În Joia cea Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului și Dumnezeului nostru Iisus Hristos, 29 aprilie 2021, când întreaga Creștinătate ortodoxă sărbătorește ziua în care Mântuitorul a instituit cel mai mare dar și cea mai importantă slujbă a Bisericii, Dumnezeiasca Liturghie, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a slujit această sfântă slujbă, unită cu Vecernia conform rânduielii tradiționale a Bisericii, la Catedrala Episcopală Învierea Domnului din Oradea.

Cuvântul evanghelic care s-a citit a avut în vedere fragmentul scripturistic de la Sfântul Apostol și Evanghelist Matei (26, 1 - 27, 2) care a evocat Cina cea de Taină dimpreună cu parte din evenimentele premergătoare și posterioare acestei ultime mese unde, pentru prima dată, umanitatea, avându-i ca reprezentanți pe Apostolii Domnului, a putut să se împărtășească cu Preasfântul Trup și Preascumpul Sânge al Mântuitorului lumii, Domnul nostru Iisus Hristos. După lectura solemnă a acestor cutremurătoare rânduri, Preasfințitul Părinte Sofronie a rostit un frumos cuvânt de învățătură în care a evidențiat importanța covârșitoare a Dumnezeieștii Liturghii în definirea identității noastre de creștini, fiind ritualul sacru al glasului îndemnurilor Domnului Hristos, al cărui ecou străbate milenar întreaga lume, „aceasta să o faceți întru pomenirea Mea”.

Episcopul Oradiei a definit Sfânta Liturghie ca fiind temelia vieții creștine, făcând trimitere la etimologia elină a Sfintei Euharistii, care înseamnă „mulțumire”, cristalizându-ni-se astăzi în cea mai înaltă slujbă bisericească, în care pleroma umanității aduce aleasă recunoștință Celui Preaînalt, amestecându-se și unindu-se într-un glas cu Sfinții Îngeri, preamărindu-L și mulțumind lui Dumnezeu. Dumnezeiasca Liturghie este cea care „dă tonul”, care articulează, precizează și lămurește etosul Creștinătății. Sfânta Liturghie este semnul distinctiv al creștinilor. Prin aceasta ne deosebim de toți ceilalți, de toate religiile și credințele lumii, iar temeiul Sfintei Liturghii se află la Cina cea de Taină a Domnului. Fiecare Sfântă Liturghie preînchipuie Cina cea de Taină a Domnului și prin Sfânta Liturghie suntem recunoscuți ca și creștini. Noi mărturisim, cei din afară ne văd și știu că suntem ai lui Hristos. Aceasta o facem de când a început viața Bisericii, din timpurile apostolice, și vom săvârși Taina Sfintei Euharistii până când se va întoarce Domnul Hristos, în slavă, cu Sfinții Îngeri.

Chiar dacă Dumnezeiasca Liturghie îmbracă învelișul sensibil al actelor ritualice, oamenii oficiind-o și folosind cele materiale ale lumii, Sfânta Liturghie nu are origine mundană și nimic din ceea ce emană din această slujbă sacră a Creștinătății nu este din lume. Cu toate acestea, mai mult sau mai puțin paradoxal, din perspectiva creștină, de Sfânta Liturghie stă „agățată” întreaga creație, motiv pentru care oficierea acestei taine dumnezeiești este un imperativ sine qua non al Bisericii.  Deși prin Sfânta Liturghie ne deosebim de lume, ea se săvârșește pentru viața lumii. Părinții cei văzători cu duhul mărturiseau că atunci când nu se va mai săvârși Sfânta Liturghie, se va sfârși viața lumii. Atunci când vor înceta Liturghiile, pământul nu va mai avea viață și omenirea va pieri. De aceea, Biserica săvârșește Sfânta Liturghie indiferent de condiții, chiar și cu ușile închise, cum erau Ucenicii de teama iudeilor sau, în timpurile mai recente, cum suntem noi datorită restricțiilor.

Preasfinția Sa a atras atenția credincioșilor prezenți că, datorită rolului crucial pe care Sfânta Euharistie îl are în viața întregii lumi, datorită energiilor și a harului care izvorăște și țâșnește din această sfântă taină a Bisericii, lucrarea celui rău se întețește vădit și violent, forțele întunericului oștindu-se împotriva acestor slujbe sacre, a celor care o slujesc și participă, dar și a locurilor afierosite și sfinte unde acestea se săvârșesc. Tulburare mai mare pentru lumea întunericului, pentru cetele întunecate, pentru infern, decât Sfânta Liturghie nu este! Și pentru că locul săvârșirii Sfintei Liturghii este cu predilecție sfânta biserică, de aceea, și războiul cel nevăzut al stăpânitorilor întunericului și slugilor lor este împotriva Bisericii. Din această pricină îngerii cei căzuți își caută adepți care să-și ridice vocile împotriva zidirii de biserici, pentru că vrăjmașul nu suferă locul Slavei lui Dumnezeu pe pământ; casa Domnului unde se săvârșește Cina Domnului. Întunericul nu poate suporta făclia purtătoare de Lumină, Biserica. Așa se explică de ce se duce atât de multă luptă împotriva ei.

De asemenea, Ierarhul Oradiei a accentuat în mod cu totul deosebit înțelegerea cât mai corectă și cât mai aproape de adevăr a modului în care credincioșii și preoții trebuie să perceapă Sfânta Euharistie. Nu ca fiind un act ritualic de o augmentată pioșenie și nici ca o uniune filosofică, meditativă, ci ca o actualizare concretă și reală a Împărtășirii pe care Sfinții Apostoli au trăit-o la Cina cea de Taină. O împărtășire harică cu Dumnezeu Omul, cu Cel ce este Fiul lui Dumnezeu și Fiul Omului, ce marchează și amplifică eforturile spirituale ale omului care tinde cu toată ființa sa spre sensul suprem al vieții, asemănarea cu propriul Creator. Cina Domnului nu este un simplu simbol, cum greșit cred, interpretează și practică unii confrați care s-au îndepărtat de Biserica adevărată și au ieșit din staulul oilor, unde Însuși Domnul este Păstorul cel Mare al sufletelor noastre și Mielul de Jertfă. În mod real, darurile de pâine și vin ale credincioșilor, prin venirea Sfântului Duh ca răspuns al rugăciunii întregului popor, se prefac în chip tainic în Trupul și Sângele Domnului, cu care cuminecându-ne Îl primim pe Domnul Hristos în noi.    

De aceea, în Biserica noastră Ortodoxă toate învățăturile pe care le-am primit ca predanie a Sfinților Apostoli, cunoscută ca fiind Sfânta Tradiție a Bisericii, inseparabil îngemănată cu Sfânta Scriptură, au rămas neschimbate, adâncind și dezvoltând tezaurul duhovnicesc primit de la mai marii și înaintașii noștri, profund racordați la valorile sacrosancte și imuabile ale Bisericii, indiferent de curentele regresive și tendințele centrifugale ale omului care, deși i s-a arătat Calea salvatoare și Lumina lumii, preferă să orbecăie lăturalnic în întuneric. Aceasta este Biserica Ortodoxă, dragii mei! Cea care nu a schimbat nimic de dragul modernității sau comodității oamenilor; care nu și-a transformat viața liturgică, ba dimpotrivă a păstrat-o cu scumpătate, cu credincioșie și cu fidelitate. De aceea, indiferent de greutăți, creștinii simt că la Biserică pot afla ajutorul puternic al lui Dumnezeu, că aici este Viața și aici se pot împărtăși de Viață.

Pe parcursul programului liturgic, într-un flux continuu și într-un număr impresionant, credincioșii au venit să-și mărturisească păcatele și să se împărtășească cu Sfântul Trup și Sânge al Domnului, preoții Catedralei Episcopale fiind la dispoziția acestor nevoi spirituale ale bunilor credincioși, copii, tineri, adulți și vârstnici, în acest fel primenindu-și sufletul, ușurându-și conștiința și cerând iertarea și binecuvântarea părintească a lui Dumnezeu în așteptarea celei mai sfinte și importante sărbători a creștinilor, Învierea Domnului.

Andi Constantin Bacter