizația modernă. De aceea, lumea păcatului dorește ca Domnul Hristos să plece din cetate. De aceea, în metropolele satului global, în lumea aceasta care e tot mai asemănătoare cu un sat planetar, marile aglomerări urbane sunt tot mai deranjate de prezența vizibilă a Corabiei lui Hristos, a Bisericii, forțele din lume cerând cu insistență ca să plece din lume, să plece că nu mai este loc în lume pentru Dumnezeu și Biserica Lui.

Concluzionând, Episcopul Oradiei a pus în lumină care este mesajul central pe care creștinul trebuie să-l asume pe deplin, fiind cu luare aminte la lecția existențială acordată de Domnul Hristos în Gherghesa. Așadar, vedem cum Hristos Domnul, delicat și discret, Se retrage, dar nu capitulează. Pleacă cu corabia din ținut, dar îi poruncește celui vindecat să meargă să vestească cât bine i-a făcut lui Dumnezeu! Acesta e mesajul pentru noi, dragii mei! Da, deranjează Biserica, trebuie redusă la tăcere, căci prea strică civilizația bunului plac, cea care a călcat în picioare civilizația bunului simț. Dar noi, creștinii, care, fiecare, experimentăm în viața noastră dragostea lui Dumnezeu Care ne vindecă de toate tipurile de posesiune demonică, avem datoria, atâta vreme cât suntem în lume, să vestim neobosiți cât bine ne-a făcut nouă Dumnezeu. Să lăsăm la o parte toată batjocura, toate insultele, jignirile și mizeriile pe care le suportăm de la lume, da, pentru păcatele noastre. Nu putem să punem stavilă iubirii dumnezeiești și să nu anunțăm în lume, tuturor, cu toată bucuria și speranța, cât bine ne-a făcut nouă Dumnezeu și cât bine vrea să le facă tuturor oamenilor. De aceea, și noi, cei de la crepusculul timpului, suntem trimiși în lume, vindecați de Domnul de atâtea boli și neputințe, să vestim cât de mare este dragostea lui Dumnezeu și că El nu vrea pieirea omului, noi fiind martorii bunătății Sale și obligați lăuntric să fim mărturisitori ai iubirii Sale veșnice. Ne trimite ca misionari, apostoli, propovăduitori, căci lucrarea apostolică a Bisericii nu s-a încheiat! Trebuie să ajungă la inimile tuturor, dincolo de prejudecățile și curentele ateiste, neomarxiste și materialiste prin care lucrarea demonică se săvârșește cu perfidie asupra sufletelor, într-un asalt neobosit. Dar mai mare decât toate aceste lucrări necurate este Dumnezeu. El are primul și ultimul cuvânt, prin Cuvântul Său Cel veșnic, Capul și Mirele Bisericii.

În cadrul sfintei slujbe, Preasfințitul Părinte Sofronie a hirotonit pe tânărul teolog Florin-Radu Ilea, care până la acest moment a îndeplinit ascultarea de cântăreț bisericesc la această parohie, întru diacon pe seama Catedralei Episcopale „Învierea Domnului” din Oradea, iar pe diaconul Vasile-Casian Ficuț l-a promovat în treapta slujirii preoțești pe seama altarului închinat bisericii „Buna Vestire” din filia Telechiu a Parohiei Țețchea, Protopopiatul Oradea. De asemenea, Chiriarhul locului a oferit distincția de iconom preotului coslujitor de la Parohia „Sfântul Nicolae” Ioșia, Florin- Dănuț Măluțan-Cserna, hirotesindu-l.

La finele programului liturgic, preotul paroh, Protoiereul Filaret-Petru Fiț, care îndeplinește și ascultarea administrativ-bisericească de consilier economic și financiar la Centrul Eparhial al Episcopiei Oradiei, a adus mulțumiri Chiriarhului pentru bucuria duhovnicească de a fi împreună, prilej de mare sărbătoare în comunitatea parohială încredințată spre păstorire.

În cele din urmă, Ierarhul a rostit o alocuțiune ocazională, în care a mulțumit pentru primirea călduroasă și a felicitat clerul și poporul prezent la Dumnezeiasca Liturghie pentru frumoasa comuniune duhovnicească în care se află, adresând, totodată, urări și gânduri de bine tuturor celor de față.

 Pr. Andi Constantin Bacter