În Duminica a treizeci şi patra după Rusalii, a Întoarcerii Fiului risipitor, 8 februarie 2015, Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei s-a aflat în vizită pastorală în parohia Tărian, Protopopiatul Oradea, fiind primit cu multă bucurie de comunitatea dreptmăritoare din localitate. Ierarhul a săvârşit Sfânta Liturghie arhierească în biserica parohială cu hramul „Înălţarea Domnului”, în sobor de preoţi şi diaconi.

Localitatea Tărian, comuna Girişul de Criş, se află aşezată în Câmpia de vest, pe malul stâng al Crişului Repede, la o distanţă de 12 km de municipiul Oradea, în apropierea frontierei de stat cu ţara vecină, Ungaria. Este atestată documentar în anul 1341, românii ortodocşi de aici având o biserică de lemn în jurul căreia gravita viaţa liturgică şi spirituală a comunităţii. Actuala biserică de zid a fost construită în perioada 1932-1939, în formă de navă, cu un turn clopotniţă la intrare şi alte două turnuri mai mici, îmbinând în mod armonios caracteristicile arhitecturale ale stilului romanic şi bizantin, fiind târnosită, la 10 septembrie 1939, de către Episcopul Nicolae Popovici al Oradiei, preot paroh fiind la acea vreme Nicolae Ciuclea.

Ierarhul a fost întâmpinat de copii şi tineri îmbrăcaţi în frumoase straie populare bihorene, de soborul slujitor şi dreptmăritorii creştini din Tărian. Răspunsurile liturgice au fost date de un grup de elevi şi studenţi teologi de la Liceul Ortodox „Episcop Roman Ciorogariu” din Oradea şi de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Episcop Dr. Vasile Coman” din Oradea.

După citirea pericopei evanghelice de la Sfântul Evanghelist Luca, Chiriarhul Oradiei a rostit un bogat cuvânt de învăţătură, în care a reliefat principalele învăţături duhovniceşti ce se desprind din pilda Întoarcerii Fiului risipitor:

„Ne aflăm în cea de-a doua Duminică a Triodului, a călătoriei noastre duhovniceşti spre marea, sfânta şi luminata Înviere a Mântuitorului Iisus Hristos, darul cel mai de preţ pe care Dumnezeu l-a făcut omului celui căzut în păcat, fiului Său cel risipitor, creat de Dumnezeu după chipul şi asemănarea Sa, împodobit cu multe daruri şi aşezat în grădina Raiului. A primit, însă, o poruncă pe care a călcat-o omul cel dintâi şi femeia lui, Adam şi Eva, şi au fost izgoniţi din Rai, ajungând în lumea aceasta în suferinţe şi în dureri, şi ei şi urmaşii lor, înstrăinându-se de comuniunea de dragoste a Preasfintei Treimi, de legătura sfântă cu Dumnezeu. A ajuns Adam, deci, fiul cel risipitor. Dar Dumnezeu nu a rămas mut şi surd şi nepăsător la suferinţa şi moartea celui pe care îl crease, a lui Adam, pentru că Dumnezeu este iubire, iubire desăvârşită, iar această iubire, faţă de omul cel căzut, înseamnă iertare, care duce la împăcare.”

„Pentru ca să se petreacă, însă, iertarea, trebuia ca Dumnezeu-Tatăl să Îl trimită în lume pe Fiul Său Cel Unul-Născut din veci din Tatăl, Dumnezeu-Fiul, Care, la plinirea vremii, vine în lume şi Se face Fiul Omului, născându-Se din Preasfânta Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu, pentru ca pe fraţii Săi în umanitate, ca pe Adam cel căzut să-l împace cu Tatăl. Vine El să Se jertfească pentru noi şi să obţină de la Dumnezeu pentru noi, prin jertfa Sa, iertarea noastră, a fiilor risipitori, mulţimea urmaşilor lui Adam, care greşim şi păcătuim mult în viaţa pământească.”

„Taina aceasta mare pe care a lucrat-o Dumnezeu pentru mântuirea noastră îi vizează pe toţi fiii risipitori, pe toţi cei care, în viaţa aceasta ne risipim darurile primite de la Dumnezeu şi ne înstrăinăm de dragostea lui Dumnezeu faţă de noi, dar ne şi răcim în dragostea noastră întreolaltă, în dragostea unora faţă de alţii, cu care suntem datori. Şi cu toţii, măcar o dată în viaţă, suntem fii risipitori. Dumnezeu, însă, vrea să Se împace cu noi, vrea să ne ierte, dar pentru aceasta avem nevoie să ne venim în sine, în fire, să ne dăm seama că am greşit, şi aici este lucrarea cea tainică a Duhului Sfânt, Care trezeşte în inimile noastre suspinele pocăinţei. Nu întâmplător, în această a doua Duminică a Triodului Biserica a aşezat preafrumoasa pericopă evanghelică a Întoarcerii Fiului risipitor, spre luare aminte, pentru a ne pregăti, aşa cum se cuvine, pentru iertarea lui Dumnezeu pe care să o primim în inimile şi în vieţile noastre, ca să putem să ne bucurăm de taina Învierii Domnului Iisus Hristos, de sărbătoarea Sfintelor Paşti, încă din lumea aceasta.”

„Fără nici o îndoială, Evanghelia Întoarcerii Fiului risipitor este una dintre cele mai frumoase pericope evanghelice, în care ni se mărturiseşte, pe cât de simplu, dar în chip minunat, iubirea lui Dumnezeu. Ne învaţă Mântuitorul Iisus Hristos că Dumnezeu este iubire, că iubirea lui Dumnezeu este iertare, că iertarea lui Dumnezeu duce la împăcare, Dumnezeu poftindu-ne pe noi, cei care suntem chemaţi la pocăinţă, ca şi chezăşie a împăcării, la un mare ospăţ ceresc şi duhovnicesc. Viţelul cel gras junghiat la întoarcerea acasă a fiului risipitor, viţelul de jertfă este Însuşi Mielul lui Dumnezeu Care ridică păcatul lumii. Pentru noi, creştinii, care după Taina Sfântului Botez, din nefericire, păcătuim şi greşim faţă de Dumnezeu, faţă de semenii noştri, faţă de noi înşine, haina sufletului nostru cea albă şi luminată pe care noi o primim la Sfântul Botez, se întunecă, prin păcate pe care le săvârşim pe parcursul vieţii. Şi atunci, prin lucrarea harului Duhului Sfânt se trezeşte în noi pocăinţa şi primim duhul de pocăinţă, prin care ne dăm seama că am greşit şi vrem să îndreptăm greşelile noastre. De aceea, avem nevoie de baia care să ne spele şi să albească din nou haina frumoasă primită la botez, baia lacrimilor, care spală sufletele noastre de întinăciunea păcatului şi care este Taina Sfintei Spovedanii sau a Mărturisirii, taină după care noi, descărcându-ne greşelile şi păcatele la picioarele Tronului lui Dumnezeu, primim iertare şi, apoi, ca semn al împăcării, suntem invitaţi la ospăţul cel duhovnicesc, Sfânta şi Dumnezeiasca Euharistie, prin care ne împărtăşim din Viţelul cel gras, din Mielul lui Dumnezeu jertfit pentru păcatele noastre, cu Trupul şi Sângele Domnului Hristos Iisus. Sfânta Cuminecătură, împărtăşirea noastră cu Preacuratele lui Hristos Taine, ale Domnului Hristos Cel mort pe Cruce pentru păcatele noastre, înseamnă împăcarea noastră cu Tatăl.”

„Pentru ca să ajungem, deci, să ne împăcăm cu Tatăl nostru Cel din ceruri trebuie să coborâm în adâncul sufletelor noastre, în adâncul inimilor noastre, cu duh de pocăinţă. Aceasta este atmosfera pe care o creează Biserica şi ne-o pune în vedere tuturor să ne-o însuşim, să intrăm în ea şi să ne adâncim în ea în perioada sfântă în care ne aflăm acum, pregătindu-ne pentru Sfântul şi Marele Post.”

La Ectenia pentru cei adormiţi din cadrul Sfintei Liturghii a fost pomenit şi s-au înălţat rugăciuni pentru veşnica odihnă a vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist al României, trecut la cele veşnice la 30 iulie 2007, la împlinirea unui veac de la naşterea sa.

La finalul Sfintei Liturghii arhiereşti, Părintele Dorel Octavian Rus, Protopopul Oradiei, Peştişului şi Aleşdului, a rostit un cuvânt de bun venit Ierarhului şi a făcut o scurtă prezentare a istoriei parohiei Tărian, subliniind existenţa şi dăinuirea peste veacuri a românilor ortodocşi în această zonă din apropierea Oradiei, încă din cele mai vechi timpuri, localitatea fiind atestată documentar din secolul al XIV-lea. Ca un frumos arc peste timp, părintele protopop a arătat că, la întâmpinarea din această zi a Preasfinţitului Părinte Sofronie al Oradiei, în faţa bisericii parohiale, de către clerul şi poporul dreptmăritor, a fost prezentată Sfânta Evanghelie, recent restaurată, ce a fost folosită la întâmpinarea vrednicului de pomenire Episcop Nicolae Popovici al Oradiei cu prilejul târnosirii bisericii din Tărian, din urmă cu peste 75 de ani.

Părintele paroh Emanuel Trif a mulţumit, în cuvântul său, Preasfinţitului Părinte Sofronie pentru prezenţa la Sfânta Liturghie, în mijlocul comunităţii dreptmăritoare din Tărian pe care, din încredinţarea Chiriarhului, o păstoreşte de peste patru ani de zile, dar şi bunilor credincioşi pentru dragostea cu care l-au înconjurat de la începutul misiunii sale de păstor duhovnicesc în această parohie.

În încheiere, Chiriarhul Oradiei a rostit un cuvânt de binecuvântare în care a felicitat pe părintele paroh pentru aleasa lucrarea ce o săvârşeşte, cu multă dăruire şi dinamism, în mărturisirea credinţei noastre strămoşeşti în această parohie, întru înnoirea vieţii duhovniceşti a credincioşilor şi a lucrării administrativ-gospodăreşti.

De asemenea, Preasfinţitul Părinte Sofronie a făcut o frumoasă evocare a vieţii şi activităţii arhipăstoreşti pilduitoare a celui de-al cincilea Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române, adormitul întru fericire Patriarh Teoctist Arăpaşu, de la a cărui naştere s-au împlinit, în 7 februarie 2015, o sută de ani, amintind şi de figura luminoasă a vrednicul de pomenire Mitropolit Nicolae Corneanu al Banatului, trecut la cele veşnice în anul 2014, cei doi mari ierarhi ai Bisericii noastre aducându-şi o contribuţie esenţială la formarea şi devenirea întru arhiereu a Preasfinţiei Sale.

Ierarhul a urat, tuturor, post ușor și binecuvântat, subliniind grija pe care fiecare creștin trebuie să o aibă, mai ales în perioada postului, pentru semenii aflați în suferințe, în boli și neputințe, pentru cei singuri și neajutorați.